weblogu’ lu’ maK

Io, Ion fiu lu Ion si al Mariei din Romanesti am hotarit sa tin un jurnal incepind cu ziua de azi ca sa pot tine minte tot ce am facut cu o zi inainte si sa am si eu ce ceti peste citva ani si sa rid bine.

Ase ca in fiecare seara voi scrie cite ceva despre ziua care se termina.
Azi de dimineata m-am trezit ca de obicei cu un chef de munca de imi venea sa ma lipesc de pat nu alta.

Binenteles ca nu am apucat sa bag nimic la ghiozdan acas ca a trebuit sa o tai direct catre scirbici ca altfel intarziam, … oricum am intarziat din cauza traficului de toata coma ce ii prin oras. Crezusem ca dac iau un taxi scap si ajung mai repede, ti-ai gasit, ajungeam in acelasi timp dac veneam pe linga masina.

Ca de obicei bravele organe fluidizau circulatia din intersectiile aglomerate prin simpla putere a gindului din capu mintii lor in timp ce stateau rascracanati gratios pe la carciumi si terase unde isi sorbeau delicat cafelutele avind mare grija sa-si tina degetelu mic intins.

De ce is intersectiile aglomerate? Trecind peste marea civilizatie a soferilor, care toti sunt profesionisti asi ai volanului si se invita care mai de care la vizitele mormintelor stramosesti si imping generozitatea pina a se oferii a umple cu carne frigiderul colegilor de trafic, mai sunt marii meseriasi angajati de primarie pentru a reabilita soselele maretului nostru oras.

Am trecut cu masina pe linga doua asemenea locatii in curs de amenajare si am privit admirativ cum specialistii in drumuri stateau cu lopetile in mina si cujetau la nemurirea sufletului lor purificat de vodka rasa cu o juma de ora inainte pentru a avea mai mult spor.

Am ajuns la birou cu forte improspatate de minunata priveliste a tinerilor trei elevi ce se invitau unul pe altul sa intre in barul cu pokere de linga incinta liceului.

Ziua intreaga am muncit cu mare drag, mai ales ca stiam ca trei sfert din salar il voi da pe intretinere, gaz, curent, telefon si cablu. Nu mai zic ca ma simteam mai mult decit motivat auzind-mi seful cum il incuraja pe colegul meu facandu-i tot felu de complimente care de care ma dragute.

La mine nu e cazu ca am doi metri si 120 de kilograme.

Spre ora 7, cind am terminat sarciniile de servici curente si cele alte 20 venite asa ca nu prea aveam ce face, am topait zburdalnic spre statia de autobuz unde asteptau alti cetateni la fel de fericiti ca si mine.

Ne-am inghesut civilizat ca sardelele in autobuzul ce mirosea a primavara, primavara cind iti aduci aminte ca n-ai tras apa la buda toata iarna, si am fost purtat lin, ca si o adiere de taifun pina la complexul unde rezidez.

M-am oprit 5 minute la alimentara - butique - loz in plic - veceu public - terasa de linga bolovanu de 4 etaje in care detin luxosul meu apartament cu o camera pentru a-mi cumpara niste tigari. Am fost servit cu promptitudine si amabilitate de malaca si gingasa vinzatoare (se vedea ca era proaspat barberita) dupa ce a terminat de povestit cu baba de la parter despre ce a vraji a mai facut Maria lu Floarea sti matale de sta linga Steluta ce are 2 copii in Spania de si-au luat Audi a seis nou din 2004.

Urcatu scarilor pe intuneric a fost o nimica toata ca m-am ghidat dupe urletele lu aia mica de la 3, am intrat direct in baie sa-mi limpezesc capul la un dus cind fierbinte, cind rece ca de, doar nu stau la casa sa am o presiune ca lumea.

Cina a fost completata de superbele stiri de la ora opt, pline de informatii corecte si pertinente pentru debilii mintali.
Foarte impacat de grozava si satisfacatoarea zi ce tocmai se incheie ma apuc sa scriu prima pagina a jurnalului meu.

