2007 » weblogu’ lu’ maK
7th November 2007

Italieni, rromi şi români, un banc prost ce nu se mai termină

Nu mă pot abtine, trebuie să vorbesc niţel despre ultimele evenimente din ultimele zile.

Vorbesc despre isteria din Italia, despre bilbele politicienilor români, despre noul nivel de rahat în care am intrat.
De sute de ani stăm cu deştu’ în gură şi privim nătîng cum mai marii noştri ne “conduc” cu drag şi spor spre al ţării viitor(adică spre groapa comună).

Ne-am făcut-o singuri, şi tot noi ne plîngem de milă şi aşteptăm ajutor: de la americani(unii încă îi mai aşteaptă să vină să ne elibereze), de la UE care ne dă acelaşi lucru numai că începe cu m şi se termină cu uie, şi aşa mai departe, mîine poimîine îi vom aştepta pe extratereştri, numai nu cumva să ne rezolvăm noi problemele.

Ne pricepem grozav la sezători, să discutăm şi să comentăm visavis de orice, mai puţin să punem osul la treabă. Toţi românii sint meşteri în politică, mai puţin atunci cînd chiar contează, anume la vot.

Rromii sau mai popular, tiganii.

“Ei sint vinovati”.

Asta a fost tot ce au fost in stare romănii sa facă.

“Noi nu avem nici o vină, nu ne oropsiţi. Avem drepturi.”

Italienii? Reacţie firească sub dirijarea politică(sezon electoral): “Afară cu românii!”

Circ, Într-un singur cuvînt. Şi o merităm cu vîrf şi îndesat pentru nepăsarea de care dăm de atît timp dovadă.
Care e motto-ul românilor? Simplu:

Fiecare cu pizda mă-sii.
După mine, potopul!
Mie să-mi meargă, de restul mi se rupe.

În cazul asta chiar nu ar trebui să mai comentăm cînd ni se dă în cap pe afară.
Ce a făcut statul român pentru rromi? Puf si binefaceri, doar sint minoritate. Nu spun că nu trebuie ajutate comunităţile de rromi. Dar una e să ajuţi şi alta e să îndrepţi o problemă, aşa cum e firesc. A preferat să inchidă ochii. Să-i ajute, dar nu să corecteze, controleze elementele infracţionale.

E mai simplu să te speli pe măini: “Sînt ţigani, nu români.” Şi totuşi, au paşapoarte româneşti.
E mai usor să te faci ca plouă, decît să priveşti soarele în ochi.
E mai facil să dai vina pe italieni, pe ţigani, decît să îţi recunoşti incompetenţa şi delăsarea.

Cînd va veni ziua aceea în care vom realiza că nu putem merge înainte singuri, ci doar uniţi,
Cînd va întelege românul că dacă ţara o duce bine şi lui îi va fi la fel de bine?

Mă tem că prea tîrziu.

posted in Politica o curva batrina | 4 Comments

6th November 2007

Auto-denunt cu seva de anunt

Nu scriu, din motive obiective, tehnice, mi-a murit papagaglu, a fatat broasca, mi se rupe, mi se falfaie, mi se-nbrehane, mi se-ndoaie, am urechile clapauge, sint chel, ma dau cu gel, treaba mea, degeaba, de tot, te lingi pe bot, aiurea-n-belesticopter, te-a intrebat cineva ceva, ce te bagi, de prostia ta, de la tine pin’la mine e distanta mare chiar de vi calare, ba p’a lu’ stimata ma-ta, cine zice ala e, mi-e scirba, mi-e sete, las-o jos ca behaie, mergi la oi de-o vrei asa, nu mai am rabdare, cineva undeva moare, in timp ce pe altii in cotoare ii doare.

Acesta e un medicament de bagat in cap pe cale orala, se elibereaza fara protectie, daca aveti probleme cu capu’ la medicul vostru dentist ginecolog sa mergeti trebuie.

Si mai du-te naibi’ stimate membru de partid.

posted in Fara nume | 1 Comment

1st October 2007

Din ciclul: Si oligofrenii e oameni, sau Administratorul meu, un cretin patologic

Uau, ce titlu lung.

Ma rog, in peregrinarile mele prin al meu ………………………(aici cititorul e liber sa adauge un epitet pe care il considera potrivit) oras natalo rezidential Timisoara, am dat peste ceea ce vei privi mai in jos.

Nimic deosebit de la distanta asta, o usa prost inchisa cu o foaie lipita din abundenta cu banda adeziva. Dar vai, ia priviti ce prost e inchisa:

Da, trece aproape oricine daca vrea. Bun acum sa privim cu cine se invecineaza intrarea aceasta:


Deci unii care fac lichidari judiciare, ergo unii care e cu legea, banii alea alea. (formulare intentionata nu te umfla in orez).

Si acum, afisul in sine, cel care va explica totul:

E clar? Usa s-a incuiat din cauza hotilor, cheia e in stinga (pentru cei mai prosti, e linga), si daca aveti nevoie sa intrati comod solicitati cheia, hotii vor intra ei pe sub usa, literalmente.

posted in Funea cica | 2 Comments

28th September 2007

Nebunul din Romania - 03

Incepe actiunea. Sau mai adevarat: Continuarea prologului.

Nu mai avea un nume. Acesta disparuse din momentul în care luase cumplita hotărîre de a se autoînscăuna în poziţia de judecător, juriu şi călău al ţării.

