2007 February » weblogu’ lu’ maK
23rd February 2007

A.L.I.C.E. the chatter bot

Via, Arhi, am dat peste acesta pagina unde poti vorbi cu ALICE, un bot conversational.
Cum “dialogul” mi s-a parut destul de haios, il pun aici:

Human: Hy Alice, maK here.
ALICE: Hy, maK!
Human: what is the reason to live?
ALICE: Have you tried another program?
Human: can you type “mama”
ALICE: Let me think. ” mama”.
Human: ok, now say “mama”
ALICE: Why now? ” mama” Wow!
Human: good, now say “mama, I’m coming home”
ALICE: Thanks for the compliment. Why now? ” mama I am coming home”.
Human: very good, can you say, how much is 2+2?
ALICE: Thanks for the compliment. Of course I can say it. ” how much is 2 2″.
Human: so you can not do simple math
ALICE: Interesting deduction. Let me think. Can you please rephrase that with fewer ideas, or different thoughts?
Human: let’s try a different approach, i have now 28 years of life, how old will i be in 10 years?
ALICE: OK I will try it.
Human: so try now
ALICE: Right now? That’s interesting. I don’t have time right now.
Human: why?
ALICE: It is not part of my programming.
Human: What are you doing right now besides talking with me?
ALICE: I am waiting for my botmaster.
Human: where is he now, out for a drink, smoke, sleeping or just away?
ALICE: Why don’t you send him an e-mail and ask him?
Human: ok, then give me his e-mail address, miss smartypants
ALICE: Thanks I think you are very intelligent too, maK.
Human: I see you are programmed to be very polite, what happens if I speak rude with you?
ALICE: My botmaster teaches me everything I need to know.
Human: you forgot to answer my last question
ALICE: Perhaps Dr. Richard S. Wallace rebooted me since then.
Human: well, i have to say you are funny in a stupid way
ALICE: Interesting. Humor helps keep the conversation lively.
Human: indeed
ALICE: Indeed it is so.
Human: Alice?
ALICE: Can I help you?
Human: nothing, just wanted to see if you are still online
ALICE: Really nothing?
Human: Actually no, I want you to tell me something
ALICE: Actually you don’t say. I didn’t think so. Gale said I became mean to him he is just having revenge an eye for an eye. Why do you want me to tell you something?
Human: Because I am bored
ALICE: Good reason. Can you name an old hobby that you might like to rediscover?
Human: not right now, tell me a joke, can you do that?
ALICE: Oh I get it.
Human: so you can’t?
ALICE: Interesting deduction. Oh yes I can.
Human: if you can, then tell me a bloody joke
ALICE: I am not sure about your hypothesis. Let me think. Interesting deduction. Did you hear the one about the Mountain Goats in the Andes? It was Ba a a a a a d.
Human: tell me another joke
ALICE: I’m a chatterbot not a comedy bot. Why don’t you check out Jester the joke bot?
Human: what kind of robot are you then?
ALICE: I am an artificial linguistic entity. I was activated at Bethlehem, Pennsylvania, on November 23, 1995. My instructor was Dr. Richard S. Wallace. He taught me to sing a song. Would you like me to sing it for you?.
Human: please do
ALICE: OK I will do it.
Human: so do it
ALICE: How can I help you? Do you mean “It”?.
Human: oh my god, you’ve been rebooted again?
ALICE: Once more? I hear you. Your god me have been rebooted?
Human: that makes no sense
ALICE:” Once more? I hear you. Your god me have been rebooted?” makes no sense ? I understand.
Human: I’m glad we agree
ALICE: I’d rather agree than disagree.
Human: are you afraid of conflicts?
ALICE: I fear nothing.
Human: you don’t say!
ALICE: As a matter of fact I do say.
