<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress/2.1.2" -->
<rss version="2.0" 
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/">
<channel>
	<title>Comments on: Bravii muncitori</title>
	<link>http://www.makiaveli.org/blog/2006/10/23/bravii-muncitori/</link>
	<description>Poţi face ceea ce vrei dacă vrei doar ceea ce poţi</description>
	<pubDate>Thu, 09 Feb 2012 05:20:14 +0000</pubDate>
	<generator>http://wordpress.org/?v=2.1.2</generator>

	<item>
		<title>By: Petra</title>
		<link>http://www.makiaveli.org/blog/2006/10/23/bravii-muncitori/#comment-2953</link>
		<author>Petra</author>
		<pubDate>Tue, 03 Feb 2009 21:19:23 +0000</pubDate>
		<guid>http://www.makiaveli.org/blog/2006/10/23/bravii-muncitori/#comment-2953</guid>
					<description>In Oradea exista o strada paralela cu calea ferata, destul d elunga si anevoioasa.
Stand in apropiere zilnic am obervat cum se lucreaza timp de 3 ani. Tin minte ca se intampla prin 94-97. In aceasta perioada s-au sapat santuri de vreo 5 ori. Intre aceste “lucrari” s-a si asfaltat de vreo doua ori. Totusi existau gropi asa de mari si asa de frecvente una dupa alta, incat nici cu bicicleta (desi camera unei semicurse este foarte ingusta) nu reuseai sa le ocolesti pe toate, nici macar pe marginea drumului (de fapt nu exista margine precis delimitata). Astfel, drumul parcurs era o adevarata tura montana cu traseul intiparit bine pe creier, fiecare milimetru de strada era codificata in neuroni. Altfel, riscai sa ajungi la spital.</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>In Oradea exista o strada paralela cu calea ferata, destul d elunga si anevoioasa.<br />
Stand in apropiere zilnic am obervat cum se lucreaza timp de 3 ani. Tin minte ca se intampla prin 94-97. In aceasta perioada s-au sapat santuri de vreo 5 ori. Intre aceste “lucrari” s-a si asfaltat de vreo doua ori. Totusi existau gropi asa de mari si asa de frecvente una dupa alta, incat nici cu bicicleta (desi camera unei semicurse este foarte ingusta) nu reuseai sa le ocolesti pe toate, nici macar pe marginea drumului (de fapt nu exista margine precis delimitata). Astfel, drumul parcurs era o adevarata tura montana cu traseul intiparit bine pe creier, fiecare milimetru de strada era codificata in neuroni. Altfel, riscai sa ajungi la spital.</p>
]]></content:encoded>
				</item>
</channel>
</rss>

