weblogu’ lu’ maK

Tre’ sa recunosc ca nu fac parte din categoria celor care au grija sau inspiratia de a posta ceva pe blogul propriu in fiecare zi.
Eu scriu cind, cit si ce am chef si daca am chef. Nu sunt citit exhaustiv si nici atit de comentat si nici nu-mi pasa.
Asta e motivul pentru care am fost recunosc surprins de taguiala lui Sebi. M-am googaluit si eu sa vaz prin alte locuri cam ce vrea sa fie exercitiul respectiv. Buuun, in mare e ceva de genu ca se trezeste unu care detine blog cu o idee, ma rog intrebare si o baga la el acolo, avind grije sa lanseze respectiva intrebare si catre alte bloguri prin adaugarea de link-uri catre blogu respectiv adica l-a tag-uit pe respectivu. Ce face respectivu? Pai obligat de legea nescrisa a bloggerului in primu’ rind baga si el un post in care rapsunde la chestiunea lansata si evident da mai departe. Cam asta ar fi taguiala.
Mesaj pentru cei care vor gindi(mai greu cu comenturile pe aici pe la mine ca lumea e putina si rusinoasa) ca autorul acestui post face pe desteptu cind povesteste despre ce ii vorba cu taguitu respectiv: “Hai sitctir! Zi zau cu limba scoasa! Uite ca eu nu eram sigur ca asta vrea sa zica si am cautat sa vad, si am si scris despre asta pentru altii care la fel poate nu stiu cu ce se maninca.”

Ok, deci ne-am lamurit. Despre ce era tagu? Asa, 5 secrete. Hmmm. Buna asta, adica sa spun eu cinci lucruri secrete? Pai atunci ar inceta sa mai fie secrete nu? Va trebui sa te multumesti cu ce voi binevoi eu sa iti zic.

1.Tot ce scrie la categoria “din copilarie” este adevarat, face parte din viata mea. Sunt lucruri traite, pe atunci nu existau bloguri, e blogul meu de atunci as putea spune.

2. Sunt in genere un tip prea rational pentru a putea fi optimist sau pesimist. Nu sunt de nici un fel. Traiesc viata asa cum reusesc sa mi-o fac si asa cum mi-e data de altii. Nu cred in nimic doar pentru ca altii o fac, doar in mod exceptional pot accepta o stare de fapt fara a vedea o dovada concreta care sa mi-o confirme.

3. Am convingerea ca in afara situatiei in care populatia maicii Geea se va trezii la realitate, in urmatori 10 ani in cel mai fericit caz 20, nu vom mai avea grij precu preturile, politica, footbalul, manelele sau telenovelele ci una singura supravietuirea.

4. Una din calitatile mele ( sau defect depinde cum vrei sa o iei) este curiozitatea. N-am avut de lucru si am mers in sus pe ramurica asta de taguri. Adica am aflat virful romanesc al acestui tag. De unde a rasarit adica, cine vrea sa afle n-are decit sa mearga din tag in tag mai sus.

5. Si asta e mai mult decit important daca reusesti sa citesti lucru asta cu mintea, viata nu are nici un sens si nici un scop decit acela pe care ai ales tu sa il ai, nimeni niciodata nu va venii sa te lumineze daca tu nu esti in stare sa o faci.

In rest, eu sint rodul imaginatiei mele.

Era sa uit. Trebuia sa dau mai departe nu? Asta ar presupune sa am 5 proprietari de bloguri despre care as vrea sa aflu oaresce, sau ceva de genu asta, imi pare rau, nu-i cazu’, daca vreau sa aflu ceva intreb, nu trimit tag-uri.