Stau singur parasit de toti si toate
Si ma gindesc
Asa nu se mai poate
Sa te izolezi de buna voie
E de inteles,sa stai de unul singur
Dar nu inteleg de ce,cand n-am ales asa-ceva
Sa-mi fie impusa postura asta
E drept,singuratatea predispune la meditatie
Dar sint satul sa meditez
Gindind la ale lumii nevoi si probabilitati
Sint scarbit de-atata putreziciune
Ce ma-nconjoara si se apropie
As vrea sa nu m-atinga
Sa nu ma-nghita
As vrea sa pot sta deasupra-n contemplare
Dar asta-nseamna singuratate
Si ma apasa ca un lest
Da,singuratatea contemplarii
Dar n-o mai vreau caci o detest
Deci traiasca moartea sau de nu,
Salt ! In valtoare !
Si nu mai sint singur
Dar ce companie!
Si totusi nu sint singur
Caci uneori e suficienta o scinteie
Pentru ca totul sa se limpezeasca…

Am scris textuletu asta cu ceva timp in urma, pe cind nu erau inca bloguri la noi . Pima parte azi restu mai incolo:

Buna ziua…hmm. Tre sa zic data nu de alta dar poate va fii folositor pentru cineva…, cîndva… ,poate. Nu ştiu încă ce anume va fi acest fişier…cred că voi încerca să fac din el un fel de eseu filozofic :))….poate dacă voi reuşii să îl termin…deci e 9 mai 2000
Să încep aşadar…Subiectul acestui eseu…nu ştiu exact…nu vreau să stabilesc unul şi pe urmă purtat pe aripiile pasiunii pentru altul să-mi încalc promisiunea…deci nu există nici un subiect prestabilit…Voi începe pur şi simplu să vorbesc şi voi continua cum mă va duce mintea…O voi face sper zilnic deci acest fişier va devenii un fel de jurnal filozofic,istoric,matematic sau mă rog cum va fii cazul în funcţie de subiectul ales sau mai bine zis nimerit să fie . Subiectul cu care voi începe astăzi este dragostea.De ce ?Pentru că aşa vreau eu ! Pentru că aceasta este dispoziţia mea acum…Ce poate fi spus despre dragoste ? Multe …şi mulţi ş-au exprimat opinia, de la cel mai înalt om de cultură si pînă la omul obişuit de pe stradă…aşa că de ce nu aş face-o şi eu nu ? Mai ales că eu nu sînt de nici o parte a baricadei….Am să încep prin a enumera nişte păreri…Nu voi preciza acum (şi niciodată) ale cui sînt…de altfel nici nu are importanţă….în definitiv…eu doar le-am auzit,citit sau văzut.O părere sau mai bine zis,o definiţie ar fi aceea că dragostea între două persoane(evident de sex opus, nu constitue scopul meu de a ANALiza aspectele vieţii homoxesuale de altfel cu ale cărei practici nu sînt de acord,mai ales cu cele ale bărbaţilor pe care le consider dezgustătoare,dar nici cu cele ale femeilor pentru că sînt unul din bărbaţii ce au nevoie de femei,mă voi abţine acum să spun pentru ce…) ce se pare că intervine datorita compatibiliţii chimice detectată incoştient şi binenţeles că nu voi intra în amănunte (pe care de altfel nici nu le cunosc şi nici nu am chef să le aflu pentru că nu sînt de acord cu această explicaţie) O altă explicţie ar fii acea că totul se petrece la nivelul instinctelor ce le avem de la partea exclusiv animalică din noi( căci binenţeles că avem şi altă parte dar asta e o altă poveste) şi de fapt cînd un bărbat se îndragosteşte (şi să nu zici că asta se întîmplă rar ) înseamnă că bărbatul respectiv de fapt., dă ascultare unui vechi instinct care îi şopteşte că femeia respectivă este potrivită pentru a-i purta copiii şi de a-l satisface…din diferite puncte de vedere. La fel funcţionează această explicaţie şi pentru femei, femeia instinctiv caută un bărbat puternic să o poată ocroti, să-i poată asigura ei şi copiilor un trai …Ce pot spune despre această versiune? Păi este foarte valabilă la unii sau poate mai degrabă acum în ultima vreme mai mult la unele… Alte explicaţii ? Păi ar fi una foarte simplă de exemplu o combinaţie dintre cele două ce vi le-am zis mai sus…O alta mai serioasă ar fi teoria sufletelor pereche ce întîlnesc şi se pierd, se reîntîlnesc şi tot aşa pînă la regăsirea finală care cine ştie cînd o fi şi asta…Oricum, dacă aţi pus mîna pe pereche, ţineţi-o cu dinţii cu ghiarele, cu ce vreţi voi da ţineţi-o bine de tot să nu plece …
Cum poţi ştii dacă ai găsit perechea ? Păi în asta e şmecheria! Că nu prea ştii decît atunci cînd e deja prea tîrziu (zice-se dar nu e niciodată prea tîrziu ascultaţi aici ce vă zice moşu ) rare sînt cazurile cînd realizezi din prima asta, dar atenţie să nu fie doar o iluzie! Verifică apa înainte să te arunci în vîltoare! In rest ce să mai zic ? Baftă să fie pentru toţi!