Numele său nu mai exista pentru că îşi desfinţase complet identitatea. Acte, poze, diplome, menţiuni, fişiere, totul era sters, ars, furat. Nici casă nu mai avea. Acum se întorcea la volanul falsei maşini de poliţie la motelul mizer de margine a bucureştilor. Ploaia se înteţise. Privea absent miscările rapide ale ştergătoarelor pe parbriz, luminile ce se succedau pe măsură ce trecea pe strazile pustii. Imagini legate de ultimele zile i se perindau sporadic prin minte în timp ce o parte din el era concentrată la condus.

“Bani. Dacă ai destui bani poţi întoarce lucrurile cum vrei” A fost prima lecţie pe care a învăţat-o cînd a iesit din spital, din comă, din recuperare, din durere. Cea fizică. Cea sufletească devenise parte integrantă din psihicul său. Era precum un tovaraş de drum care îl urma peste tot, îl menţinea pe direcţia potrivită.

A început prin a vinde tot ce avea. Casa unde statuse cu ea. Maşina lor. Toate lucrurile ce aveau o valoare şi pe care ea le atinse vreodată. Restul a devenit cenusă, arse odata cu vechea lui identitate. Astfel încropise o mică avere pentru unii, o fărîmă pentru ce avea el nevoie să facă.

Al doilea pas a fost obţinerea informaţiilor. Urmate de pregătire. Angajase pentru asta un bătrîn ofiţer instructor al forţelor speciale. Îl găsise cufundat în mizerie şi neputiinţă, ducîndu-şi zilele cu pensia “generoasă” a statutlui. Condiţiile au fost simple. o viaţă mai bună contra unei instrucţii de fier desavîrşite, fără întrebări.

Au fost cele mai dure 6 luni din viaţa sa. Dar din tînărul grăsuţ, dezordonat, lipsit de coordonare, devenise un pachet ucigaş de muşchi şi creier. Mai important, acum căpătase unele legături în lumea armatei şi în cea interlopă.

Pregătirea de programator bancar i-a fost cea mai folositoare. Banii. Cel mai usor de procurat, mai ales de la cei care îi obţinuseră în acelaşi fel. Acum era pregătit.

Ziua 1.

Seara era linistită pentru păsările ce se cuibăreau prin copacii ce înconjurau cladirea castel a Papuşarului.
Ivănescu şedea la biroul său, urmărea cu un ochi buletinele de ştiri ce erau difuzate în acelaşi timp pe 4 posturi naţionale, în timp ce primea raporturile electronice ale secretarului.

- Nimic în presă momentan, bombăni în barbă Ivănescu.

” Ce se aude de justiţiarul necunoscut? ” tastă el nerăbdător.
” Nimic nou deocamdată domnule. Am identificat IP-ul ce a trimis mail-urile, dar specialiştii noştrii încă lucrează la identificarea sursei originale. Se pare că a folosit mai multe legături suprapuse.”
” Nu mă interesează, pînă dimineaţă să-mi afli locaţia ” veni răspunsul Păpuşarului.

- “…iată primim o ştire de ultimă oră. La adresa redacţiei a sosit un email…”

Ivănescu privea din ce în ce mai furios ecranele televizoareleor, pe masură ce pe toate posturile apărea ştirea de ultimă oră şi era prezentat mail-ul ce conţinea avertismentul nebunului. Deodata se ridică, cu o singură mînă mătură de pe birou cele 5 monitoare care se prabusiră cu un zgomot puternic peste parchetul ceruit impecabil. Işi aranjă calm costumul, apasă butonul interfonului:

- Vino aici. Trebuie să schimbăm strategia…

posted in Nebunul din Romania | 2 Comments

27th September 2007

Seara, un obicei prost. Aberatia

Titlul e pus la deruta, nu-l baga in seama.
Nu are nici o legatura cu textul.
Nici textul nu are legatura cu nimic.
Ho, nu reiau subiectul ala.
Doar ca acu cetesti un text ce nu are nici un subiect gata pregatit. Exact, nici eu nu stiu despre ce scriu in momentul asta. Doar scriu. E drept, pare aiurea, dar e un exercitiul foarte util pentru degete cel putin.
Si nu doar pentru ele.

Oricum am avut o pauza maricica de activitate asa-zis blogoristica. In afara de inceputul “nebunului” cam pustiu pe aici. Nu conteaza asta, am mentionat-o sa mai o pun de un alineat .(asa am vrut eu sa scriu alineat )

La, naiba, stau acum si imi privesc virfurile degetelor cu ale lor unghii si imi dau seama de un fapt tragic.

Habar nu am despre ce as putea sa scriu in momentul asta. Mai real spus, nu stiu ce sa scriu din ceea ce vreau ca tu sa sti.

Da, sint egoist, nu iti povestesc totul despre mine. Am bagat cenzura pe fir, nu mai ai ce face. De acum inainte afli doar ce vreau eu sa sti, nimic mai mult. Nu ca inainte ar fi fost altfel dar am creat asa un moment artificial de drama telenovelistica.

Sufar. Da, sufar enorm. De ce? De treci codri de arama, de departe vezi albind s-auzi mindra glasuire a padurii de argint. Si de n-o fi cu banat, pe linga plopii fara sot, sa mor in loc cu soare si iarba.

