weblogu’ lu’ maK

Care nu are absolut nici un subiect concret. Pur şi simplu voiam să nu mă opresc la numărul 66. Nu am nimic cu număru’ respectiv da vreau eu să nu stea prea mult pe aici. Sau, dacă te coafează mai bine, nu scrisesem eu de ceva vreme şi am zis să mai bag ceva.
Tot timpul m-au fascinat unele expresii pe care le folosim noi, oamenii. Ca de exemplu cea pe care am folosit-o şi eu mai sus: “Pur şi simplu”. Alipirea acestor 2 cuvinte e mai mult decît interesantă în opinia mea. Am cautat in dex-ul online definiţiile celor două:

PUR, -Ă, puri, pure, adj. 1. Care nu conţine elemente străine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fără pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepătat din punct de vedere moral; curat, neprihănit. 3. Veritabil, autentic, adevărat. E adevărul pur. ◊ Loc. adv. Pur şi simplu = nimic altceva decât…; numai şi numai; nici mai mult, nici mai puţin decât… 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din câteva elemente omogene; care nu se poate împărţi în elemente de natură diferită; care nu este amestecat. ◊ Floare simplă = floare a cărei corolă este compusă dintr-un singur rând de petale şi un rând de stamine. Frunză simplă = frunză alcătuită dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjugă fără ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acţiune trecută, terminată de curând. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefăcut; p. ext. care nu este complicat sau încărcat, care nu prezintă dificultăţi, care este uşor de făcut, de înţeles, de rezolvat. 3. Care este într-un singur plan; care se întâmplă o singură dată. Contabilitate în partidă simplă. ♦ (Sport; despre o partidă) Care are loc între doi adversari; în care confruntarea are loc între adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca preţ sau calitate; p. ext. fără valoare. 5. (Despre oameni şi manifestările lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefăcătorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultură; p. ext. (peior.) necioplit, bădăran. 6. (Precedând numele, înlocuieşte un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ◊ Expr. (Fam.) Simplu ca bună ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obişnuit. – Din fr. simple.

Aşa cum observi ambele sunt neologisme luate din franceză / latină.şi lucru foarte interesant ambele definiţii conţin elemente comune, (vezi cuvintele bold-uite) lucru care duce la concluzia că alăturarea celor 2 dă naştere la un pleonasm de toată frumuseţea. Iată deci o greşeală de exprimare ivită din dorinţa de a sublinia o idee.

O altă expresie, de fapt un cuvînt pus la începutul unei propoziţii sau fraze: “Sincer, eu cred că…” sau “Sincer părerea mea …” etc, şmad. Tot timpul cînd aud pe cineva folosind cuvîntul respectiv îmi pun întrebarea pentru mine firească: “Să înţeleg că în rest nu eşti sincer?”

Evident că nu. Mai toţi oamenii nu sunt sinceri. Totul pleacă de la cenzura proprie. Şi nu pentru că toţi am fi nişte mari mincinoşi. Ci pur şi simplu (sună bine nu?) aşa învăţăm de mici că e mai bine să nu te expimi în totalitate şi fără cenzură.
Pe de o parte e bine, pe de alta e nasol. E bine pentru că fără cenzura mentală poţi spune enormităţi de rîde tot satu’ sau mai grav poţi rănii sentimentele cuiva nevinovat; E nasol dacă cenzura respectivă preia controlul şi nu te mai poţi exprima liber.

Tre’ să recunosc că nu prea îmi plac oamenii care folosesc des expresia asta cu sincer.

Nu mai zic nimic de cei care folosesc DECI pînă la epuizare. Sunt deja prea banali, nu îi mai aud.

Observ cu plăcere că s-a infiripat un subiect la însemnarea aceasta. Bun, hai să merg mai depate.
Altă expresie des folosită. Pauză de gîndire….Searching…..

La naiba, tre să mă întrerup.

to be continued…

Mulţi ar fi dat colţu de mult. Mai mult nu are sens să comentez. Imaginea de mai jos spune totul.
Poza am făcut-o ieri in Calea Girocului.

