Dialog monologic
Stiu că te-am neglijat dragă jurnal dar, ce să-i faci, aşa e viaţa mea, trei sferturi din ea fac lucruri pentru ca alţii să facă pula mare - ştiu că sună urît da măcar exprimă starea de fapt - şi celălalt sfert încerc să-mi revin, să mă montez pentru a funcţiona în ziua următoare. Şi cum eu am o sumedenie de mijloace pentru a mă reface e firesc ca scrisul să nu fie doar el folosit. Gîndeşte şi tu, dacă aş face doar un singur lucru pentru a mă simţii bine la un moment dat m-aş plictisi nu? Aşa mai bine diversificăm, nu ne plicitisim unu’ pe altu şi treba mere înainte…relativ.
Să încerc o trecere în revistă a celor întamplate? Hmmm, ar insemna sa scriu chestii chiar personale, da’ nu vreau să plictisesc pe nimeni cu viaţa mea, îs eu destul de plictisit de frustrarile mele, şi cît despre partea bună a vieţii, să mi-o etalez pe aici ar insemna să mă laud şi nici asta nu voiesc a face.
Dilema deci. Cum poţi ţine un jurnal în care să nu scrii chestii personale? Povesteşti aşa căte ceva mai voalat, bagi o părere două despre o întîmplare mai interesantă şi gata. Bun, şi ce faci dacă consideri că întamplările de zi cu zi nu sînt chiar aşa de interesante ? Sau şi mai concret, ce faci dacă simţi că a scrie despre acele întîmplări chit că scrii voalat în mantia impersona- lului ar face ca aceste întimplări să nu-ţi mai aparţină, să îşi piardă din farmecul lor?
Aberezi, cred că e metodat cea mai bună. Dar şi aici există pericolul de a o lua rău pe arătură şi de a plictisi lumea.
Dar, stai aşa, cine a zis că mă interesează dacă plictisesc sau nu pe cineva, dacă aceste rînduri le citeşte sau nu cineva?
Nimeni, ai dreptate, întradevăr puţin mă interesează dacă plictisesc sau nu pe cineva. Cine se plictiseşte nu face pui pe aici aia e clar, pentru genu ăsta de indivizi nu tre’ să ne facem grije. Na, că am început să vorbim la plural de parcă am fi doi în dialog cînd de fapt aici e un monolog. Mă rog, hai să aberăm mai departe. Oricum cred ca voi desfinţa rubrica asta cu Jurnalu lu Ion sau mai bine îi schimb denumirea în aberaţii pe cîmpie sau ceva de genu.
Bun şi acum un mesaj adresat celor 2 sau 3 care mai nimeresc pe aici si au răbdare să mai citească ceva să clarificăm cîteva aspecte:
Nu am făcut acest site, blog, pagină sau cum vrei să îi spui pentru a mă da rotund sau a virgulă aduna o gaşcă de prozeliţi, nu vreau să fiu un model, nu vreau să formez opinii, nu vreau să dau naştere nici unui trend, nu vreau să fac nici o revoluţie pe simplu motiv că sunt un simplu OM, şi ca orice om sînt şi eu supus subiectivismului, slăbiciunilor şi aşa mai departe. Consider că încercarea de a te da drept ăl cu soluţiile, ăl mai deştept ăl mai ştiu eu ce e o mare tîmpenie pe care o las la îndemîna altora să o facă.
Am scris în primul post că acest blog a fost un impuls de moment, şi că nu are un scop concret al existenţei sale. De atunci au trecut 43 de zile şi acu am zis care nu e scopul său. Care e scopul său? Cel mai concret e deversarea unor sentimente ale mele, apoi încercarea de a stîrni o oarecare reacţie de amuzament, eventual a deştepta nişte minţi. Am pus nişte întrebări, am evidenţiat unele evenimente, cele care le-am considerat eu demne de asta, cum am avut eu timp şi chef pentru asta. Nu pot să-mi dau seama dacă am plictisit sau amuzat pe cineva, ceea ce e sigur e că am reuşit la partea cu deversarea de care ziceam mai sus. Asta am reuşit de minune.
În marea majoritate a timpului sînt un tip destul de calm, liniştit, şi nu-mi place să-mi povestesc chestiile care mă frustrează. Îmi dau cu părerea despre lucruri de interes general sau mai bine zis expun frustrări ce le are fiecare mai mult sau mai puţin funcţie de cît de gros au tovalu’ sau portofelu’. Mai am zile cînd mi se pune pata pe tot rahatu ăsta de viaţă cît de curvă poate fi cu unii şi atunci apar aberaţii ca asta de o citeşti acuma. Oricum asta nu ar trebui să te coboare din puful norului în care pluteşti acu, cel puţin nu cu intenţie. Scriu şi aberez acu pentru că o pot face şi pentru că vreau să o fac.
Nu mă aştept la comentarii de nici un fel. Adică nu scriu pentru a cumula comentarii sau vizitatori. Normal că mă bucură dacă unu citeşte ce tastez io pe aici şi îmi zice că la unele chestii are aceaşi părere sau îşi expune părerea proprie.
Eu oricum voi continua ceea ce am început aici. Adică momentan să scriu…ce va ieşii de aici, repet nu ştiu, şi în momentul acesta nici nu mă interesează.
posted in Din mansarda | 0 Comments
