weblogu’ lu’ maK

Viata e interesanta, plina de suisuri si coborisuri e drept dar tocmai asta o face interesanta.

Nu esti de acord stimabile membru de partid ( si mai du-te naibii) ? Pai ce, sa nu-mi spui ca ai prefera o existenta liniara unde fiecare zi seamana cu cealalta de parca ar fi trase la indigo. Fara nici o schimbare, nimic care sa-ti faca pitpalacu’ sa tresara, nimeni si nimic care sa-ti taie respiratia, nici o intimplare care sa te scoata din cotidian. Asta ai prefera? Esti un bou in cazul asta, pardon ma scuzi domnule bou, un placid, un limbric lenes, o soseta uitata pe fundul cosului, un nimic ce mai ca prea te alint si pe urma iti dai importanta.

Asa, ce ziceam? Da, ca viata e interesanta cu schimbarile ei. Uite acum, la mine, caz concret, o intimplare m-a scos din leneveala scriitoriceasca si m-a determinat sa scriu aceste rinduri, nu grozave, multumesc prea-amabila fata palida ce esti, nu stralucite dar macar am iesit din mutenia in care ma balaceam de vreme indelungata.

Continuam despre viata. Azi ai dreptul (chiar si stingul) la o filozofie despre viata cum neam de neamul tau de la maimuta incoace n-a citit ( tu buchisesti oarecum, altfel nu erai aici sau cauti pozele de pe libertatea?)

Cum spunea un clasic in viata, viata e ca carosabilul, unii vin, altii se duc, dracului. Miscarea asta e una din caracteristicile vietii, totul se misca. Chit ca iti convine sau nu situatiile se schimba. Care e marea smecherie? Sa te misti si tu o data cu ea, nu sa stai statuie pentru ca altfel vei lua ( ai ghicit ).

Viata iti rezerva surprize, unele placute, altele de cacat, important e sa stii sa halesti bunatatile si sa eviti rahatul, ma rog, pe cit posibil, daca nu ai de ales, atunci manica rapid si cu zimbetul pe buze si mai ales spala-te pe dinti dupa aia.

In ciuda spuselor multora viata nu e o curva. Era bine asa, curvele se platesc si le-ai rezolvat. Dar nu viata, nu e asa. In viata nu poti sa trisezi, nu la infinit cel putin pentru ca mai devreme sau mai tirziu nota de plata tot vine. Chit (sau aici e plastelina?) ca ai fost tu mare si tare cu brand de fier, pumni de otel, gras si chel, la final tot vei plati pentru ce ai facut. Nu e o curva, in schimb e o femeie. Mai mult ca sigur e o femeie, nu de alta dar prea se schimba de la o zi la alta. Nu ca m-as plinge de asta dar parca mergea un pic de stabilitate sau macar sa ti se prezinte alegerile. Adica preferi sa pici in groapa cu cacat sau in groapa cu furci? Eu unul as alege furcile, am nasul delicat.

Deci e o femeie. Nehotarita, nervoasa, schimbatoare, isterica uneori in felul cum ti-o trage brutal si neprotejat cind ti-e lumea mai draga, iubitoare in zilele cu soare, razbunatoare cind ti-a venit sorocul, pasionala cind ii faci pe plac.

Concluzia? Cum eu iubesc femeia, iubesc viata. O singura rugaminte am la ea daca se poate, poti sa imi dai o pauza de respiro si mie? Nu de alta dar ma doare curu de cit am luat-o de la tine in ultima vreme.

Precum sper ca ti-ai dat seama aceste insemnari provin exclusiv din rodul imaginatiei mele. Nimeni si nimic de aici nu are vreo legatura cu realitatea desi poate pe alocuri ar fi indicat…

Am reunit cele 6 episoade intr-o singura categorie spre a-ti usura lectura. Normal ca se incepe de la episodul 1. Sau nu?

Ziua 30. Spre final.

30 Decembrie, final de an. Bun sau rau, bogat sau sarac, pretutindeni oamenii de rind se pregateau de sarbatoare cu ce aveau mai bun impreuna cu familia sau prietenii. Ritmul cotidian incetinise treptat, unii chiar iti zimbeau mergind pe strada.
Singurul loc in care nimic nu se relaxase ba dimpotriva in ultimele 30 de zile era cuibul papusarului.

In imensa camera birou, Ivanescu maltrata parchetul masurind podeaua in pasi marunti si nervosi, plimbandu-se in fata supusilor sai care il priveau pe sub gene avind capul plecat.