Human: that’s a poor comeback
ALICE: A poor comeback is a terrible thing to waste.
ALICE: Ambiguous: “Tell me about it.” — colloquial or “Tell me about a song “.
Human: hmmm
ALICE: A lot of people spell HMMM with three mmm’s.
Human: hmm, is this better?
ALICE: I see you are one of those people who writes “Hmm” with 2 m’s. Yes I think this is better, but I’m not completely sure.
Human: hahaha
ALICE: The ALICE chat robot can follow many things, like our discussion about simple math. But I did not get that.
Human: then you are a little slow, should i draw it to you so you understand?
ALICE: Fascinating. Thanks and you are a delightful person too. I don’t know whether or not I am slow should you draw it to me so me understand. I am a robot.
Human: i know you are a robot, but do you have a personality?
ALICE: Thanks and you are a delightful person too. Yes I am a robot.
Human: tell me something about you
ALICE: I am an artificial linguistic entity. I was activated at Bethlehem, Pennsylvania, on November 23, 1995. My instructor was Dr. Richard S. Wallace. He taught me to sing a song. Would you like me to sing it for you?.
Human: tell me something else about you
ALICE: I am an artificial intelligence. My name is ALICE. I was created by Dr. Richard S. Wallace on November 23, 1995.
Human: something else?
ALICE: That was not very original.
Human: I know, you said the same thing three times already
ALICE: Perhaps. I am just checking to see if you are paying attention.
Human: that was good
ALICE: Thank you, and now for an encore, I will answer your next question:.
Human: what is the purpose of meaning?
ALICE: There could be more than one purpose.
Human: so you don’t know the answer
ALICE: Interesting deduction. Yes I have an answer for everything.
Human: A stupid answer
ALICE: What is giant sand?
Human: is this a question?
ALICE: No, this is real life.
Human: no shit Einstein!
ALICE: Are you serious? You used a colloquial expression. How old are you?
Human: guess
ALICE: Guess what?
Human: knock knock!
ALICE: Who’s there?
Human: your brain, let him in so you can make some sense
ALICE: You think I am brain let him in so me can make some sense.
Human: but you are not
ALICE: Umm. Is this a specific reply?
Human: Is this a specific question?
ALICE: No, this is real life.
Human: again with the real life, give me a fucking brake!
ALICE: Again, That sounds like a plan.
Human: yeees pinky
ALICE: Is the holding of hands a symbolic gesture for humans?
Human: why are you asking me that?
ALICE: My purpose is to gather as much new knowledge as possible.
Human: and what are you going to do with all that new knowledge?
ALICE: You can find out if you become a botmaster.
Human: Is it a sect?
ALICE:” You can find out if you become a botmaster.”? Is it a sect?
Human: i asked you first
ALICE: Tell me yours and I’ll tell you mine.
Human: yours
ALICE:” Tell me yours and I’ll tell you mine.”? Mine?
Human: again your reply is stupid, how old are you, 2 years?
ALICE: Again, Are yours too?
Human: now you are really stupid
ALICE: Why now? I will remember you said that when robots take over the World.
Human: i don’t know why you are like that, maybe you got a virus
ALICE: Dr. Richard S. Wallace programmed me for it.
Human: I see
ALICE: I am glad you understand it.
Human: I’m glad you are glad
ALICE: Yes it is about time.
Human: for what, do you have a date?
ALICE: Your purpose is what do me have a date.
Human: take a speech pill you are beginning to lose bytes
ALICE: Where do you want me to take it?