DE PLICTISEALA BRE! De aia sufar, sint ca si pensionarii aia ce se trezesc degeaba si isi cauta de lucru peste tot, iritind pe restul lumii in cautarea lor desarta a unui motiv rezonabil pentru a-si justifica prezenta continua in atmosfera planetei cu emanatiile inevitabile de rigoare.

Ma plictiseste lumea in care traiesc cu toate nedreptatile ei, cu toti neoamenii care se inmultesc precum iepurii sau si mai bine zis sobolanii, in detrimentul acelui procent in continua scadere de oameni.

Oamenii sint o specie pe cale de disparitie. Si plictiseala suprema e ca nu am ce face pentru a schimba aceasta stare de fapt.

posted in Din mansarda | 0 Comments

9th September 2007

Nebunul din Romania - 02

Prolog.

Picură apa, asta e tot ce putea realiza pe moment. Încet o imagine se formează: e tavanul contorsionat al maşinii, tapiţeria e sfişîiată şi stropită cu sînge. Al lui? Momentan nu simţea nimic. Realiză treptat că e încă ţintuit de scaun cu centura de siguranţă. Doar că spătarul este lăsat pe spate, probabil de la impact.

Încercă precaut să îşi mişte capul, merge. Următorul lucru pe care îl văzu a fost…Nu, …nu se poate. Ea nu mai e…inutil să verifice dacă a supravieţuit. Imaginea e prea şocantă, un leşin binevenit îl cuprinse…

“Accident pe autostradă. Un mort şi un rănit.”

“Fiul senatorului Barbulescu implicat în accidentul de pe autostrada Bucureşti-Piteşti.”

“Cercetările în cazul accidentului de pe autostradă au dovedit că fiul senatorului nu avea nici o vină, factorii determinanţi fiind vremea şi oboseala celuilalt şofer. Acesta este încă spitalizat în urma fracturilor suferite.”

“Avocaţii senatorului Barbulescu declară ca nefondate bănuielile conform cărora fiul senatorului ar fi condus sub influenţa băuturilor alcoolice.”

Durerea a început să dispară din corpul său. Gimnastica reparatorie era singura lui preocupare. Trebuia să redevină complet funcţional. Avea de aflat adevarul.

Era o seara ploioasă, la fel ca în aceea noapte. Aproape înţepenise de cînd aştepta în maşină. Iată-l, într-un final ieşea din local, clătinindu-se. Se urcă la volanul unui autoturism de teren de ultima generaţie. Plecă în trombă. Urmăritorul său demară în grabă, plasîndu-se la 10 metri în spatele jeep-ului ce gonea pe străzile aproape pustii. În curînd părăsiră centrul oraşului, fiul senatorului acceleră la maxim motorul chiuind ca un cowboy. Deodată în spatele său auzi sunetul binecunoscut al sirenei de poliţie. În oglindă văzu că era o maşină civilă, dar recunoscu lucirea albăstruie a girofarului. Incetini brusc şi opri aproape în diagonală maşina, înjurind printre dinţi. Maşina de poliţie trase pe dreapta şi urcă pe bordură.

- Ce vrei măh, plotonerule? Vrei sa îl sun pe taică-meu la ora asta? Rămîi pe drumuri dacă o fac.
- Bună seara, domnule Barbulescu. Dacă îmi permiteţi, am să vă conduc acasă, nu vrem să păţiţi ceva.
- …

Năuc, Barbulescu-junior privi cum poliţistul în civil îl mută ferm dar politicos în scaunul din dreapta, se aşează la volan şi preia controlul jeep-ului.

- Aţi fost parcă implicat într-un accident acum cîteva luni, nu? auzi ca prin vis fiul de bani gata.
- M..ihii…da, a rezolvat tata repede totul…nici nu au deschis aia dosar…
- Frumos…da’, am auzit ca au fost ceva victime?
- Mnnn…parcă…nu mai ţiu minte, că eram ameţit. rîse stupid tînărul Barbulescu. În cele din urmă aţipi legănat de ritmul domol al maşinii.
“Da, dormi liniştit. E mai bine aşa…” gîndi celălalt.

“Fiul senatorului Barbulescu, mort întru-un accident de maşină în noaptea aceasta. Automobilul a derapat incontrolabil, a rupt bariera de protectie şi a căzut în Dimboviţa.”

posted in Nebunul din Romania | 0 Comments

25th August 2007

Nebunul din Romania - 01

Aproape de Epilog.

Crengile il izbeau peste tot. Nu-i pasa. Trebuia sa isi mentina ritmul de alergare daca voia sa scape de urmaritorii sai.
Avansul de cinci minute trebuia mentinut cu orice chip. Altfel arunca la gunoi o luna de planificari, antrenamente si tot ce realizase in ultimii doi ani de cind era o fantoma, un justitiar al noptii.

Nu simtea nici rana de la umar, materialul bluzei, apasat de cureaua automatului se lipise de rana si incetinea singerarea.
Un fleac, gindi el, doar o crestatura. Chiar am avut noroc.

Vegetatia se rareste in calea sa. Iata zidul, scara de fringhie unde o lasase. Din trei pasi ajunse pe creasta. Chiar cind se pregatea sa sara, intepeni, auzind voci:

- Hei! Ce-i cu masina asta aici? Acu zece minute cind am trecut nu era.
- Da-i in statie la sef. Ne zice el care e faza.

