Comentariu la postul Inspiratie de duminica al luckyrock. Sau completare? Sau hai sa-i zic doar parerea mea despre dragoste.
Dragostea, prezenta sau absenta sentimentelor, este unul dintre cele mai controversate subiecte din cite exista pe lumea asta. Recunosc, Lucky, ca ai punctat foarte bine cele mai “spinoase” aspecte ale acestui subiect. Aici ne gasim in aceleasi pareri. Dupa mine, dragostea nu este o singura stare de fapt. Este un proces cu diferite etape. Tine de fiecare cuplu la ce stadiu se opreste si de asemenea cit de repede parcurge pasii respectivi.
Incerc sa creionez cam care ar fi acestia pe bazaaa, hmmm sa-i zic experientei mele. Nu toata lumea trece prin toate aceste etape, sau nu neaparat in aceasta ordine(exceptie face binenteles prima care e prima pentru toti)
1. Dragostea oarba sau Pasiunea de inceput. In aceasta prima etapa totul e minuat, frumos, roz, flufy, cei doi se iubesc cu pasiune, incep sa se cunoasca, e perioada de “primi”, adica, prima plimbare impreuna, prima atingere, primul sarut, prima…si asa mai departe. E partea de care pomeneai a gesturilor necugetate, cind cei doi se accepta asa cum sunt. E probabil cea mai frumoasa perioada. Poate dura intre o saptamina si un an, daca careva imi zice ca s-a bucurat de aceasta faza mai mult si e adevarat, promit sa ma abtin a deveni verde de invidie.
2. Dragostea la viteza de croaziera sau Dragostea domoala. Acum cei doi se cunosc cit de cit, lucrurile se aseaza in fagasul normal, nu mai exista nesiguranta (oare ea/el ma place cum il/o plac si eu etc), incep sa se vada “colturile mastii” primele defecte (toti avem asa ceva, cine se da perfect sa iasa la apel sa ii fac statuie). Si aceasta perioada e frumoasa, sau poate fi frumoasa depinde de cum reactioneaza fiecare la ce descopera despre celalalt. Aceasta perioada poate dura chiar toata viata cupluiplui respectiv in cazul cel mai fericit. Dar de cele mai multe ori este intrerupta de una din etapele ce urmeaza mai jos, si, in cazuri fericite ea revine (ea dragostea domoala).
3. Dragostea cotidiana. Cei doi stiu tot ce se poate stii unul despre celalalt. Daca cei doi nu sunt, sau macar unul din ei nu este foarte preocupat de cariera/bani/putere atunci apare la unele cupluri plictiseala, pe care unii o combat prin aventuri, “crize de virsta”, certuri legate de virgula defectele celuilalt, copii… Ei da, majoritatea copiilor din pacate se concep in aceasta perioada. Ca si o posibila solutie pentru a reaprinde focul pasiunii sau macar pentru a revenii la perioada anterioara. Din nou cazurile fericite reusesc sa aiba “viteza de croaziera” Oricum cei doi sunt constienti in acest moment ca ceva “scirtie”, le lipseste ceva.
4. Dragostea? Perioada declinului, au incercat sa faca ceva dar nu a functionat, ei incep sa aiba tot mai multe “ciocniri” intre idei, pareri, cine conduce “vasul”. Aici de obicei au loc acele abuzuri de care pomeneai lucky. E momentul in care daca macar unul din ei are creier, relatia se incheie cu un “divort” la intelegere. Sau mai trist, se incheie urit daca s-a lasat cu abuzuri si femeia(sau barbatul dar sunt exceptii care intaresc regula) pleaca batuta, umilita….
5 Obisnuinta batrinetii. Etapa rara, cei doi nu se inteleg in nici un fel dar sunt prea batrini si prea dependenti unul de altul incit au lasat lucrurile asa cum sunt. Sunt cuplurile acelea de mosi ce le vezi pe strada megind unul in fata celuilalt (femeia sau barbatul in fata, depinde cine e la “cirma”) si cel care e mai in urma il poti auzi cum mormaie ceva. Sau cuplurile pe care le auzi certandu-se cu inevitabilul “mi-ai mincat viata”. Exista din ce in ce mai multe cupluri mai tinere (35 - 45 de ani) care ajung la aceasta perioada. In orice caz, in marea majoritate a cazurilor, privind din afara, aceste cupluri par a fi normale.
Sa fie clar ca nu vreau sa ma erijez in cunoscator si detinator al adevarului absolut in privinta acestui subiect. Aceste “etape” le-am pus pe “hirtie” asa cum mi-a venit acum la ora asta. Stiu cazuri cind relatia dintre doi a fost de o luna si au trecut prin toate etapele ce le-am enumerat mai sus.
Un lucru e absolut important. Dragostea asta e doar o himera? Adica trecem de acea prima faza si gata? Asta e tot? Nu ma putem revenii la ce a fost? In cel mai bun caz ne tinem cu dintii de etapa a doua?
Cit despre partea cu sexul…hmmm…da, eu ii zic sex, nu dragoste. Sex care poate completa dragostea. Dragostea e sentimentul acela din prima si a doua etapa, sexul e actul acela ce poate fi atit de pasional incit sa iti pierzi si ultimele bariere ale constientei, sau, poate fi la fel de impersonal ca si bagarea stecherului in priza. Il bagi si gata, mai departe. Eu unul am trait ambele ipostaze deci stiu cum sta treaba, si pot zice ca varianta a doua e trista. Poate nu pe moment sau dupa ceva timp ci abia in momentul in care faci o retrospectiva si vezi ca ti-ai petrecut jumate din viata masturbindu-te cu femei ale caror fetze nici nu le mai vezi asa de bine in minte, nu mai zic de nume. Caci in fond, placerea aceasta sexuala o avem de la …..(aici fiecare completeaza cu ce crede de cuvinta: Dumnezeu, ET, Univers, Budha, Mahomed, Gigi de la scularie, nea Caisa) pentru simplul scop de a ne inmulti, cit mai mult cu atit mai bine pentru specie. Barbatul cu instinctul adinc inradacinat de a “copula” cit mai multe “femele”. Femeia cu instinctul matern, si cu gradul de placere mai ridicat, cu orgasmele multiple pentru a compensa durerile nasterii.( Ce femeie ar mai suporta nasterea daca actul sexual nu ar fi asa de placut?) Sexul ramine deci mai mult o dezlantuire a instinctelor decit un act de dragoste. A, ca e amestecat si invocat in dragoste, asta e partea a doua, alta mincare de peste marinat oceanic.
Tre sa inchei in curind ca e 3 jumate si ma cam trage somnu de mineca. O posibila concluzie ar fi ca dragostea aceea, frumoasa, nemuritoare, din povesti, exista, dar in filme, in melodii, in idealurile si visele oamenilor. Care sunt oameni si deci supusi greselilor si slabiciunilor.
Sa fiti iubiti!
