weblogu’ lu’ maK

Inceputul:
(valabil pentru ambele sexe)

Gasesti pe unu cu creieru cit nuca sa iti puna mesu pe comp, sa porneasca cum deschizi compu’, timpu’ tau e pretios si oricum nu te duce devla cu trigonometrie si integrale de astea. Pina termina gagiu’ asculti o manea la alegere de pe telu’ tau cu empetreiuri.

Nick-ul:

Pentru meseriasi:

Musai sa fie cit mai cul, cuprinzator, sa te caracterizeze cit mai bine. Sa fie ceva in nume despre cit de mult malai si ce masini tari ai tu…

Exemple:

Boul, cretinul, Retardo…aham, pardon. Adeca sa spuna ceva despre calitatile tale, gen: Banosul, Smeker_nr1 (ala din parcarea goala), TataLOR (caci toti sint fii tai parinte), FaneBarosanu, Spargatoru, LoveleMastar, Am_BANI (minte la ce mai imi trebuie)

Sau o descriere fizica: Muschi_de_beton (creier domol), Creolu’ (romu suna prea alcoolic), 25_Plus (daca te verifica, zici ca era vorba de ani), Brandu_de_fier etc

Cel mai bine e sa iti pui cum iti zice la tine in cartier, asa te va recunoaste imediat toti pretenarii.

Pentru ele:

Daca nu ai un nick sexos, esti degeaba, deci screme-te pina gasesti ceva care odata citit sa faca sa paleasca de invidie pe colegele tale de la coafor. Dar atentie, sa fie si un pic delikat sa stie baiatu’ ca a dat peste o finuta, chiar daca tu ai de fapt optzeci de kile si mina cit piciorul meu.

Exemple:

Adela4u (atentie 4u ala e din engleza, sa stii daca te intreaba vreun taran), pasionala69 (da bine sa bagi cite o aluzie de asta sexuala, il bagi in boala din prima pe fraier, nu conteaza ca tu ai 12 ani si inca nu ti-a venit ciclu’), petala_roz (cine stie cunoaste), ocki_de_foc (ai tai sint in x da nu se vede).

Merg bine si apelative gen: pisi, miti, mimi, nini etc, cu cit mai scurte cu atit mai bine, mai pui un xxx dupa si gata, te-ai rezolvat.

Reguli de baza:

Cu citi ai mai multi in lista, cu atit esti mai tare. Nu conteaza ca nu mai tii minte care cine e sau ca nu vorbesti decit cu vecinii de bloc / etaj / scara / sat. Adauga pe toti care ii cunosti, intilnesti, auzi despre. Nu iti mai da doar numaru de telefon, lasa si id-u sa vorbiti acolo, e cul, e trendy.

Imaginea ta din avatar:

Pentru el:

Pui pe un tovaras sa iti faca o poza cu telefonu’. Atentie, ia-ti o privire cit mai inteligenta (socoteste cit face 6×8) dar tenebroasa (gindeste-te la citi bani ai de dat pe rate) si rinjeste cit mai sugestiv.(ai grija sa-ti scobesti dintii inainte sa nu cumva sa ai vo coaja de saminta pe acolo)
Freza sper ca o ai facuta, adica golesti un tub de gel in cap, faci un smoc in crestet si restu il intinzi in jos. Poza ti-o incarca inteligentu’ ala ce ti-a bagat si messu.

Pentru ea:

Cu cit esti mai dezbracata cu atit o sa intre mai multi pe tine, dar atentie sa nu se vada buretele din sutien pe margini sau snuru’ de la obeu. In rest, te tencuiesti err pardon machezi cit mai sexy si scilipicioasa stii cum arata prietena ta cind iese la produs…

Cum porti o discutie:

Aici tine de fiecare cit il duce papagalu’, esential e s vb kt mai bn & nice. k dk nu bagi vrajeala adv t lasa ala/aia cu okii in soare pt altu.
Nu uita sa folosesti cit mai multe smile-suri sa arati cit de expresiv/a esti.
Era sa uit: esential! Tot timpu’ sa ai ceva in status, copiezi si tu ceva ce ai vazut misto la tv, ce manele mai asculti, anunta prin ce stare existentiala esti, chestii de astea…

Nah, cam atit pentru editia de azi, mesuiala plakuta, ma duk k imi pleaka stomacul la plimbare…

Daca ai fi in situatia de a opta intre doua variante:

A. O viata alaturi de o femeie/un barbat care la inceput a fost pe placul tau, dar pe masura ce trece timpul isi arata tot mai multe si mai multe defecte, devine uneori de nesuportat, iti face viata un calvar etc smd.

B. O viata in singuratate deplina, in schimb lipsita de toate acele compromisuri mizere pe care trebuie sa le faci doar pentru a avea liniste, pentru o partida de sex (calitate indoielnica), dar vei avea libertate deplina de a face orice vrei tu si oricind (in limitele rezonabilului bun simt) fara sa fie nevoie a da explicatii “jumatatii” geloase si neintelegatoare.

Hmmm? Ce ai face? Ai avea curajul sa infrunti vesnica frica a omului (finta sociala) de singuratate?
Statisticile arata ca majoritatea aleg prima varianta. Tu cum esti?

Precizare: Stiu foarte bine ca exista, teoretic cel putin, varianta C unde totul e frumos si roz, intelegere deplina, armonie, sex tantric, comunicare ca intre gemenii siamezi si toate acele chestii fluffy la care te poti gindi. Dar varianta C este asa de rar intilnita in ultima vreme incit imi permit sa o numesc exceptia care intareste regula.