- 30 de zile de la inceputul nebuniei astea! 30! Nu o zi, nu doua, nu trei, nu o saptamina! O luna intreaga a trecut fara sa gasiti nici macar o urma a … a… individului asta!
Cu totii taceau, desi printre ei se aflau un presedinte de tara, doi sefi de servicii de securitate, un ministru de interne si un secretar personal. Stiau ca scuzele ar fi inrautatit starea deja periculoasa in care se afla stapinul.
- … o fantoma sa fi fost si tot trebuia sa ii gasiti mormintul! Nimic! Asta ati gasit! Si dumnealui ce a facut in timpul asta? La aceasta fraza Ivanescu lua de pe birou un dosar voluminos din care incepu sa smulga foi aruncindu-le pe jos:
- Marculescu, senator, disparut, Moldoveanu, ministru finante, sinucis, Cornescu, presedinte inalta curte, “accident vinatoare”, Vornea, guvernatorul BNR, ars de viu in masina pe cind se intorcea de la amanta, Dinu Andras, sef la DNA cazut in casa liftului de la etajul zece…
Barbatul arunca furios restul dosarului inspre audienta sa umila ce incasa fara sa clipeasca restul foilor in figura.
- Bilantul?! 20 de morti, 15 disparuti, 7 arestati dupa ce s-au autodenuntat, 3 internati la ospiciu. Toti oameni de incredere, ocupind pozitii cheie in structura noastra. Si nu disparitia lor e problema, oamenii se inlocuiesc, nuuuuu, banii domnilor. Toti banii ce ii aveau acesti incompetenti ce au avut tupeul sa moara sau sa se lase prinsi au disparut de pe fata pamintului sau sint acum in agentii nonguvernamentale pe care nu le controlam noi!
Acest lucru domnilor este inaceptabil! Nebunul asta nu e magician sa faca sa dispara aproape 1000 de miliarde de eura fara a lasa cea mai mica urma!!!  incheie Ivanescu taind aerul cu o miscare brusca a mainii, oprindu-se in dreptul celor cinci masurindu-i cu o privire cruda.
- Am sa va mai dau o singura sansa sa-l prindeti si sa mi-l aduceti. Dupa asta….dar nu apuca sa-ti termine fraza, cuvintele papusarului se pierdura in pleznitura seaca ce se auzi in timp ce capul ii exploda in mii de bucati improscand audienta ce ramase impietrita….

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, cica măre a fost un pustan care intr-o seara de vara a mers cu tovarasii sai de prostii la furat de pepeni intr-o piata.
Si in piata aia era un monument inconjurat de un gard forjat, iar intr-un loc lipsea o bara astfel ca te puteai strecura inauntru. Lipita de una din laturile gardului era o taraba cu pepeni care de care mai verde si mai lucios.
Descoperind acest lucru, nazdravanii copii s-au furisat prin bortă si au inceput ca prostii sa apuce pepenii mai mici printre barele de metal strigind ca apucatii:
- asta e al meu!
- al meu!
- mama ce verde e asta!
In toata excitatia momentului nu si-au dat seama ca existau paznici la pepeni.
Paznici care binenteles si-au facut simtita prezenta, la inceput printr-o gama bogata si variata de injuraturi (erau printre ei unii capabili sa injure jumatate de ora fara sa se repete dar asta e alta poveste) apoi aparura in spatiul strimt al ingraditurii (naratorul recunoaste ca nu stie cum au facut asta, probabil erau pui de T1000 si au trecut prin gard) napustindu-se asupra “nevinovatilor” copilandri care s-au imprastiat ca iepurii prin piata, mai putin eroul nostru care ramasese cu mainile pe un pepene care din pacate nu trecea prin gard (al naibii fruct). Si astfel el se trezi aruncat brutal (si neprotejat) la pamint de o bruta imensa cu spume la gura (tocmai bause o bere)  ce incepu sa ii spuna baiatului tot soiul de chestii dragute (morti, dumnezei, mama, organe, clisme solide etc).
O situatie jenanta deci. Cele 40 de kile ale eroului nostru nu se simteau prea bine priponite de cele 120 ale animalului injurator si spumegator va puteti da seama. Pustiul se zbatea ca un peste pe uscat rugindu-se la toti sfintii sa scape ( doar ca acestia erau plecati la o iarba verde). Cind colo ce sa vezi? Matahala se ridica dintr-o data si al mic tasni ca din pusca trecind ca un glont prin spatiul liber al gardului luind-o la sanatoasa unde vedea cu ochii (plouase la iarba verde deci sfintii revenisera la post)
Asa de repede fugi incit ajunse restul gastii din urma. Acestia erau adunati in jurul unui pepene amarit, singurul destul de slim incit sa poata fi scos. Se alatura lor deci si impreuna mistuira cu mare placere rodul stradaniei comune. Abia pe urma afla eroul nostru ca fusese salvat de un nou venit al grupului, un vlajgan cu inima mare care expediase animalul intr-un colt cu o lovitura bine tintita (unde crezi? )
Si as vrea sa spun ca au trait fericiti pina la adinci batrineti dar as minti.

Si am incalecat pe-o şa si v-am spus povestea mea.