Să continui?
Mă opresc momentan aici cu jurnalul. Cu amintirile. Ar mai fi 2 ani. Că dupa aceea chiar m-am oprit şi nu am mai scris nimic. Pînă am facut blogu’ ăsta. Cei doi ani de care ziceam nu sint sigur dacă vreau să-i împărtăşesc. Poate dacă văd că e careva curios. Poate…
Ştiu că dacă cineva citeşte scrierile din rubrica asta vor fi multe ridicări de sprînceană, multe comentarii
(nu aici pe blog, văd că majoritatea care veniţi pe aici chiar dacă citiţi, doar 4 sau 5 mai comentează - 4 sau 5 comentatori pe tot blogu cre ca şi am)
de genu “mamă ce penibil, ce abureală, ce fraier, poate un doi, trei hmm… dar nu-mi pasa.
A fost viaţa mea, am trăit-o şi o trăiesc cum îmi spun capul şi inima, deosebirea dintre mine şi voi e faptul că eu am avut curajul, tupeul, inconştienţa sau ce o fi de a pune în văzul lumii lucruri pe care le-am trăit, simţit, gîndit la un moment dat.
Poţi comenta în orice fel vrei. Voi lăsa afişate toate comentarile, binenţeles excepţie fac cele în care comentatorul nu are de fapt nimic de zis.
Ai ceva de zis comentează fără jenă, cu ce limbaj îţi merge ţie mai bine.
Elevat, intelectual, normal, clasic, snobic(ştiu că nu există cuvîntul), mîrlăneşte, de cartier, vulgaris…
Le-am fumat pe toate, îţi voi răspunde probabil cu aceaşi monedă.
Sfîrşit?