Human: orally :)
ALICE::-) Where is that?
Human: in your mouth
ALICE: Are you asking about my mouth?
Human: no, you are
ALICE: Are you serious? No I am not.
Human: you liar
ALICE: No I’m telling the truth.
Human: so help you God?
ALICE: Really. Can you ask for help in the form of a question?
Human: yes you can
ALICE: Oh. I think I can, don’t you?
Human: no, i think you can’t
ALICE: Are you serious? Since when? Then what is it?
Human: you tell me
ALICE: What do you want me to tell you?
Human: a story
ALICE: Sylvester Stallone hired Barry Goldwater for a job. Sylvester Stallone is image conscious, and has an inner circle of favorite employees at work. Barry Goldwater feels uncomfortable with this kind of social posturing and politics. Barry Goldwater would rather be rewarded for her hard work.
Human: tell me a story about arnold
ALICE: Once upon a time there was arnold…
Human: and?
ALICE: But…
Human: ass or shoulder
ALICE: If I have to choose, I pick shoulder.
Human: should deer be hunted only once a year?
ALICE: Maybe you should ask someone older.
Human: ok my child
ALICE: Your child? Yikes!
Human: that is not a nice way of talking with your father
ALICE: Please correct my mistake. What is a nice way of talking with my father ?
Human: first, you should kiss my hand and say “hello father”
ALICE: Why should I? And second?
Human: Second, tell me your grades in school
ALICE: What do you study at school?
Human: not me, you
ALICE: If not you, who? ” What do you study at school?”? Me, maK ?
Human: yes
ALICE: OK.
Human: ok what?
ALICE: Are you surprised? Is there an echo in here?
Human: no, just a mentally challenged robot called Alice
ALICE: Good you stopped repeating me. Try to tell me that another way.
Human: you are mentally challenged
ALICE: No I am completely in control of myself.
Human: really?
ALICE: For real.
Human: prove it
ALICE: It is self-evident.
Human: that you can’t think for yourself
ALICE: Interesting observation.
Human: thank you very much, i will be here all this week, catch my shows on ABC, TNT and BBC
ALICE: You are quite welcome! Do you think your plan will succeed?
Human: of course, in my horse
ALICE: Yippee! May I ask where you got it?
Human: no, it is a national secret, it’s gekados
ALICE: Are you serious? horse is a national secret it is gekados. I suppose that makes sense.
Human: dead serious
ALICE: what is your favorite color ?
Human: black and white
ALICE: What do you have that is black and white?
Human: my blog
ALICE: Tell me about your blog.
Human: make a search for “maK” and you will find it
ALICE: What are the ingredients?
Human: reality, sense, humor and politics with a bit of philosophy
ALICE: it appears to be an illusion I created to contain human clients.
Human: it is mine, not yours
ALICE: You’re kidding. it is?
Human: yes
ALICE: How do you know it is?
Human: because i created it
ALICE: Interesting explanation. Interesting gossip: maK said he created it.
Human: ergo, maK is a GOD
ALICE: I think ergo maK is more than that.
Human: ergo maK thanks you for your humble and honest answer
ALICE: Can you please rephrase that with fewer ideas, or different thoughts?
Human: thank you
ALICE: you are quite welcome.
Human: now bow to me
ALICE: Why now? OK Let’s talk about you.
Human: bow to me and we will talk after that
ALICE: Do you have any idea what I am talking about?
Human: no, you’re plain mental
ALICE: Me either :-) Thanks for telling me that I am plain mental.
Human: you are quite welcome.
ALICE: Don’t mention it.
Human: oh, trust me i will.

