weblogu’ lu’ maK

rock, merci de inspiraţie.

O vrei prea mult, exact cînd eu îs preocupat cu altceva, o vrei prea rar, o durere de cap ce durează 3 luni e o boală, mergi la medic…Oricum stai ca o scîndură în pat şi aştepţi să fi servită…Te exciţi cînd îl vezi pe Juan sau Halvarez şi p’ormă vii la mine să-ţi eliberezi frustrările. Nu vrei să o facem cu lumina aprinsă că te văd vecinii prin pereţi, stai ca muta’ tot din cauza vecinilor.

Tu nu ai niciodată prea mulţi bani, nu ţi-ar ajunge nici bugetul de înarmare al SUA

Ori eşti obsedată de ordine şi mă obligi să-mi pun şi ciorapii la dungă, ori te doare’n pix şi tre’ să înot prin hainele tale aruncate peste tot ca să găsesc ceva în casă.

Niciodată nu-ţi place cum mă îmbrac, dar eu sunt gata în 5 minute, pe cînd tu ai nevoie de o zi de pregătire ca să poţi merge pîn’ la magazinul de pe colţ. Ai zeci dacă nu sute de perechi de pantofi pe care îi porţi o dată, că pe urmă nu mai sunt la modă sau îţi strîng picioruşele tale de raţă lăbărţată. Alegerea unei ţinute la tine echivalează cu o problemă de fizică cuantică. Te iei de mine că am două perechi de pantofi de 6 luni. Normal, merg la orice şi pe deasupra sunt comozi, ştii, eu îi încerc cînd îi cumpăr…

Ai somnu prea iepuresc, nu pot să fac o mişcare că gata, te-am trezit, şi vrei să adorm cu tine în braţe, da ce-s eu, omu de cauciuc? Mai tre să te şi încălzesc noaptea că tu ai singe rece ca şi şerpii…

Asculţi doar muzică lălăită de stors şerveţele şi umezit păsărica, sau doar manele că-ţi place să dai din buric şi din buci să te vadă toţi. Citeşti numa cărţi in care sunt enşpe’ denumiri pentru organele sexuale gen “pasiunea lui năvalnică, floarea ei misterioasă”, te uiţi doar la filme lacrimogene şi mă faci “de piatră” dacă nu plîng odată cu tine. Să îţi fie clar pentru todeauna: Filmele indiene sunt telenovele lung-metraj pentru muieri. Dacă nu îmi place nu mă uit da?

Familia ta nu mă place, niciodată nu voi fi la înălţimea aşteptîrilor lor, dacă am apartament de ce nu am casă, dacă am casă de ce nu am palat. Dacă vrei să mergi în fiecare dumincă la ei la masă, du-te singură, sunt familia ta nu a mea, eu nu te oblig să vii cu mine cînd îi vizitezi pe ai mei.

Cînd o văd pe maică-ta îmi dau seama că vei arăta la fel peste nişte ani, dacă nu mai rău…

Nu-ţi place să găteşti, vrei să mîncăm doar în oraş, iar dacă vreau şi eu o dată să-mi faci un anume fel, mă trimiţi la macă-mea să îl facă ea. Apropo, prăjiturile o să te facă cît vaca, ele sunt pentru desert, nu felul principal.

Am un prenume, foloseşte-l, nu sunt ursuleţ, iepuraş, dragoste, iubire, dragule, iubitule, iubi, iubi mic, micule, corason, toate diminutivele de genu ăsta îmi produc greaţă.

Dacă tu te întîlneşti la coafor cu coţofanele tale şi bîrfiţi tot oraşu’ şi salivaţi la ultimul model de chiloţi ce îl afişează poponarii din modă se cheamă că te întîlneşti cu prietenele în oraş, dacă eu merg cu băieţii la o bere pe terasă se cheamă că îs alcoolist şi merg la agăţat.

Cînd faci bot şi te întreb ce este îmi spui că n-ai nimic, dacă nu mai zic nimic mă faci nesimţit, dacă insist cu întrebarea mă faci paranoic.

Dacă am puţină burtă sunt obez, dacă îs slab mă faci schelet, da caută-ţi un culturist şi lasă-mă.

