Sint singurul sau a mai observat cineva ca in ultmii ani timpul se scurge mai repede? Si nu-mi spune ca e o impresie lasata de ritmurile cotidiene. Uite, mie nu-mi vine sa cred ca au trecut deja ultimii 10 ani. Un deceniu de cind am parasit bancile liceului. Nu-mi vine sa cred ca au trecut acesti ani.
Nu, nu este nici o aniversare azi, nu am nici o criza existentiala, doar ca am intors ochii spre aceea perioada si am fost surprins sa gasesc atitea zile, saptamini,luni in urma.
Si nici melancolic nu sunt. De fapt n-am inteles niciodata pe cei care spun ca le este dor de anii de liceu, ce frumos era pe atunci etc. Eu cind aud genu asta de vorbe siropoase ma gindesc la un singur aspect, si anume ca persoana respectiva este “melancolica” dupa cel sau cea care era pe atunci, nu dupa vremea respectiva, ergo, uitandu-se in oglinda azi nu-i place ce vede si automat isi cauta alinare in trecut: “Ce vremuri pe atunci, ce chestii am facut pe atunci…ce frumosi au fost anii aceia”, bla bla bla.
Ce ati facut pe atunci si nu mai puteti face acu’ mai?
Bine, sa lasam liceul ca e perioada primelor experiente si poate unii nu mai sunteti in stare sa aveti fiorul primului, primei……….aici lasati imaginatia sa completeze ce vreti voi.
Sa luam urmatorii ani, anii asazisei maturitati, asazisa pentru ca unii se maturizeaza mai repede, mai tarziu de virsta de 18 ani, altii niciodata. Asadar, in urmatoarii ani ce ati facut de nu se mai poate trai ci doar amintii?
Unii au savurat anii facultatii, evident partea in care nu e vorba de invatatura. Altii au urmat o profesionala, altii au intrat direct in cimpul muncii, altele au dat la IMM(Io Ma Marit)
Voi trata prima categorie cu o lingura de a treia, intrucit asta a fost experienta mea.
Fackulta, pentru mine au fost 4 ani de:
- invatat in perioada sesiunilor, preferabil cu 3-4 zile inainte de examen, urmind a uita tot dupa exceptie o materie sau doua pe an. Zau daca vad ceva dupa care sa fiu melancolic aici. In afara de formarea de analiza si sinteza, de fapt continuarea acestei formari, nu e nimic de retinut, tot ce au incercat sa ne bage pe git a fost inutil. Realitatea a fost cu totul alta. Sa vreau sa mai trec prin perioada asta? No fucking way! Daca mai vreau sa invat ceva, o pot face singur. Alte diplome? Masterate? Nu multumesc, hartia igenica e mai eftina si mult mai placuta la atingere.
- viata de camin cu placerile si neplacerile ei. Recunosc, au fost femei, chefuri, betii, paranghelii, bairame, dar au fost si dat la rate, mahmureli, certuri, batai. Si scuza-ma, nu mai doresc sa stau intr-o camera de 3 pe 4 cu inca 3 tipi. Din nou, nimic ce as vrea sa retraiesc.
- primul job. Bleeeahh. Nu ai nici un fel de experienta, esti pushtiu, junioru’, ala care e tot timpu trimis sa cumpere tot felu pentru aia “cu cheag”. Nimic nu e cum ai invatat tu ca e de fapt, tre’ sa te adaptezi la realitatile zilei, sa iti misti curu’ sa te faci remarcat, poate ajungi mai sus, ma rog, tot felu’ de dulcegarii de astea de mi-e greatza si acuma.
Si acu repet intrebarea. Ce mama drequ’ a fost asa de placut in anii astia si nu mai poti face in prezent?
Femei? Sunt mai multe femei decit barbati pe glob, ai de unde alege, iti plac studentele? Cu atit mai bine, si lor le place experienta ta de viata(a se citi banii tai, masina ta, prestanta ta)
Bautura? E pe toate gardurile, bani sa ai, de altfel, ultimu cersetor face pe zi de o sticla de vodka. Nu-ti place sa bei singur? Treci dimineata la prima ora in orice circiuma si vei avea companie pe alese, de la profu’ ce se “trezeste” inainte de a merge la cursuri, pina la muncitoru’ de santier.
Chefuri? Aici e intradevar mai complicat a recreea atmosfera de atunci, dar cu neste bautura rezolvi problema. Iti aduni prietenii cu aceleasi gusturi si puteti merge intr-un bar, stripclub, discoteca.
Facultatea? Mai sint si de astia. No problem, oricind te poti inscrie la una.
Concluzie. Cine se simte batrin, acela va tanji dupa anii respectivi, intrucit nu mai e acelas om. Acum are grija zilei urmatoare, jobu-ul, cariera, banii, casa, masina si e incapabil a se detasa de toate astea, nu mai stie cum sa traiasca.
Noi ceilalti suntem neschimbati, din punctu’ asta de vedere evident. Inca zimbim cind vedem soarele pe cerul albastru, luna si stelele pe cer, suita culorilor oferite inca moca de natura, si multe altele.
Timpul trece, nu-l pierdeti cu melancolii sau cu mizerii, griji, stres.
Traiti, neuronii mor.