Stiu că te-am neglijat dragă jurnal dar, ce să-i faci, aşa e viaţa mea, trei sferturi din ea fac lucruri pentru ca alţii să facă pula mare - ştiu că sună urît da măcar exprimă starea de fapt - şi celălalt sfert încerc să-mi revin, să mă montez pentru a funcţiona în ziua următoare. Şi cum eu am o sumedenie de mijloace pentru a mă reface e firesc ca scrisul să nu fie doar el folosit. Gîndeşte şi tu, dacă aş face doar un singur lucru pentru a mă simţii bine la un moment dat m-aş plictisi nu? Aşa mai bine diversificăm, nu ne plicitisim unu’ pe altu şi treba mere înainte…relativ.
Să încerc o trecere în revistă a celor întamplate? Hmmm, ar insemna sa scriu chestii chiar personale, da’ nu vreau să plictisesc pe nimeni cu viaţa mea, îs eu destul de plictisit de frustrarile mele, şi cît despre partea bună a vieţii, să mi-o etalez pe aici ar insemna să mă laud şi nici asta nu voiesc a face.
Dilema deci. Cum poţi ţine un jurnal în care să nu scrii chestii personale? Povesteşti aşa căte ceva mai voalat, bagi o părere două despre o întîmplare mai interesantă şi gata. Bun, şi ce faci dacă consideri că întamplările de zi cu zi nu sînt chiar aşa de interesante ? Sau şi mai concret, ce faci dacă simţi că a scrie despre acele întîmplări chit că scrii voalat în mantia impersona- lului ar face ca aceste întimplări să nu-ţi mai aparţină, să îşi piardă din farmecul lor?
Aberezi, cred că e metodat cea mai bună. Dar şi aici există pericolul de a o lua rău pe arătură şi de a plictisi lumea.
Dar, stai aşa, cine a zis că mă interesează dacă plictisesc sau nu pe cineva, dacă aceste rînduri le citeşte sau nu cineva?
Nimeni, ai dreptate, întradevăr puţin mă interesează dacă plictisesc sau nu pe cineva. Cine se plictiseşte nu face pui pe aici aia e clar, pentru genu ăsta de indivizi nu tre’ să ne facem grije. Na, că am început să vorbim la plural de parcă am fi doi în dialog cînd de fapt aici e un monolog. Mă rog, hai să aberăm mai departe. Oricum cred ca voi desfinţa rubrica asta cu Jurnalu lu Ion sau mai bine îi schimb denumirea în aberaţii pe cîmpie sau ceva de genu.
Bun şi acum un mesaj adresat celor 2 sau 3 care mai nimeresc pe aici si au răbdare să mai citească ceva să clarificăm cîteva aspecte:
Nu am făcut acest site, blog, pagină sau cum vrei să îi spui pentru a mă da rotund sau a virgulă aduna o gaşcă de prozeliţi, nu vreau să fiu un model, nu vreau să formez opinii, nu vreau să dau naştere nici unui trend, nu vreau să fac nici o revoluţie pe simplu motiv că sunt un simplu OM, şi ca orice om sînt şi eu supus subiectivismului, slăbiciunilor şi aşa mai departe. Consider că încercarea de a te da drept ăl cu soluţiile, ăl mai deştept ăl mai ştiu eu ce e o mare tîmpenie pe care o las la îndemîna altora să o facă.
Am scris în primul post că acest blog a fost un impuls de moment, şi că nu are un scop concret al existenţei sale. De atunci au trecut 43 de zile şi acu am zis care nu e scopul său. Care e scopul său? Cel mai concret e deversarea unor sentimente ale mele, apoi încercarea de a stîrni o oarecare reacţie de amuzament, eventual a deştepta nişte minţi. Am pus nişte întrebări, am evidenţiat unele evenimente, cele care le-am considerat eu demne de asta, cum am avut eu timp şi chef pentru asta. Nu pot să-mi dau seama dacă am plictisit sau amuzat pe cineva, ceea ce e sigur e că am reuşit la partea cu deversarea de care ziceam mai sus. Asta am reuşit de minune.
În marea majoritate a timpului sînt un tip destul de calm, liniştit, şi nu-mi place să-mi povestesc chestiile care mă frustrează. Îmi dau cu părerea despre lucruri de interes general sau mai bine zis expun frustrări ce le are fiecare mai mult sau mai puţin funcţie de cît de gros au tovalu’ sau portofelu’. Mai am zile cînd mi se pune pata pe tot rahatu ăsta de viaţă cît de curvă poate fi cu unii şi atunci apar aberaţii ca asta de o citeşti acuma. Oricum asta nu ar trebui să te coboare din puful norului în care pluteşti acu, cel puţin nu cu intenţie. Scriu şi aberez acu pentru că o pot face şi pentru că vreau să o fac.
Nu mă aştept la comentarii de nici un fel. Adică nu scriu pentru a cumula comentarii sau vizitatori. Normal că mă bucură dacă unu citeşte ce tastez io pe aici şi îmi zice că la unele chestii are aceaşi părere sau îşi expune părerea proprie.
Eu oricum voi continua ceea ce am început aici. Adică momentan să scriu…ce va ieşii de aici, repet nu ştiu, şi în momentul acesta nici nu mă interesează.

Viata e asa de tragica : azi esti aici, miine iarasi….

Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca niciodata nu vin cind ii chem.

Daca Dumnezeu ar fi vrut sa fim specialisti informaticieni, ne-ar fi creat cu 16 degete la miini.

Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi, intr-o zi, asa se va si intimpla.

Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si nu ii intelg nici actiunea.

Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele, apoi iti atirna de git o viata intreaga.

Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.

Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi prea tirziu.

Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort costa mai mult decit tortul.

Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.

Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e somn si trezindu-se cind inca le este.

Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi faca bagajele.

Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.

Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!

Daca ti-e foame - maninca sare : o sa iti fie sete!

Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.

Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.

Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data viitoare cind are nevoie de ajutor.

Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.

Vacanta de vara este perioada cind parintii isi dau seama ca profesorii nu sunt platiti suficient de bine.