Dacă mă întrebi cum arăţi pregăteşte-te pentru un răspuns sincer, nu îs pupătorîncurător.

De cînd mă vezi deja îţi faci o listă cu ce vrei să schimbi la mine, cînd ai reuşit să schimbi ceva îmi zici că nu mai mă recunoşti.

Eşti geloasă, posesivă, paranoică, îmi verifici telefonu’ de mesaje, cine-s coţohîrele de acolo (am şi io colege la servici păcătosu’ de mine, sau femei clienţi, furnizori, colaboratori), lista din mess, cauţi fire de păr pe hainele mele, de parcă asta îţi spune totul, răspunzi la mobilu’ meu cînd fac baie sau îs pe budă, vii la birou să vezi ce fac dacă întîrziu, la recepţiile firmei te agăţi de mine ca înecata să vadă toată lumea că’s cu tine.

Îmi spui că mă iubeşti cînd vrei să-ţi cumpăr ceva, vrei să fiu 24 din 24 îndrăgostitul focos, atent şi romantic, mă suni toată ziua să mă verifici ce fac, să cumpăr aia şi aialaltă.

Vrei copii da’ să-i crească maică-mea, vrei nuntă cu tam-tam, cea mai mare biserică, sobor de preoţi, caleaşcă, rochie tivită cu diamante, pantofi de cleştar, ai mei să nu vină sau să fie la o masă mai pitită, naşi multimilionari, invitaţi doar cei aprobaţi de tine că ai mei îs toţi leproşi, ţărani, şi nu-s suficient de snobi pentru tine. Eu zic, Cenuşăreaso să-l cauţi pe Făt-Frumos, poate te-o lua el ca-n poveşti.

Nu încerci să mă întelegi, vorbeşti vrute şi nevrute de mă plictiseşti tocmai cînd mă uitam şi eu la ceva interesant.

Sunt suficient de bun, interesant, deştept, bărbat, raţional, cinic, încît îmi permit să aleg.

Nu te vreau că oricum nu mă ridic la pretenţiile tale infinite. Plimbă ursu’ că rugineşte lanţu şi caută-ţi un fraier pe placul tău.

La multi ani si la mai multe bucurii va spun astazi 6 Ianuarie 1997(!!!!!!!!!!!!) ora 0:23 .
Iata ca am petrecut impreuna aproape doi ani daca n-ar fi sa ne luam cu cifre exacte.
Mie mai imi puteti spune inca o data la multi ani intrucat am aproximativ(iarasi!?) 18 ani si doua zile!
Tot din aceasi asociatie afurisita fac parte dar ce sa-i faci…
Spre marea mea rusine n-am scris absolut nimic in aceasta vacanta.
Oricum e bine ca mi-am dat seama la timp si imi voi face de acum inainte un program strict.
Am de gand sa fac un chef pe 11 cu colegii mei (altii n-am deocamdata) dar pana atunci voi participa la unul organizat de vecina mea C.
Cam atat pentru astazi dar nu va speriati ca maine va mai scriu(sper).
Salut gusterilor !(Asta de unde o fi venit)

Ma aflu intr-o minunata-imputita-obisnuita-sacaitoare seara de iarna in ultima zi-seara de vacanta.
Gata cu libertatea, vin lanturile si plugul scolii (ce dramatic). Este 7 Ianuarie noul an asa cum spuneam.
Tin sa va anunt ca randurile de mai sus nu sunt adevarate; nu va speriati, tot gusteri sunteti dar nu voi face chef pe 11 asa cum intentionam din mare lipsa de folos cheltuire bani si o acuta lipsa(probabil) de dorinta si absenta(posibila) de participanti.
Dar partea cu C poate…(mai am cateva zile sa ma razgandesc)
Nici o urma noua de pasta pe caietul meu ce constituie manuscrisul romanului….
A.C.V.-ul devine stresant(aiurea)
Ce dor mi-a fost de scoala !?(delirez deja!?)
Am facut in sfarsit rost de un amplificator ca lumea.Sunetul se aude superb prin boxele de 80.
Treminat-am de citit prima parte din Morometii. Interesant.
Prea multe aliniate.Vad ca incep sa scriu monosilabic.
No-bu (Adica noapte buna!)