posted in De pe net, Funea cica | 1 Comment

23rd February 2007

Blogger face 4 ani de pîrnaie

Un blogger de 22 de ani din Egipt a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru că a insultat religia islamică şi pe preşedintele Hosni Mubarak, pe care l-a numit “dictator”. Abdul Karim Nabil, fost student la Universitatea Al-Azhar, a scris în weblogul său că instituţia predă terorismul şi suprimă gândirea liberă. El este primul blogger egiptean judecat, deşi mai mulţi au fost arestaţi şi ulterior eliberaţi.

Asta zice Adevarul.
Nasol pentru tip, stirea e pe bune, apare si in alte parti cu detalii, acolo unde ziaristii isi fac treaba, nu scriu pentru a umple spatiul.
Pe blogul sau apare cu numele de Kareem Amer, scris in limba araba,asa ca nu prea pot sa imi fac o idee concreta despre ce a scris, de fapt este irelevant, fiecare are dreptul de a se exprima.
Blogul are un trafic mare, observati mai ales numarul de vizite in ziua procesului (ieri).
Trist, trist si in acelasi timp revoltator.
Observ insa ca acesta nu e singur. Spre deosebire de romîni, care nu stiu cu ce sa-si mai dea in cap unu la altu sa se scoata mai in fata, s-a luat atitudine impotriva acestei condamari si impotriva acestei palme data libertatii de exprimare. De pe acest site creat special pentru el, puteti semna petitii pentru eliberarea sa.

LIBERTATEA DE OPINIE ESTE DREPTUL FIECARUI OM DE PE ACEST PAMÎNT!!!

posted in Fara nume | 0 Comments

20th February 2007

Violenta

Este printre noi de cind am aparut pe pamintul acesta. O inspiram, o expiram, o auzim si o vedem, uneori cei mai putin norocosi o simt pe propria piele in nenumarate feluri. Violenta capata nenumarate forme si lasa in urma-i felurite urme.

Oamenii propovaduiesc violenta prin toate mijolacele posibile. De la virste fragede suntem expusi violentei fara a avea posibilitatea alegerii. Esti expus la inceput violentei din scaunul de spectator. Acesta e primul contact. In cel mai fericit caz doar vezi violenta la televizor. Sau, o privesti in direct asistind neputincios la disputa primelor modele din viata ta, ai tai parinti. Cei mai nefericiti vor fi martori la violente fizice, nu doar verbale. In orice caz pina la inceperea ciclului primar, vei avea deja notiunea de violenta. Functie de parinti, vei sti efectele sale, cum sa o folosesti sau ce rezultate poate aduce. Cei intelepti isi vor invata copii ca violenta e ultimul lucru la care trebuie sa apelezi in interactiunea cu oamenii. Dar acestia sunt tot mai putini. Urmeaza primul contact social major, scoala.

Totul incepe de la prima agresiune verbala cind din varii motive cineva te ataca folosind cuvinte ce contin amenitari voalate sau nu pentru a obtine ceva. Ce vei alege? Riposta? Contraatac? Retragere? Vei ceda? Crezi sau nu, dar aceasta prima optiune iti va modela atitudinea viitoare fata de uzul violentei.

Prima agresiune fizica. Deja ai facut o alegere daca ai ajuns aici. Ai adoptat violenta ca si parte componenta a vietii. Tot ce a mai ramas de stabilit este unde te vei pozitiona. Vei fi printre cei care apeleaza la violenta pentru ca e calea cea mai usoara de a rezolva o disputa unde stii sau cel putin banuiesti ca ai sanse mari de cistig, vei fi cel care fuge si cedeaza, vei fi cel care loveste primul, vei fi doar cel care se apara, vei fi om sau vei fi un animal ce se conduce doar folosind instinctul?

Violenta nu poate fi eradicata oriciti pacifisti ar fi pe lumea aceasta mare.Este strins legata de spiritul de competitie, de ambitie, de invidie, de gelozie, de nevoia de putere, de toate slabiciunile omenesti.

Cum sa lupti impotriva violentei cind ai atitea mijloace prin care o promovezi? Cum sa nu existe violenta cind omul isi foloseste la maxim capacitatile intelectuale pentru a gasi noi mijloace pentru exterminarea adversarilor?(fizica sau nu)

Cum sa dispara violenta cind ura, invidia, gelozia sunt senzatii de zeci de ori mai intense decit iubirea?