Alegerea mea? Cu toata taria B desi am senzatia ca voi muri singur, dupa o viata de cautare a celei care nu cred ca exista (libera cel putin)…

In ultima vreme sint tot mai dezamagit de filmul vietii mele. Personajele sint multe si slabe de caracter, scenariu tinde spre monotonie, locatia e aceasi de luni de zile iar regizorul a lasat totul in libera desfasurare.

Lasind la o parte metaforele, de multa vreme nu mai scriu nimic, pentru ca nu am nimic nou de spus, zilnic vad intimplindu-se aceleasi rahaturi.

Oamenii merg in pas alergator spre inceputul sfirsitului, urmarindu-si doar satisfacerea egoista a tuturor acelor nevoi inutile in realitate, trecind peste moralitate, bun-simt, cinste si alte caracteristici de mult uitate si calcate in picioare de acest “hommo voracis-cupiditas“ caci nu mai are nici un dram de incelepciune pentru a merita acel “sapiens”. Sau daca mai are, e suprimata de lacomia sa.

Intelegi, asta e singurul lucru pe care vreau sa il spun, doar sa trag acel inexistent si mut semnal de alarma. Inclusiv eu m-as plictisi sa repet asta mereu, daramite tu care mai arunci un ochi pe aici.

M-am saturat sa aud / vad / citesc stiri de tot felul incit mi-a pierit orice pofta de a comenta, oricum sint destui deontologi care fac asta, unii chiar pentru un salariu bunicel. Precum multi, am trecut de faza de negare, peste indignare, am ajuns la cea de asteptare. Resemnare ar fi prea mult spus, de altfel nu imi sta in singe sa ma asez pe tusa si sa privesc la ceilalti cum se joaca.

In consecinta voi renunta momentan sa iti arat mizeria ce ne inconjoara, daca nu o vezi, o vei simti cind te va inabusi. Oricum, rolul asta de “aratator al rautatilor” incepea sa ma plictiseasca, mai ales ca nimeni nu vedea ce voiam eu sa arat.

Daca si cind voi mai scrie aici va fi pentru amuzament, eventual bataie de joc asupra celor de mai sus sau pentru a-mi lasa imaginatia si gindurile sa alerge unde vor ele.

Este vazuta diferit functie de culturi, religii, civilizatie.

O trecere dintr-un tarim spre altul, evolutie sau involutie functie de ultima viata, accesul in dimensiunea zeilor, rai, iad, vid. Cam acestea sint presupusele destinatii.

Momentul in sine? Luati un balon, umflat, colorat cu desene amuzante. Lasati incet aerul sa iasa afara. Ce ramine in urma? Un material inert, fara forma, nici macar o umbra a ceea ce reprezentase inainte.

Nu doresc nimanui sa vada cum dispare acea scinteie numita viata. Dureaza citeva secunde, dar te va marca toata viata. Indiferent daca este vorba de un om sau o vietate, pentru o persoana cu suflet nu e nici o diferenta, durerea e la fel de mare. E parca ai prelua tu golul acela ce a ramas dupa ce s-a dus. Un gol care indiferent ce vei face, va ramine acolo, vesnic prezent.

Aud persoane zicind spre consolarea celor care au pierdut pe cineva: “O sa treaca, ai sa vezi.” Sa treaca? Nu trece niciodata, asa ceva nu se uita, nu se trece peste.

Tin minte si acum toate episoadele cind m-am intilnit cu doamna cu coasa.

Nu e o doamna rea, doar face o slujba neplacuta. Nu e nimic personal. Ea merge de la palate la cutii de carton. Rezultatul e la fel de inexorabil. La aceea intilnire, pe care nu o vei rata indiferent ce vei face in viata, esti doar tu si ea. Nimic si nimeni decit voi doi. Vei fi gol exact cum ai fost la nastere, nu poti lua cu tine nici un ban, nici o casa, masina, nimic din ce ai strins mai mult sau mai putin cinstit de-a lungul vietii. In acele ultime momente inainte sa pleci, iti vei da seama singur ce fel de viata ai dus. Vei vedea toate greselile si toate deciziile bune ce le-ai luat de-a lungul timpului. Dar va fi prea tirziu, nu vei putea lasa nici un sfat in urma ta celor dragi. Ei isi vor duce zilele cum ii va duce mintea si inima pina la intilnirea lor cu doamna in negru.

Sa iti fie frica e moarte e la fel de inutil precum a spera ca tie nu ti se va intimpla niciodata. Printi sau cersetori, cu totii murim, mai devreme sau mai tirziu, impacati sau nu, asta tine de fiecare.

Later edit:

Pentru cei care aveti impresia ca am scris o insemnare morbida, o intrebare:

Ce e mai bine, chinul sau trecerea dincolo? Nu spune niciuna, raspunsul asta nu il poti da mereu, vine el momentul cind nu ai de ales.
Ce ai prefera un chin vesnic in viata, (caci vei ajunge acolo, corpul ti se deterioreaza de cind ai parasit pintecele mamei) sau eliberarea finala?

Eu unul prefer sa cred ca cel ce a plecat dintre noi o duce mai bine acum, decit sa ii pling de mila. Singura problema e golul acela de care iti ziceam mai devreme…