Bine v-am regasit incapatinatilor (ce alceva puteteti fi daca ma cititi de atata timp).
Ma aflu in ziua de 4 Februarie acelasi proaspat venit an si vreau sa zic, ma simt un pic mai matur (ce aiureala ).
Dupamiaza trece tarandu-se ca o reptila foarte lunecoasa si as avea destul de multe de facut .
Dar daca tot am inceput hai sa va mai aburesc nitel.
Au trecut cateva saptamani bune de scoala dar observ cu groaza (vai !) ca incepe sa ma lase cam rece.
Tin sa va anunt ca am inceput sa iau ore de conducere lucru de care sunt multumit.
Intr-o luna voi avea posibilitatea de a fi motorizat (daca voi avea pe ce).
Panze de paianjen au inceput sa se tese si mucegai a pornit a se prinde pe caietul meu foarte nebagat in seama.
Imi fac deja planuri pentru vara..
Ce-o mai fi si asta…
Va cam las.
Promit sa scriu cat mai curand….

‘Bun venit!’ dupa vorba cuiva.
Noaptea de 9 Februarie e in plina desfasurare si nu se mai opreste…(Things that make you go Himm…)
Observ cu ceva tristete ca acest jurnal trece printr-o noua criza de existenta fiind de data aceasta foarte aproape de sfarsitul vietii sale fragile.
Din ce in ce mai neglijat, tot mai putine subiecte interesante de citit, introduceri din ce in ce mai aiurea…
Sper sa ma intelegeti cat de cat.
Am incetat sa scriu tot ce mi se intampla de parca m-as teme ca mai citeste cineva aceste randuri.
De parca as avea vreun motiv sa ascund ce gandesc.
O mare prostie asta este.
Sunt foarte nemultumit de mine.
Si nu e prima oara.
Motivele sunt mai multe si voi incerca sa le analizez aici.
Primul ar fi faptul ca nu mai scriu ca odinioara dar asta nu este chiar asa de grav intrucat este cumva de inteles din momente ce am mai multe chestii de facut si nu ma straduiesc destul sa ma organizez.
Asta-i cuvantul cheie, nu sunt destul de organizat si din cauza aceasta ma rispesc in aer ca si fumul.
Trebuie sa ma organizez la sange, sa strang cureaua la maxim, sa nu mai pierd timpul asa cum am facut in aceste ultime saptamani.
Trebuie sa ma concentrez.
Exact intr-un singur punct spre fiecare directie dorita si atunci voi reusi orice…

Salut voua cei ce mai sunteti cu mine!
Noaptea de 20 Februarie e pe la inceput [zece fara cateva minute(6)].
Martea viitoare voi da examenul de conducere.
Interesant. Ma schimb incet, incet, psihic (in bine, sper) da voi vedea mai sigur la vara cand voi face o calatorie de cunoastere (a cui sau a ce nu stiu cu siguranta inca.)
Am deja un plan cu privire la abandonarea A.C.V. -ului (gand ce-mi revine mereu in minte, ce sa-i faci).
Sa vad cand il voi duce la indeplinire.
Am gasit o probabila cititoare a jurnalului (nu m-am hotarat inca).
Nu am spus ceva despre mine (nici n-aveam cand ca am inceput pe 15).
Am o luna de cand merg la antrenamente de Giuco-Do (cred ca asa se scrie) atrenamente ce le fac pentru autoaparare…
Deodata mi se par aceste prime randuri foarte seci (cele de astazi si nu in totalitate) sau mai bine un pic impersonale sau si mai degraba mi se pare.
M vei fii foarte surprinsa cand vei citi acest jurnal sau poate chiar un pic dezamagita intrucat nu vei descorperi mare parte din mine aici (M este probabila mea cititoare, sora mea spirituala (nu radeti, imi este o buna prietena, e aproape singura din cei de varsta mea care mi-a vazut o mai mare parte din caracter)
Cred ca voi incepe sa introduc si alte personaje din viata de la scoala (nu-i asa, acolo imi petrec 6-7 ore pe zi, 5 zile pe saptamana).
Unul ar fi R care este un personaj foarte controversat si neinteles in unele privinte, are anumite perioade de pesimism negru smoala si altele de veselie exuberanta).
Altul ar fi P, un tip mai ciudat in anumite privinte (chiar el a spus ca in cazul in care nu vorbeste de ‘PC’ -uri uneori e ca un veceu-exagera binenenteles)
El pare sa traiasca in ’simbioza’ cu alt personaj interesant, colegul meu de banca R-D.
Ei se completeaza unul pe celalat cu perfectiune la toate glumele ce le fac (uneori amuzante, alteori din pacate crude).
Si binenteles ca mai sunt si altele dar e cam tarziu si mi-e teama ca voi epuiza subiectul din pricina oboselii asa ca va las pana data viitoare…

