Femeia
Stau si ma intreb
Ca si Kesarion Breb
De ce-i femeia-nselatoare?
Mai rau ca-un val din mare
Ce la-nceput il vezi mindru
Cu coama inspumata
Si cind ajunge linga tine
E doar o biata unda
Si o biata unda
Te poate izbi de nu vei sti de tine.
Si stau intins si nu-mi raspund .
Misterul persista
Oricit as gindi de profund
Femeie, mister ratacitor si plin de intelesuri
Ce lasi in noi intodeauna goluri
Sa te chemam din nou si iara
Tu vii, intodeauna, chiar si cind nu vrei
Sintem legati ca-ntr-un blestem sau vreo binecuvintare
Caci tu mi-aduci si chin si alinare
Dar citeodata si nu rar, cu noi
N-ai mila nici cit pentru o fiara
Noi te gonim si tu te duci
Noi te chinuim si tu suporti
Caci vii sau morti,
Te vom chema
Si vei veni
Ca-ntodeauna.

