weblogu’ lu’ maK

Una peste alta se pare ca nea Traianel ne baga in rahat cu zambetu pe buze. Nu e suficient ca ne pisam impotriva vintului prin politica pro SUA ce ne ridica in cap tarile europene, probabil baseii cred ca sintem o insula de pe coastele USA, acu ne virim si in problema armelor nucleare…urmeaza asadar sa fim in vizorul Europei si cu treba asta. Frumos n-am ce zice.
Traim din ce in ce mai bine

M-am gindit ca nu strica sa deschid si o rubrica de genul “Stiati ca…” Incep cu faxul pentru ca stirea asta mi-a picat in brate prin intermediul ziarului.

“Fax” este, de fapt, o prescurtare a cuvântului “facsimil”, adică o “copie fidelă a unui document”. Aparatul de la care se transmite mesajul parcurge fiecare punct al documentului şi emite semnale, care ajung, prin intermediul cablurilor telefonice sau al undelor radio, la un aparat similar. Acesta transformă semnalele primite în puncte albe şi negre, imprimate pe hârtie fotosensibilă sau tipărite pe hârtie obişnuită.
Primul patent pentru fax, emis în 1843, aparţine inventatorului scoţian Alexander Bain. Bain, care a inventat şi ceasul electric, şi-a folosit cunoştinţele sale despre pendulele ceasurilor electrice pentru a produce un mecanism de scanare a unui document. Fizicianul britanic Frederick Bakewell a fost cel care a îmbunătăţit sistemul creat de Bain şi a expus prima dată un astfel de dispozitiv în 1851, la târgul mondial de la Londra. În 1861, primul fax, Pantelegraph, a fost vândut de fizicianul italian Giovanni Caselli, înainte ca telefoanele să fie inventate.
Cel care a inventat, în 1924, fotoradiograma sau facsimilul radio transoceanic, precursorul faxului de astăzi, a fost Richard H. Ranger, proiectant la Radio Corporation of America. Prima fotografie reprodusă printr-un facsimil radio transoceanic a fost o fotografie a preşedintelui Calvin Coolidge, trimisă de la New York la Londra pe 29 noiembrie 1924.
Produsul lui Ranger a început să fie comercializat doi ani mai târziu. Radio-faxul este şi astăzi folosit pentru transmiterea diagramelor meteo şi a informaţiilor. În 1929, inventatorul german Rudolf Hell, un pionier în domeniul scanării şi transmiterii informaţiilor, a inventat o teleimprimantă, numită Hellschreiber. În 1985, Hank Magnuski, doctor în inginerie electrică şi fondatorul companiei GammaLink, a inventat primul fax modem numit GammaFax. Faxul a devenit foarte popular în Japonia, unde competiţia în domeniul tehnologiei era foarte mare. Astăzi, o combinaţie între un scanner de imagine, un modem şi o imprimantă computerizată, faxul este folosit peste tot în lume.

Sursa: Adevarul

Evident cei de la ziar nu s-au chinuit prea tare sa faca o cercetare despre fax. Adaug niste poze cu primele asemenea aparate, cei ce au contribuit la dezvoltarea lui si un link unde cei interesati pot citi mai multe.

Alexander Bain cel care a pus la punct primul facsimil, de fapt un aparat ce inregistreaza transmisia telegrafica

Aparatul lui Frederick Bakewell:

Primul facsimil a fost transmis intre Paris si Lyon folosind “Pantelegraphe” lui Caselli in 1865

Gaetano Bonelli cu al sau “typotelgraph” din 1863:

1864 Bernhard Meyer “Kopiertelegraphen”:

1866 Lenoir: “Electrograph”:

1881 Cercetatorul britanic Shelford Bidwell transmite cu succes siluete(imagini) folosind sistemul chimic si electromagnetic

1888 Dezvoltarea “teleprinter”-lor apartine domnului Elisha Gray cel care a intarziat cu doar citeva ore in completarea patentului pentru inventia telefonului. Aparatul lui a fost primul ce a folosit hartia ca suport de transmitere/primire a informatiilor.