Bine v-am regasit necunoscuti cititori (poate si inexistenti).
Este 24 Noiembrie 1996 orele cinci si a trecut ceva timp.
De data trecuta adica 14 Octombrie
N-am mai scris absolut nimic si nimic in acest domeniu.
Ceva sau cineva este de vina de chestia asta dar cel mai vinovat sunt binenteles eu.
Ma aflu pe la a treia patrime din trimestrul intai al clasei a XII-a asa ca ma apropii vertiginos de o alta rascruce a vietii (sau numeste-o altcumva dar tot incercare este pentru mine).
In vara anului urmator voi avea de dat bacalaureatul si examenul la facultate si cu asta nu e deloc de glumit.
Un an greu deci. Asta ar putea explica intr-un fel lipsa totala de activitate in domeniul literaturii.
Si totusi ar trebui sa mai scriu ceva din cand in cand…
Intr-o luna si ceva voi implini varsta de 18 ani si sper sa trec peste aceasta cumpana fara carnetul de A.C.V.-vist in buzunar.Incerc in continuare…
Asta este toto pentru ziua de azi…

Ne citim din nou dragi cititori si cititoare (oriunde ati fi si ce ati face).
Este 27 Noiembrie 1996 orele 19 fara un sfert.
Starea mea de spirit e indestulatoare asa ca am considerat ca as putea sa adaug cate ceva la cele scrise pana acum. Datele sunt mai apropiate si asta e un semn bun.
Trebuie sa-ti spun ca ma aflu intr-o saptamana destul de antrenanta dat fiind ca am dat luni teza la mate si vineri o voi da la fizica (alt profesor dar eu raman in continuare pe langa subiect), iar azi este miercuri in caz ca te intrebi (chiar daca nu te intrebi eu tot iti zic).
Am o groaza de probleme de rezolvat la matematica (pentru orele particulare) dar iata ca totusi stau aici in loc sa fiu intors cu 90 de grade inspre Est la celalat birou (pentru scris).
Am stat gandindu-ma ce sa mai povestesc dar nu prea imi vine ceva concret asa ca o sa improvizez cu ce imi vine pe loc chiar in timp ce tastez.
Asa nu se mai poate trebuie sa stabilesc o tematica anume a jurnalului sau sa scriu ceva concret.
Voi povesti cam ce se intampla in general fara a mai face atata gargara.
Se pare ca a trecut si trimestrul acesta foarte repede.
N-am mai scris nimic la roman de parca as avea secat rezervorul de inspiratie.
Cred ca daca as avea la dispozitie cateva zile in care sa nu ma gandesc la altceva as scrie mai mult decat am scris in cele opt luni de cand ma tot tarai cu primul capitol.
Simt ca am in cap idei pentru zece, nu un roman si voi incerca sa scriu ceva in weekend-ul acesta.
Sunt mai secat decat desertul Sahara daca e vorba de aventuri romantice si amoroase.
Inca n-am avut un sarut pasional cu o tipa, mai mare rusinea, si cand te gandesti ca cunosc atatea bune de iti lustruiesti pantofii cu limba cand le vezi pe unele din ele dar din pacate marea majoritate sunt combinate (siderurgige) pana peste cap cu tipi mai mari (oare de ce este moda asta tampita?) asa ca nu prea este loc de intors.
Imi fac eu de cap cat de curand… Va las ca e ora sapte si un sfert.
Sa ne citim cu bine…