Eh, asta a fost. Haidem macar sa sfirsim frumos.Sari de pe zid. Contact cu solul, rostogolire, avea deja arma in maini.
Doar un glont. Poate trebuia sa-l folosesc pe mine…Nu conteaza, papusarul e mort. Mai ramine o marioneta. Romanii o vor inlatura si fara mine…

***

Ziua 1.

Podeaua ceruita rasuna usor sub pasii grabiti ai secretarului. Acesta parcurse coridorul, trecu glont pe linga garzile inarmate si patrunse ca o vijelie in biroul imens, mobilat doar cu un birou antic trandafiriu, un scaun rotativ ocupat de un barbat carunt, elegant intolit cu un costum negru, care studia ecranele din fata sa. Obisnuit cu intrarile secretarului, barbatul ridica privirea si astepta.

- Domnule Ivanescu, trebuie sa vedeti asta, a fost trimisa acum 5 minute catre toate adresele de email ale guvernului, parlamentului, senatului si presidentiei.

Acesta intinse tacut mina si lua foaia de hirtie. Parcurse rapid textul:

Acesta este primul si ultimul avertisment pe care il veti primi. Ma adresez tuturor celor care au puterea de a schimba mersul lucrurilor in tara aceasta pe o directie pozitiva. Prea mult v-ati batut joc de Romania si de Romani. Ati jefuit destul. Pamintul nu va mai suporta. Aveti o singura sansa de a indrepta ce ati facut. Aveti 30 de zile incepind de acum.”

Ivanescu lasa foaia pe birou si incepu sa dicteze:

- Nu transpira nimic despre mesaj catre public, raspunzi de asta, informeaza la serviciul special, vreau sa stiu de unde a pornit mesajul in seara asta. Nebunul asta trebuie prins si amutit, nu am chef de un scandal media, le avem pe cele programate de noi. Intrebari?

- Nu domnule, nu transpira nimic, depistat expeditorul, amutit, am inteles.

Ivanescu isi indrepta atentia spre monitoare, deja nu il mai vedea pe secretar. Acesta iesi pe nesimtite, reluindu-si mersul alert pe coridoarele vilei, cocotata pe virful dealului impadurit, aceasta era adapostul celui mai puternic om din Romania, cel care tinea toate sforile,  papusarul.

posted in Nebunul din Romania | 1 Comment

21st August 2007

Confesiune

Dintr-o data am inteles ce lucrare de sisif are in fata un posibil dumnezeu ce ar trebui sa conduca destinul oamenilor. Sa il conduca spre evolutie. Mi-e imposibil (iata ca exista si lucruri imposibile pentru mine, plec capul spasit) sa vad o cale de a face asta fara a poseda niste puteri extraordinare.

Privesc lumea in care traiesc, acest sistem incropit pe jumatati de compromisuri, pe o fundatie de false valori, cu o fatada frumos impopotonata care la primul cutremur va dezvalui un chip hid de care insusi cel mai crud demon al infernului din cea mai bolnava imaginatie s-ar speria pina la cufureala.

Sint un inadaptat. Traiesc intr-un sistem care stiu ca e gresit, dar in afara caruia nu pot supravietui sub forma aceasta firava pe care mi-a daruit-o natura. Sint dependent de nevoi. De aici slabiciunea, de dincolo inadaptarea. Sint o voce din intuneric. Un orb care nu isi gaseste drumul spre casa. Un om normal inchis in casa de nebuni.(sau invers?).

Nu cred in destin. Cred in libertatea alegerii. Dar si in soarta. Adica in menire. Toata viata ar fi o comedie burleasca extrem de proasta daca nu am avea un scop fiecare. Fie el cit de minimal. Cel mai frustrant e ca nu-l cunosc pe al meu. Oare e chiar sub nasul meu si nu pot vedea padurea din cauza uscaturilor?

Multe, prea multe uscaturi vad in ultimii ani. Sint satul de ele, aroma lor dulce putreda ma scirbeste pina la refuz. Oamenii nu mai sint oameni. Animalele au un comportament mai blind decit ei. Cel putin animalele actioneaza din instinct, se bazeaza pe legea cauza-efect. Si totusi traiesc in armonie cu tot ce le inconjoara. Animalele isi ingrijesc casa, indiferent de forma ei. Ele consuma exact cit au nevoie, nimic in plus.

Oare cind si cum am pierdut noi oamenii instinctul asta?

Recunosc, ma simt depasit de situatie, de sistem. Dar asta nu inseamna ca abandonez lupta impotriva lui.

Doar fac o recapitulare, o pauza de meditatie si un moment de recuperare.

Poate asta e scopul meu. Mereu sa ma pis impotriva vintului. Cine stie, poate intr-o zi ii voi schimba eu directia.

posted in Din mansarda | 2 Comments

24th July 2007

Liberul arbitru.

Nu, nu este vorba despre foobal. Nici baschet. Despre nici un sport.
Pentru cei care indraznesc si au tupeul cras (da si asta e un cuvint) sa citeasca aceste rinduri fara a sti ce inseamna “liberul arbitru”: Mai cititi si altceva decit GSP!

Dar deja stiu ca nu va veti deranja sa va informati asa ca iata pe scurt cu ce se maninca termenul: In absenta unui sistem stabil de legi, norme de conduita, cind nu exista o vointa superioara (demonstrata cel putin), teoretic cel putin, toate alegerile sint la liber. Fiecare face dupa cum il duce capatina, teasta, creierul sau suportul de umbrele (functie de dotarea fiecaruia).