Reproduc din articol (am dat copy paste cu tot cu eventualele greseli):
“Comisiile de control al averilor au luat la puricat, în ultimii zece ani, peste 300 de persoane suspecte că au dobândit bunuri ilicite. În urma verificărilor, niciunei persoane nu i s-a confiscat averea din lipsa probelor care să ducă la dobândirea ilicită a acesteia, arată Raportul de monitorizare privind performanţa instituţiilor anticorupţie, făcut public, ieri, de Centrul de Resurse Juridice şi Institutul pentru Politici Publice Bucureşti. Până şi mitul mătuşii Tamara a fost spulberat, fiind persoane care încă din 1994 au avut mătuşi generoase, care mânate de o afecţiune profundă au donat nepoţeilor zeci de mii de dolari. Autorii monitorizării au împărţit controlul averii pe trei etape: perioada prefecţilor şi subprefecţilor (1997 – 1998), perioada poliţiştilor ( 2001 – 2002) şi perioada presiunii politice (2005 – 2006 ). “Perioada poliţiştilor” a fost cea mai fructuoasă la acest capitol, existând nenumărate sentinţe civile de confiscare a averii unor poliţişti, numai că dosarele ajunse la instanţa supremă s-au “lovit” de prevederile constituţionale conform cărora averea trebuie considerată ca fiind dobândită corect. În lipsa unei legi clare care să arate ce înseamnă avere ilicită, cei supuşi controlului au găsit motivaţii cel puţin hilare. Unii şi-au justificat averile prin împrumuturi de la rude sau prieteni, prin donaţii de la părinţi, unchi sau mătuşi. Alţii şi-au justificat agoniseala prin câştigurile obţinute la nunţi, botezuri şi alte sindrofii, dar şi din activităţi prestate în afara serviciului – gen creşterea de porci şi vaci sau cultivarea de porumb şi vânzarea lui. ”

Foarte, foarte interesant. Cel mai interesant este ca domnii de la “Comisiile de control al averilor” au inceput sa purice doar de la 1997 incolo ca de, perioda ‘89-’97 e curata lacrima, nu s-a furat nimic in perioada aia, nu s-a devalizat nici o banca, economiile nimanui nu au intrat in buzunaru altora etc. smad. Ar trebui sa ne simtim totusi norocosi ca au verificat si anii astia nu? Ei au cautat au verificat si totul a iesit limpede, asa ca noi am face bine sa nu-i mai deranjam pe domnii politicieni ca ei sunt “cu mainile curate”