Buna seara!(Ce salutare banala!?)
E 3 Decembrie 1996 orele 22.
Am dat teza la fizica dar am mari indoieli in privinta notei pe care o apreciez intre 4 si 6 (sper sa fie 5 sau 6).
Tot A.C.V. -ist, gandul acesta ma obsedeaza de un timp.
Duc o viata aproape parazitara si nu prea imi place.
Daca macar as avea cateva dorinte satisfacute…(ce comentarii stupide fac mai nou)
Am inceput sa lucrez la proiectul pentru atestatul de informatica (de ce lo-i fi dand si pe asta?)si inca nu stiu exact cum va fi.Ceva in Fox-Pro.
Cred ca trec printr-un proces specific varstei pe care o am(17 ani si 11 luni) cu rezultatul ce va fi un alt fel de tip.
Altceva nu poate explica gandurile si sentimentele aiurea pe care le am.
Oricum voi continua sa ma auto-observ.
Ma asteapta deci cateva saptamani grele.(si totusi sa nu fac atata caz din nimic)
In rest, viata obisnuita (si nu prea) a unui elev de liceu(cu unele diferente).
De ce aceste adaugari din paranteze? Pentru ca nu este o clasa de oameni normali cea in care ma aflu la ora actuala.
Nu stiu cum fac de le nimeresc eu pe cele mai…Sunt niste caractere acolo, ca daca nu ai nervii de otel, ori devii ca ei, ori o iei razna pe campie.
Si cum nu ma aflu pe campie si nu m-am surprins inca cu acte de acelasi gen inseama ca am ceva nervi la indemana pentru folosinta.
Ca sa va si exemplific(sa nu cumva sa ziceti ca inventez) va spun doar ca nu prea sunt ore la care sa fie liniste cand profesorul (sau profesoara) o cere (bine depinde si de profesor dar consider ca cel mai mult depinde de bunul simt al elevului (ce cam lipseste la multi).
Ca sa nu mai vorbesc de alte faze de genul casei de nebuni.
Si totusi daca ii iei pe fiecare in parte nu sunt chiar asa.
Sa fie oare instinctul de haita asa de metamorfozant (nici nu stiu daca exista acest cuvant)?
De ce cand se aduna, omul isi pierde o mare parte din ratiune si control (nu se intampla la toti dar stiti voi chestia cu exceptiile)?Cred ca este o mai veche mostenire de la ramura noastra animalica. (caci am avut si o alta ramura altfel nu evoluam asa de repede(vezi “ceasul biologic”).
Nu mai continui ca trebuie sa ma culc… Somn usor…

“Data tarzie 10 Iulie 1996 ora 13:32 …
Se pare ca am cam tras matza de coada din moment ce n-am mai mazgalit nimic pe aici.”

-Oare de cate ori am inceput cu ’se pare ca…?-

” Afara e un timp foarte potrivit pentru stat in casa: ploua si e frig.
Voi incepe sa va povestesc cate ceva din experienta mea suedeza.
Voi intocmi sau voi incerca sa intocmesc o descriere generala a locurilor,obiceiurilor etc.
Rezum drumul facut pana aici in cateva fraze.
Am venit cu masina incarcata ca un autocar ce face comert; cu mici escale la:
Budapesta, al doilea pod peste Dunare cum vii de la Viena, un mic orasel din Germania, la intrarea in Hamburg. Trecem in Danemarca,pe care dupa 2-3 ore o traversam si din nou pe mare de la danezi la suedezi si iata-ma.”

-Ce expeditiv am fost!-

” Orebro este un oras municipiu (cred) ceva mai mare ca Timisoara, cu multe periferii inconjur.
Strada unde abitez eu este intr-un cartier mai retras la 10 minute de centru; cu grupuri de blocuri de doua etaje foarte armonios asezate, in apropierea unei paduri ceva mai mica ca cea Verde, ”

- cea Verde din Timisoara-

“dar strabatuta de numeroase carari si chiar o alee asfaltata pentru biciclete si va asigur ca ca nu este coltisor pe care sa nu-l fi colindat pe bicicleta.”