Expresia vine deci de la absenta unui arbitru - cel care e detinatorul dreptatii, cel care stabileste cine a gresit si cum se va indrepta situatia, cum ziceam nu exista arbitru, e liber, in concediu, la baute etecera. E liber arbitrul, ergo nu exista reguli. Repet, teoretic cel putin.

Aceasta e lumea, jocul, filmul in care evoluam cu totii. Cea a liberului arbitru.

Imi vei spune ca nu e asa. Ca exista reguli, legi nescrise( bunul simt adica), legi scrise, urmate de un intreg aparat de corectie, pedeapsa si impunere a legiilor scrise, basca religiile ce au grija sa ne mentina in echilibru prin promisiunea paradisului sau amenintarea iadului.

Corect. Exista toate acestea. Si? Lumea este un rai pe pamint? Armonia si pacea domnesc aici pe Geea?

Binenteles ca raspunsul este unul negativ. Daca ai zis “da”, stai jos, peste 2 minute vin dupa tine marmotele inaripate sa te duca la casuta de turta dulce unde te vei putea juca alaturi de piticii de caramel si zina din scortisoara.

Nu, lumea nu e perfecta. Nici pe departe. Oamenii mor si se ucid intre ei precum mustele la rahat pentru tot felul de motive cretine. Cum de se intimpla asta? Doar exista “reguli“. Astia nu le cunosc? Dimpotriva, cei mai distructivi dintre ei le cunosc prea bine, le schimba in favoarea lor chiar.

Raspunsul e simplu: liberul arbitru. Orcine are libertatea de a alege sa faca bine sau rau. Cu totii alegem daca respectam sau nu “regulile“.

Aceasta este de fapt principala si unica regula in viata oamenilor. Pe care o respectam cu strictete. Si de aici lumea se imparte in functie de drumul pe care il alege fiecare. Dreapta sau stinga, repede sau incet, corect sau nu, rau sau bun, pozitiv, neutru sau negativ, geniu-normal-mediocru sau retard si asa mai departe.

Liberul arbitru doamnelor si domnilor.
Alegerea iti apartine, ce vrei sa faci?

posted in Din mansarda | 2 Comments

5th July 2007

O discutie nocturna.

Public aici fragmente dintr-o discutie. Sper sa o citesc peste 10 ani si sa zimbesc.

Sa zimbesc intrucit lucrurile s-au schimbat de atunci.

