weblogu’ lu’ maK

Daca scrisul ar putea intr-un fel miraculos sa duca sau sa contribuie intr-un fel la rezolvarea problemelor….O dorinta…Cite dorinte are un om intr-o zi? Intr-o saptamina? Intr-o viata? Cine ar sta sa le contabilizeze?…Atitea indeplinite, atitea nu…dorinte posibile, dorinte probabile, lucruri care daca stai sa le analizezi la rece se pot realiza de multe ori intamplator, de multe ori printr-un efort de vointa si din ce in ce mai rar printr-o contributie altruista a unei alte persoane…
Dar scrisul nu rezolva probleme, cel putin arareori pe cele ale scriitorului, si nu vorbesc acum de probleme de factura materiala, cele materiale nu sunt la propriu probleme,sint mai degraba nevoi, in mare parte nevoi create artificial, create de societate, de noi insine, e vorba de problemele hai sa le numesc interioare.
De multe ori refuzam in mod constient sa realizam, sau, mai bine zis, sa evidentiem probleme, conflicte proprii. Suntem extrem de capabili si de obiectivi (vorba vine) sa discutam problemele oricui mai putin pe cele proprii. De ce? In cele mai multe cazuri din nevoia teribila de a ne stii imuni, imbatabili si mai presus de “ceilalti”.
Viata a inceput de mult sa se schimbe, de fapt omul, nu mai conteaza acum decit imaginea pe care o au “ceilalti” despre el (sau ea) si satisfacerea nevoilor materiale sau aparenta lor satisfacere in fata celorlalti a devenit un lucru primordial pentru cei care au satisfacute relativ nevoile primare.
Convingerea mea este ca daca omul modern ar fi lipsit dintr-o data de posibilitatea de a-si satisface nevoile materiale, un colaps total a tuturor avatajelor tehnologice ai ultimilor 150 de ani si e foarte posibila o astfel de cadere in urma unui cataclism natural sau uman, citi ar rezista? Citi ar mai reusii sa se intoarca la vechile practici si valori ale vietii?

Mda, am intrat in UE.

Sperantele sunt mari, romanii cred ca acum toate problemele lor se vor rezolva de la sine…Pufff….magie…
In primul rind nu pot sa ma abtin sa nu spun ca m-am saturat pina in git de:

“Va fi mai bine, dar, peste 10, 20, 30 de ani”, “Copii nostri o vor duce mai bine…”, “Trebuie sa mai treaca o generatie, doua…”

Nu de alta dar suna al drequ de asemanator cu “generatiile de sacrificiu” de pe vremea impuscatului.

A spune ca va fi mai bine dar tre’ sa ma treaca niste timp este egal cu “timpul le va rezolva pe toate, trebuie doar sa avem rabdare”.

Eu nu mai am rabdare, eu nu vreau sa astept para malaiata. Si spun ca se poate face sa fie mai bine dar, pentru asta tre’ ca TOATA lumea sa-si scoata degetelu’ din nas sau alte locuri, sa se inceteze scarpinatul in fundu’ colectiv si sa se treaca la munca, la munca adevarata.

Asta presupune abolirea mentalitatii: “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”.
In al doilea rind, faptul de a ne astepta ca treburile sa mearga mai bine acu ca “am intrat in Europa” este iar o gramada mare de rahat. Adica faptul ca am aderat la o structura europeana va face sa credeti ca inseamna ca vin altii si vor face cacatu’ praf?

Aiurea, aderarea nu inseamna nimic altceva decit ca suntem parte integranta a unui sistem ce are reguli, reglementari, ordine, pe care TREBUIE sa le respectam.

Dar asta nu inseamna ca va venii altcineva de afara sa ne faca ordine si curatenie in ograda proprie. Nu, nici vorba, pur si simplu, vor fi periodic unii care vor venii in inspectie, vor constata realitatea si vor da indicatii, ATIT.

Practic acesta e singurul avantaj real, ca unele schimbari vor fi impuse. Dar asta nu inseamna ca va curge lapte si miere si nici nu vor aparea cinii cu covrigi in coada asa, peste noapte.

Sigur vor exista fonduri pentru dezvoltare, cercetare, etc. Dar stim cu totii ca in momentul de fata pestele e imputit rau de tot mai ales acolo la cap.

Tot de noi depinde daca ne va fi sau nu mai bine. Asta e partea proasta, ca depinde de noi, si pe noi(romanii), aparent cel putin ne doare fix in pix…
Eu inca mai sper…mai sper ca spiritul acela rominesc ce a facut ca Romania sa existe inca pe harta la ora actuala, ca romanii sa fie cunoscuti in lume si pentru altceva decit Dracula, tigani sau footbalisti, ziceam sper ca spiritul acela nu a murit ci doar este intr-un somn, sper ca ne vom trezii, TREBUIE sa ne trezim cit mai repede, altfel…