1898 Hummel dezvolta Telediagraph . Telediagraph a fost unul din primele aparate de genul fax care transmitea poze prin liniile de telegraf. A fost inventat in 1895 de Ernest A. Hummel, un producator de ceasuri din St. Paul, Minnesota. Primele aparate au fost instalate in birourile New York Herald in 1898. Pana in 1899, Hummel a imbunatatit inventia sa si au fost instalate asemenea masinarii in birourile Chicago Times Herald, St. Louis Republic, Boston Herald, si Philadelphia Inquirer.
Prima poza trimisa a fost o imagine “exacta” a primului foc tras in Manila(razboiul americano-spaniol) . A fost nevoie de cam 20-30 de minute pentru trimiterea acestei poze.

1900 Hans Liebreich & John Francis “Teleautograph”

1902 Prof. Dr. Arthur Korn, de nationalitate german, a demonstrat primul sistem de scanare foto-electric. Metodele anterioare erau bazate pe scanarea prin contact al domnuli Bain. In 1902, Prof. Dr. Arthur Korn dezvolta sistemul de scanare fotoelectric pentru transmiterea si reproducerea fotografiilor iar in 1907, pune bazele unui sistem comercial de transmitere a fotografiilor. Acest sistem in cele din urma va lega Berlin, Londra si Paris devenind astfel prima retea mondiala de transmitere a facsimil-lurilor.

1906 Primul test facsimile intre Münich si Nürnberg
1907 Primul test facsimile pentru “LÍllustration” Paris - Lyon - Paris. “Daily Mirror” London - Manchester - Paris. “ Berliner Lokal-Anzeiger” Munich - Berlin - Paris - Copenhagen - Stockholm.
1908 Primul test facsimile pentru “Politiken” Copenhagen - Berlin - Stockholm. “ Dagens Nyheter” Stockholm - Copenhagen
1909 Primul test facsimile pentru “Colliers Weekly” New York - Washington.
1911 Este patentat primul modulator de amplitudine pentru fax-uri permitand transmisia prin liniile telefonice.
1913 Edouard Belin - Belinograph
1922 Primul serviciu facsimile transatlantic oferit de faxurile RCA, poze peste Atlantic in 6 minute; AT&T, RCA si Western Union dezvolta sisteme fax de mare viteza. Sistemul dl-ui Dr Arthur Korn’s este folosit pentru a transmite prin radio o fotografie cu Papa Pius XI, de la Roma la Maine, USA. Poza e publicata in aceasi zi in ziarul New York World - o evolutie majora in era cind pozele noi erau trimise peste ocean cu vaporul.
1925 AT&T poza prin cablu
1926 RCA poza prin radio
1926 Rudolf Hell introduce Hellschreiber.
1927 Primul facsimil Siemens-Karolus-Telefunken intre Berlin si alte orase europene.
1939 Primul ziar transmis prin radio facsimil. Peste 1,000 de resedinte din USA sunt experimental echipate cu receptoare fax ce printeaza ziarele de dimineata in timpul noptii.
1941 Faxul este folosit de armata americana pentru a transmite harti, ordine si grafice meteorologice in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
1947 Faxul lui Alexander Muirhead
1948 FCC autorizeaza dezvoltarea comerciala a tehnologiei fax. Western Union produce 50,000 faxuri de birou, care sunt folosite pentru a transmite telegrame birourile clientilor si Western Union.
1958 Copthorn MacDonald (WOORX) introduce SSTV (Slow-Scan Television)
1960 The Electronic Industries Association (EIA) formeaza comitetul de standarde pentru fax care, in 1966, rezolva problemele de compatibilitate prin reglementarea primului model standard, RS-328.
1960 Primul test de transmisie SSTV in USA
1968 Fax-ul devine global cind “Consultative Committee for International Telephone and Telegraph” (CCITT) reglementeaza Group 1, primul standard international pentru fax.
1971 Operatorii Ham incep transmisiile facsimile in Germania
1972 Primele transmisii SSTV in Germania . Primii utilizatori au fost ziarele pentru a transmite si primii fotografii din intreaga lume. Urmatorii utilizatori au fost statiile de servicii meteo din intreaga lume.
1985 GammaLink produce prima placa de fax.
1987 Canon introduce primul fax ce foloseste hartie normala.
1995 Este aprobat standardul JPEGpentru fax-ul color.
1996 Apar primele produse de internet fax, Pitney Bowes produce primul aparat de 33.6 kbps.