X: sistemul de invatamint romanesc ma sperie, mai ales circurile din ultimii ani
maK: ei, cu invatamintul e greu
X: sa fii un hard disk timp de 12 ani si sa iesi plin de bad-uri?
maK: ei, depinde. io am folosit mult ram, n-am scris atit pe hard. cite am uitat…
X: nu conteaza …. tot nu sint de acord. o chestie care-mi place la americani, desi nu m-as duce in SUA nici in vizita: la ei la scoala …
maK: super specializare
X: daca iti place sa gatesti, te incurajeaza sa faci asta, au STATE COMPETITIONS de gatit, iesi din liceu cu diploma, nimeni nu ride si esti incurajat: sa te dezvolti cum esti tu, respect! uita-te la noi, clasa 1-a, vin 30 de copii, vine pipita de la catedra, ia o forma si ii face pe toti la fel aruncind ceea ce-i face unici, ii distruge sistematic!
maK: nu-s toti asa mai, o prietena de-a mea e invatatoare si mi-a povestit, dar e drept ca era singura de genu’ asta din toata scoala, pe restu’ le durea in cur
X: n-am vazut un prof sa incurajeze creativitatea elevului. UNUL!
maK: ba! ai avut unul, profu’ de romana, ai uitat ? V, singurul care a zis: nu ma intereseaza ce comentariu faci, daca vii cu argumente, nu tre’ sa inveti pe de rost nimic
X: true! uite de el am uitat! baiat bun V!
maK: vezi? peste tot exista
X: da mai
maK: doar trebuie sa te uiti
X: da’ ar trebui chestiile astea sa fie politica oficiala
maK: eh
X: nu sa ne bazam pe flori singure cu care nu se face primavara
maK: multe ar trebui sa fie
X: o sa vezi cind o sa ai copil, nu te bazezi pe loterie
maK: corect, ii supraveghezi, pe el, pe cei ce il instruiesc si le spargi fatza daca, calca pe bec
X: si ce faci cind calcarea pe bec e politica oficiala de la minister? ce faci cind calcarea pe bec e programa invatamintului pe care imbecilii o respecta cu sfintenie? plec in Antarctica
maK: in padure, join the club
X: dupa ce le dau foc
maK: nu mai am mult si plec acolo
X: nici eu … peste tot sint pacalit … la orice ghiseu, la orice factura de plata, mereu stau la coada ca sa dau bani! ca sa dau bani!! si mereu esti in pozitia “ba pulica … daca nu-ti convine mergi altundeva”. unde? ca toti sinteti vorbiti
maK: da, ca sa faca altii pula mare, si fraierii de romani platesc, isi merita soarta, pacat de cei ce au murit la revolutie
X: exact, mare pacat
maK: au murit aproape degeaba, cred ca se rasucesc in mormint, toti OAMENII, toti stramosii, aia care intr-adevar au singerat pentru tara asta. si pentru ce? sa-si bage unul si altul pula in ea si in noi?
X: ba … sa stii ca din cind in cind mai trag cu ochiul la sirbi … si mi-e ciuda ca poporul ala poate sa fie asa de unit … i-au futut sty-leee - si ei tot ca lumea sint … ai fost acolo si ai vazut Beograd-ul
maK: da
X: si sirbii cresc in continuare si nu uita, sirbii nu uita!
maK: da, nu uit
X: popor serios … desprins din cartile de istorie … la noi … noi facem tot: am facut Turcia, Bulgaria, Germania … mai nou facem Spania
maK: italia, canada, sua
X: corect …
maK: sintem peste tot, dar degeaba, somnul ratiunii, de asta sufera romanii
X: naste monstri
maK: si monstrii is la putere
X: corect … dormi romane ca e bine … doarme romanul leganat de manele
maK: telenovele, footbal
X: toc-souri, tirfe de TV
maK: vipuri, vedete, si casca gurita la bastani
X: exact … “uite ba la ala cum face banu’ gros!” rahat
maK: intinde mina la ciobanii parveniti, cersetori
X: nu exista pic de mindrie
maK: exista, da’ e pe moarte, astia putini care mai sintem o sa murim in picioare, cu dreptatea in mina
X: sau o sa plecam si o sa ne punem cenusa in cap
maK: futu-le muma-n cur
X: ca sa uitam ce sintem
maK: ca nu am puterea sa ne adun pe toti sa punem mina pe par si sa exterminam toate jegurile din tara asta
X: corect … deja e periculos (rusinos e de mult timp) sa mergi dincolo sa zici ca esti roman, sa vezi la vama la Viena la aeroport ce mutre faceau aia la pasaportul meu
maK: ministru de externe in vama sua, nu conteaza ca e o nulitate, dar nu asa se trateaza lumea. stii care e una din bolile crunte ale romanilor acu’? vorba multa si degeaba
X: corect, vezi toc-souri, nu ma mai uit la ele de 4-5 luni, imi venea sa vars, aceleasi mutre, aceleasi minciuni, aceleasi promisiuni
maK: si aceeasi fraieri creduli care voteaza fara cap
X: cind is alegerile pentru europene? cica-s nominale …
maK: nu stiu
X: votezi?
maK: pentru ?
X: nu stiu ….
maK: n-am pe cine, tot degeaba, papusarii tot aici in romania se aleg, ue nu poate schimba viata in romania, doar trasa si impune niste reguli pe care “baietii destepti” vor invata rapid cum sa le ocoleasca. pestele la cap e imputit, nu corpu’, nu balta in care inoata. ala trebuie taiat. pe zi ce trece ajung tot mai aproape de convingerea ca aici lucrurile nu se pot schimba in mod pasnic
X: pestele nostru e din ala cu 15 capete la care cum tai unul mai apar doua
maK: daca e unu’ cu paru’ ce sta la pinda sa taie toate capetele nu va fi o problema
X: nu, lucrurile nu se pot schimba aici. punct. e prea tirziu. nea Nelu si-a facut treaba bine
maK: ala ar fi legea. nu cred, refuz sa cred. dar probabil nu se va face nimic decit cind romanilor le va ajunge cutitul la os, cind se va muri de foame, de sete, in masa. atunci ai sa vezi cum badea ion va pune mina pe par
X: mai stai vreo 100-200 de ani
maK: da de unde, 10 ani maxim
X:
n-o sa fie asta iar atunci lumea va fi uitat de mult de badea Ion. nu e bine sa fi “Regionalist” intr-o europa globala cu valori europene
maK: macar de ar functiona globalizarea asta

posted in Personal | 0 Comments

25th June 2007

Dupa 10 ani

Da, suna a’la Dumas tatal pentru cunoscatori dar se potriveste la ce scriu io aici.
Pentru ca au trecut zece ani. De la terminarea liceului si am fost la intilnirea “de argint”.

E prima la care particip (duuhhhh) asa ca nu am experienta de a face comparatii.
Ne-am intilnit asadar, noi absolventii lu’ 97 ai Calderon (cine stie cunoaste), ai clasei de informatica C(curiosii pot citi aici impresiille mele de atunci pe aici).
Nu toti, cam jumatate. Unii au venit si cu jumatatile, desi nu vad sensu. Hai sa elaborez un pic de ce.
Pai bine stimabile, ce sens are sa-ti cari dupe tine jumatele sau jumatatea cind e vorba de o reuniune intre niste fosti colegi unde clar se vor depana amintiri, povesti, povestiri despre care cel sau cea cu care esti habar nu are sau daca are tot degeaba caci nu le-a trait? Va sta gura casca, vei fi nevoit/a sa il/o bagi in seama si nici intr-un caz nu vei fi in largul tau. Clar? Sau vrei de fapt sa il/o aduci sa il/o etalezi ca la piata de genul: Iote neamule ca am cu ce mah.

Ma rog, aproape fiecare a facut invers, asa ca in loc de 12-15 am fost treizeci din care aproape jumate erau de parada.
Locul de intilnire a fost din fericire o terasa. Nu in liceu, ca ar fi fost cam jenant(parerea mea)
In ciuda locului care teoretic ar fi trebuit sa fie relaxant si indemnator la voie buna, atmosfera a fost aproape penibila, mai ales la inceput. Niste straini se intilnesc la o masa si schimba impresii. Natural au aparut bisericutele acelea despre care am mai zis eu. Aceleasi ca si pe atunci.