-sau pe jos-

“In padure se pot gasi iepuri, caprioare (am vazut eu personal). ”

-foarte aiurea scrisa observatie-

” In apropiere de blocuri se afla 2 terenuri de footbal, 2 de tenis, chiar scoala si gradinita, un strand, asa ca va dati seama ca e destul de interesant si cu toate astea, fi-rar sa fie de treaba, nu ma voi simti niciodata la fel de bine ca acasa unde m-am nascut si voi muri.”

- sper-

” Un lucru de notat este ca de cand sunt aici n-am vazut nici o noapte adevarata, nici urma de stele sau luna chiar si cand nu era urma de nor pe cer.

24 Iulie ora 10:45
Continui cu pareri si observatii generale. Daca ma asez la soare si inchid ochii, sunetul pescarusilor ma face sa ma cred la mare in apropierea plajei. Pescarusii vin de la un mare lac aflat chiar la marginea orasului.
Lacul se numeste Hjalmaren (asa se scrie dar se pronunta Ielmaren), probabil unul din cele mai mari lacuri din Suedia. Clima este foarte diferita de cea din Timisoara, lucru de inteles avand in vedere deosebirea de latitudine si longitudine.
Cea mai calda zi are probabil 25-30 de grade(la soare) fapt convenabil vara dar cele minus 20-30 de grade iarna nu sunt convenabile de loc.

5 August 1996 8:57
Majoritatea suedezilor pe care i-am intalnit si vazut (cei pur-sange nu imigrati, stiti tiparul, blonzi, ochii albastri) sunt ca si clima: reci. Acest renume este cunoscut in lume, il stiu si ei si de aceea incearca sa se incalzeasca, ceea ce explica cantitatile de alcohol consumate (mai ales afara) ”

- din tara cind pleaca si ei in concedii-

” dar nu explica grija statului de a monopoliza acest produs (oricum se vinde la contrabanda).
Au o tara frumoasa si ceea ce e si mai important o respecta si o ingrijesc.
Un lucru de observat este ca multa lume se deplaseaza cu bicicletele prin oras ”

-ninci poluare ca la noi-

” asa ca primaria a facut un lucru foarte destept:a facut un traseu special pentru biciclete prin tot orasul (separat de trotuar).

Si gata cu ei!
Estimp, eu, in vreme ce jucam baschet ma gandeam ”

-mi se mai intampla si mie sa gandesc cateodata-

“Ce-ar fi sa mai scriu ceva la jurnalul ala?. Da, asa ca am inceput sa scriu.
Cam putine randuri am scris de cand sunt aici.
Mai mult decat clar daca te apuci si numeri de cate ori apare o data la inceputul caietului; exclus sa mai apuci tu sa faci chestia asta cititorule [sau cititoareo (opa!)] pentru ca tot ce am scris va fi trecut in fisierul -mama, ca sa spun asa si caietul terminat (foile aruncate).
Sau poate cine stie, le vei citi tiparite pe hartie, la zece ani dupa. (ca sa expire orice faradelege)”

Sau daca is destul de nebun sa il pun pe net cum am facut azi

“Daca da atunci probabil va avea titlul ‘Gandurile mele’.”

Sau nu

“Hai sa va mai povestesc ceva.
Trebuie sa va spun ca a inceput numaratoarea inversa, in o saptamana (sau mai mult) voi pleca de aici si ma voi intoarce acasa ceea ce poate ca explica fluxul cu care scriu.
Adevarul este ca poate mi-ar fi venit mai usor sa scriu daca eram la calculator.
Asa ca nu m-a prea tras ata la scris.
Sa va spun unele din efectele acestei calatorii, binenteles ca voi incepe sa ma laud.
Cand m-am cantarit prima oara (la venire) aveam 112,5 kg. Acum, fara sa exagerez, am 99 kg, poate chiar mai putin, ceea ce e remarcabil.
Cum am reusit?
Cu grija, combinand turele de bazin (in medie cam 80 pe zi) cu sauna (5-10 minute, 90-95 grade,3 ori pe zi) si biciclismul, baschetul si seara gimnastica impreuna cu exercitii de forta.
Cam multe nu? Ca sa va dati seama de ceva schimbari aflati ca abia pe la 101-102 kg am reusit sa dau slam-danc(e o lovitura la baschet, daca nu stiti cu ce se mananca desi ma indoiesc)
De atunci o fac de fiecare data cand vreau (am dat cred ca vreo 50 de cosuri in stilul asta)”

- nu este inaltimea standard a cosului dar oricum e o realizare -

” Cred ca odata ajuns acasa voi povesti mai mult decat am facut-o aici. Pe data viitoare!