Cam asta a fost prima lectie copii, sper ca v-a placut…

Azi dimineata am trecut ca de obicei pe linga statia de tramvai la care “se lucreaza” de cam 2 luni si ceva. “Modernizeaza” si podul ce urmeza la citva metri de statia mai sus amintita. Am admirat si de data aceasta sporul cu care “muncesc” baietii. De data asta am facut si o poza sa o am de amintire.
La citva metri mai incolo se muncea in toata regula, un escavator facea o groapa cit toate zilele. Mai interesant e ca in locul respectiv se lucrase deja, adica ei dezgropau practic ce acoperisera. Probabil nu era pamintul la standard corect, sau mai degraba isi uitase ingineru ceva pe fundu gropii la ultima vizita. De fapt ce conteaza…zilele trec…banu de la fraieri vine asa ca sa-i dam bataie. Traiasca munca la stat!

Later edit. La intoarcere de la scarbici am mai surprins pe unii care chiar faceau ceva la pod, mai bine peste 2 luni decit prea tarziu nu?

De remarcat finetea unirii celor doua sectoare, observati cit de “drepte” sunt marginile? Stiu deja exagerez, dar ma scoate din minti faptul ca fac in 2 luni(daca termina zilele astea) ceea ce se putea termina lejer in 2 saptamini, si culmea, eu platesc chestia asta…

Ecartamentul standard al cailor ferate din Statele Unite este de 143.5 cm. Este un numar foarte ciudat.
De ce se foloseste acest ecartament? Pentru ca asa se construiau in Anglia, si primele cai ferate din SUA au fost facute de englezi expatriati.

De ce construiau englezii asa? Pentru ca primele cai ferate au fost facute de oamenii care construisera tramvaiele premergatoare trenului si acesta era ecartamenul folosit de ei.

De ce il foloseau? Atunci cind au inceput sa faca tramvaiele au folosit aceleasi scule si sabloane pe care le foloseau pentru a construi trasuri — iar acestea aveau aceasta spatiere a rotilor.

De ce trasurile aveau nevoie de aceasta distanta intre roti? Ei bine, daca ar fi incercat sa foloseasca orice alta spatiere, rotile s-ar fi rupt in cele din urma pe vreunul din vechile drumuri din Anglia, pentru ca aceasta era departarea dintre santurile sapate de alte roti de-a lungul timpului.

Cine construise aceste drumuri? Primele drumuri ce acopereau mari distante in Europa (si in Anglia) au fost construite de Roma Imperiala, pentru legiunile ei. Multe drumuri au fost folosite de atunci pina in ziua de azi. Iar carele de lupta romane au sapat primele santuri in ele, iar dupa aceea toata lumea si-a potrivit rotile dupa ele, ca sa nu riste sa si le strice. De vreme ce carele de lupta erau facute de romani (sau la comanda lor) erau toate la fel in privinta standardelor. Ecartamentul cailor ferate din Statele Unite de 143.5 cm deriva din specificatiile originale pentru carele de lupta romane.

Birocratia este nemuritoare. Astfel ca, daca vreodata va intilniti cu cine stie ce specificatii stranii si va intrebati “de unde curu’ calului le-au scos astia?” este perfect posibil sa fie o intrebare corecta, pentru ca, de exemplu, carele de lupta romane erau facute astfel incit latimea lor sa fie cit fundurile celor doi cai. Astfel am gasit raspunsul la intrebarea de la care am pornit initial.

Si acum partea interesanta. Cind privim naveta spatiala pe platforma ei de lansare, vedem doua rachete auxiliare atasate de rezervorul principal de combustibil. Acestea sunt “Solid Rocket Boosters” — SRB.
SRB-urile sunt facute de Thiokol la fabrica din Utah. Inginerii care au proiectat SRB-urile ar fi vrut sa le faca mai mari in diametru, dar ele trebuiau transportate cu trenul de la fabrica pina la locul de lansare. Calea ferata trece printr-un tunel in munti. SRB-urile trebuiau sa incapa in tunel. Tunelul este facut pe masura caii ferate, care este la rindul ei cam cit dosurile a doi cai.
Astfel ca, una din trasaturile esentiale a propulsiei celui mai puternic mijloc de transport din ziua de azi a fost determinata acum mai mult de doua mii de ani, de latimea unui dos de cal.