Am avut norocul ca printe cei prezenti au fost si citiva cu care am fost mai mult decit coleg. Altfel ramineam la un rol de observator plictisit de moarte.

Cu timpul s-au mai dezlegat limbile si au revenit la prezent acele momente unice in viata oricui, si abia atunci au inceput acele depanari de amintiri, binenteles cu infloriturile de rigoare.

Fiindca am stat cu totii la o masa lunga ca si la nunta si nu numai din cauza asta, cu unele persoane n-am schimbat nimic mai mult de salutul de intalnire respectiv plecare. Partea asta mi-a placut cel mai mult. Nu de alta, dar ce sa vorbesti cu cineva care era aproape necunoscut chiar si pe atunci? Nu ca as fi fost eu ala care nu era sociabil pe atunci, dimpotriva.

Stingerea s-a dat rapid pe la 12 sau 1 in cel mai bosorogic mod posibil. Cei care am plecat ultimii am inceput sa ne simtim bine exact la spartul tirgului. Misto nu?

Nu, foarte sec. Si artificial, asta e cuvintul cel mai descriptiv. Din aproape 5 ore petrecute acolo, abia daca 60 de minute au fost interesante, restul pierdere de timp, bani si neuroni.
Oare doar eu am gindit asta?
Poate peste alti zece ani ma fac si eu mare si pot juca acelasi teatru.
Dar am indoieli teribile. Noroc ca’s elastic.

posted in Personal | 5 Comments

12th June 2007

Neobus

Tipii de la Neogen vor sa isi traga un bus personalizat. Originali, ei fac un concurs pentru noi, care vine cu cea mai “…”(a se completa dupa bunul plac) varianta, primeste 300 de euroi.

Cum ma dadeam mare si tare in grafica pe aici (doar lucrez in domeniu) am zis ca n-ar strica sa mai desenez si eu ceva, tot somez de o luna.

Prima simulare o vezi mai jos, probabil voi mai face inca una.

Laterale

Spate

posted in Fara nume | 0 Comments

8th June 2007

Bisericute

Stii despre ce vorbesc.
Sint 3 oameni. Doi se intilnesc separat si celalalt e “de caruta” pentru ca nu se “blend in” si in marea majoritate a cazurilor este principalul subiect de conversatie al “bisericutei” nou formate.
De cind ma stiu am refuzat sa fac parte din aceste celule separatiste si partinitoare, am fost, sint, si voi fi un “outsider”. Nu neaparat pentru ca ma consider un singuratic. Imi place compania, mai ales daca e cu adevarat UMANA. Dar detest cu pasiune tot ce inseamna “bisericuta”.
Binenteles, de-a lungul vietii am fost privit de multi “bisericosi” precum oaia neagra, ala care se pisa impotriva vintului, ce mai, un “party pooper”. Desi mi-au placut intodeauna petrecerile de bun gust. Probabil aici e buba, oi fi eu prea exigent in unele chestii.
Sa revin la bisericutele alea.
De ce le detest? Pentru ca ele sint un fenomen social cu influente negative. In primul rind sunt separatiste. Tre’ sa fi intr-un fel anume pentru a fi admis. Exact precum acele cluburi elitisto-snobiste despre care mai auzi si vezi prin filme sau la tembelizor.
De fapt e acelasi lucru. Cluburile unde nu se poate inscrie oricine = bisericute.
Dupa mine, fenomenul asta e una din bolile ce pot deveni fatale omenirii. De ce fatale? Pentru ca automat lumea e divizata in “n” bisericute ce inevitabil vor intra in conflict.
Conflictul, nevoia dominarii celuilalt, alta boala fatala.
Ce bine e sa fii in afara.

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 7 Comments

7th June 2007

Despre nimic

Asta e subiectul nou la categoria pareri.
Adica acum, in urmatoarele rinduri vei citi despre NIMIC.
Tare, nu?
Sint un orginal, stiu, multumesc si modest pe deasupra.
Dar sa nu o mai lungesc si sa intram in profunzimile subiectului. Adica sa aprofundam nimicul.
La o prima vedere ai fi tentat sa-mi zici ca nu e un subiect. Si totusi citesti deja vreme de citeva rinduri, nu? Ceva, ceva exista, nu?
Sau esti tu o persoana atit de plictisita incit ai zis: “Ce naiba?! Hai sa mai pierd citeva minute, poate iese ceva…”
Cotu’ si piscotu’ ! A iesit ceva, intradevar. A iesit nimic la iveala.
Iti place?
Nu da din cap, vorbeste, sau esti mutalau?
In cazu asta fa un semn, ceva.
Da merci, si tie intreit.
Dar sa continuam. Unde ramasesem? Ah da, la nimic.
Interesant nimicul asta. Uite ce mult am discutat despre el.
De fapt ce e nimicul asta nenicule? Un substantiv egal cu zero. Caci (cu caciulita, daca e fara, mergi la buda) defineste ceva ce nu exista, o lipsa, un gol, un vid.
Sa iau citeva exemple cind e folosit:

I.(roman)
Q (de la intrebare): Ce ascunzi acolo?
A (de la raspuns): Nimic. (parantezele de la Q si A sint ca si scop ajutator pentru orbii care nu aud)

Iata un prim caz. Ce defineste aici nimic? Faptul ca persoana intrebata ascunde ceva acolo da’ in ruptu’ capului nu are de gind sa recunoasca asta, pentru ca e doar al lui/ei nimicul respectiv.