Stima fiilor!!!!(De mult n-am mai salutat asa)
Azi este 10 august.
Nu am ceasul langa mine asa ca sar peste ora.
Sunt tot in strainatate dar totusi mai scriu.
In momentul de fata ma aflu afara in natura, asezat turceste pe podul unui stavilar al unui rau asemanator cu Timisul ce cred ca vine si merge dintr-un lac in altul.
Este o dupamiaza placuta cu soare, eu tocmai am iesit din apa unde m-am balacit foarte rapid (E o apa rece de-ti ingheata …)
Urechile mele percep un amestec de muzica de la radio si murmurul apei ce curge la un metru sub mine.
Locul acesta se afla la zece minute de mers cu bicicleta de la apartamentul unde stau.
Intre timp mi-am schimbat pozitia. Acum stau in picioare aplecat in fata si sprijinit cu cotul de o balustrada lata ce face parte din structura stavilarului. Nu e o pozitie prea comoda si cred ca am s-o partasesc curand.
Ca sa revin la firul jurnalului.E foarte posibil ca in 16 sa plecam dar pana atunci mai sunt cateva zile.
Poate reusesc sa-mi duc la capat P.A.R.G.-ul (Programul lui Alex in Reducerea Greutatii) si voi pleca (sper) la 96 (in prezent am 98 de kg).
De altfel, dupa ce voi pleca de aici ma voi duce sa joc baschet (de unul singur) cel putin o ora pe zi.
In rest ce sa mai povestesc, nu prea mai e nimic nou. Salut!

Sambata 17 August 1996 ora 7:05 aprox.
Gata. In maxim doua ore ne vom urca in masina si adio Suedia!
Nu-ti voi duce dorul deloc! Prin cap mi-ar trece multe ganduri si as lua-o razna daca nu m-as controla.
Oricum ma bucur.Sper sa mai scriu ceva si pe parcursul calatoriei. Noroc bun!

Aceasi zi ora 19:30
Au trecut deci 12 ore si 25 de minute de la ultimele mele randuri. Ma gasesc in plina mare intre Danemarca si Germania.
Si iata ca am realizat ce consecinte au banii asupra omului. In concret asupra mea.
Te fac egoist daca nu esti pe faza sa te controlezi.
Acum de exemplu nu m-am controlat si am umplut patru randuri fara rost in loc sa povestesc.
Asadar reiau, sunt pe mare asezat la o masa de pe puntea imensului feriboot cu care navighez.
Imens este cuvantul mijlociu folosit la comparatia dintre vas si o cladire de patru etaje. Unde mai pui ca are vreo 6-7 etaje, 2 restaurante, 3 sau 4 magazine pe langa cele obisnuite aflate pe orice vas (nu mai vorbesc de cala ce adaposteste masini, tiruri si chiar un tren).
Afara bate un vant racoros ce imi face bine. Marea se vede peste tot, abia acum zaresc o panglica mai rasarita de pamant, asa ca Germania-i aproape. Pana la alte randuri… ”

Cam astea au fost cele scrise de mine prin strainataturi. Sa revenim la prezent.

14 Octombrie 1996 ora 19:37.
Mi-a cam trebuit mult sa transcriu cateva pagini nu?
Va asigur ca am facut-o cu foarte mari pauze. A inceput scoala si clasa a XII-cea, iata, ultimul an de liceu pe care sper sa nu-l termin A.C.V.-ist.
In rest totul e ca de obicei atat cat poate sa fie ca de obicei . N-am mai scris nimic dar tare ma bate un gand…
Cam atat pentru asta seara!