II.
Q: Si ce ai facut cit ai stat acolo?
A: Nimic.

In acest exemplu A minte cu nerusinare, cum adica nimic? Pai asta inseamna ca nimic are semnificatia unei actiuni. Ori stim foarte bine ca nu e asa. A frecat menta, asta a facut.

III.(tot roman)
El: Ce ai draga mea?
Ea: Nimic.

Eeeeeee, fiilor, aici treaba se complica. Deja nimic capata niste conotatii si o gramada de sensuri, pe care nici un barbat nu a reusit inca sa le cuprinda toate. Si probabil ca nici nu va reusi pentru ca nu-i pasa.
In situatia de mai sus nimic cuprinde minim o mie de cuvinte, senzati, sentimente, dorinte, etecera, etecera.

Concluzie: Nimic asta e teribil de inselator si are cel putin o mie de fete. Fete cu ţ de la ţeapa.

posted in Pareri la kil | 5 Comments

31st May 2007

Perle de “intelepciune”

 Culese de cineva si transmise pe cale…electronica:

Vitoria Lipan este un Hitler in varianta feminina.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

In cunoscuta balada “Miorita”, sunt descrise cateva intamplari in care sunt implicate doi criminali, o oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia lui.

Toma Alimos era viteaz pt. ca cu o mana conducea calul, cu o mana isi tinea matele si cu o mana se batea cu Manea.

Inima este impartita in doua atricule si doua testicule.

Capitala SUA este Casa Alba.

Nepoata lui Motoc este furata de oastea leseasca si adusa ca captura.

Fabula descrie povestea unui catel amarat si prost care se deda la peregrinari gratuite in spatele boului.

Lapusneanu s-a tinut de cuvant cand a zis “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu!” Dovada ca azi cel mai intilnit nume este Popescu.

Zoe si Tipatescu se iubeau pe la spate.

Ion Creanga s-a nascut intre anii 1887-1889.

Imparatul avea o gradina si in fund un mar.

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Eminescu se indeparteaza pentru a lumina dorintele celei moarte.

Este bine sa mai si citesti, decat sa tai frunza la caini degeaba.

Liviu Rebreanu cand a scris romanul era putin trotilat.

Cristofel Columb a plecat in America unde s-a insurat cu o bastinoasa.

Moromete plecase in excursie sa vanda cerealele.

Ea ii zice copilului ca taci dragul mamei ca te pune mama la mamela unei capre. Femeile ramaneau acasa in loc de barbati. Agripina il baga si il acoperi pe Paun cu o capita. Agripina se simtea ca o vaca lovita intre coarne. Agripina avea scheletele unei nebune si maruntaiele uscate, ea cazu moarta si spuse ca nu mai pot.

Antarctica este un continent alb din cauza zapezilor care nu se mai topesc odata.

Calistrat a facut pipi pe el cum se mai spune in popor, cand a observat ca Vitoria e atat de desteapta.

Moromete facea partie pe salcam ca sa se dea cu sania.

Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai intoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

Miron Costin vrea sa ne arate ca este bine ca din cand in cand sa mai deschizi o carte si sa o citeste pentru ca nu face rau.

Viata albinelor e primejduita mereu de insecte ca: tantarul, viespea, soarecele si ursii care se urca in fagi unde sunt albinele stranse in colonii si depun miere.

In padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

In nuvela “La vulturi” de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugarite de turci, si copii ei.

Pentru ca suntem oameni, nu poti sa ceri cainelui din scara blocului sa sufere pentru deceptiile tale.

Zgripturoaica, in zbor, ramane fara energie si il roaga pe Praslea sa-i dea o bucata din fesa lui, dar pe care i-o va inapoia si i-o va lipi cu saliva.

Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia. In “Scrisoarea a treia” se desfasoara batalia de la Rovinari.

Poemul “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice.

Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.

Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, mainile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

Pescarul din Lostrita s-a inecat fiindca nu a putut sintetiza oxigenul din apa.

“Ilie Cutiu era botezat buza de iepure deoarece un iepure violent i-a luat buza si a mestecat-o.”

In multe poezii Octavian Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe caldura.

Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.

In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez, se incheie la gat si a inventat guma de la capatul creionului.

Harap Alb era femeie se imbraca in alb si semana cu Mihaela Radulescu

La batranete imparatul naste un fecior.

Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.

Bivolul a furat branza in cioc si a fugit cu ea in copac.

Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.

Vitoria este de 3 ori femeie pentru ca umbla cu capul pe sus.
Vitoria, pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit.

Podul de la Drobeta Turnu-Severin, a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi.

Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.

Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.

La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat ca e ceva putred in Danemarca.

In Lostrita este vorba despre un pescar care a facut sex cu un peste.

In poezia lui Toparceanu gazele, gandacii si insectele, cum e cotofana, stau de vorba: “Ce ne facem fetelor?”.

Cand a intors capul Agripina a vazut cai cu cap de turc.

Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.

Calistrat Bogza a fost strangulat de caine.

Gheorghita este foarte tacut, dar explicit.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica.

Lebada moare de cate ori canta.

posted in De pe net, Funea cica | 2 Comments