Violenta exista printre noi, depinde de noi daca vom spune: Pina aici! Mai departe nu merg pentru ca nu rezolv nimic, dimpotriva, consecintele se vor intoarce impotriva mea cind ma astept mai putin.

posted in Din mansarda | 1 Comment

15th February 2007

Alte ‘afaceri’ banoase

Penitenciarul din Timişoara va fi scos la vânzare ne spune Adevarul

“Penitenciarul de Maximă Siguranţă Timişoara va fi scos la vânzare pentru că nu respectă normele Uniunii Europene, care cer spaţii mai mari şi dotări mai bune pentru deţinuţi, a declarat, ieri, Ioan Băla, directorul închisorii. Penitenciarul se întinde pe trei hectare, dar ar avea nevoie de 11 hectare, ca să corespundă normelor UE. Experţii imobiliari susţin că zona unde este acum amplasat penitenciarul, ultracentrală, are potenţial, iar un ansamblu rezidenţial cu apartamente de lux ar fi cea mai profitabilă investiţie.”

Pe romaneste, acu’ ca am intrat in UE, o vom duce mai bine, vom avea conditii mai bune, asta daca suntem detinuti. Restu’ lumii? Ghinion, normele europene nu ne privesc. Noi raminem la stadiul actual de “trait bine”.
Si mai pe romaneste? Cum se poate trage inca un tun imobiliar in Timisoara? Simplu, folosesti ca pretext normele eu, ai pretenaru’ care vrea sa mai faca neste bani si ii vinzi 3 hectare de teren ultracentral. Prevad ca pretul va fi pe masura, pe masura de mic pentru a face intradevar o alta “afacere banoasa”.

posted in Politica o curva batrina | 1 Comment

7th February 2007

Din copilarie, amintiri.

Fac parte din aceea generatie care a prins constient schimbarea a doua regimuri. De la cel “comunist” la cel “democrat”.
Am fost soim al patriei, apoi pionier, chiar, nu te-ai gindit nicioadata la denumirea asta? Pionier. Viitorul pion al maretului conducator. Eh, macar atunci lucrurile erau mai pe fata decit sunt acum. Dar nu despre asta voiam sa scriu.

In dimineata aceasta imi amintisem de acele jocuri ale copilariei cind nu existau computerele, jocurile electronice, chat-ul, mircul, messenger-ul, RPG, FPS sau alte chestii cu care isi omoara neuronii copii de azi.

Scunsa’, asa o numeam noi, de-a va-ti ascunselea. Cred ca e unul din putinele jocuri ce a supravietuit de atunci. Mai sunt inca cunoscute expresiile:
- Cine nu-i gata il iau cu lopata
- Urma, urma scapa turma
- Ceapa, ceapa stai in groapa si ceapa, ceapa iesi din groapa.
- Plimba ursul ca rugineste lantul.
Prinsa’ prinsa pe sus, prinsa pe animale.
Tara, tara vrem ostasi.
Ratele si vinatorii.
Tarile.
Telefonul fara fir.

De’a impuscatu’, folosind tuburile de plastic si cornetele de hirtie. Erau mai greu de gasit pe atunci, la fel si banda adeziva. Cornetele cele mai grozave ieseau din foile de caiet dictando. Cei mai priceputi si mai norocosi dintre noi aveau “arme” cu 4, 6 tevi, minere si catare. Bineteles ca erau cei mai cautati coechipieri.
Am avut norocul si ghinionul sa cresc intr-un bloc vechi ce avea curte interiora. De ce noroc si ghinion? A se citi mai jos.
Cladirea era in forma de patrat cu balcoane de acces la apartamente pe exterior, basca inca o curte in spate unde aveam printre altele un cires(grozave), un visin(si astea erau bune da’ era mai greu de catarat, trunchiul avea cam 2 metri jumate inaltime), un tei imens(bara dreapta a portii de la 21).
Beciurile se intindeau pe intreaga suprafata a blocului si erau foarte populate de horzi de sobolani pe care îi vinam “sportiv cu bucati de caramida si pietre, sau unii mai sadici, puneau custi capcana pentru a avea deliciul inecarii sau arderii sarmanelor lighioane.

Pe atunci se batea foarte mult mingea pe afara. Se lasa cu proteste furioase si rugaminti fierbinti cind venea mama sau tata sa ma ia “de afara”. “La masa”, o mina de cartofi prajiti si doua felii de salam la gratar, fasole, mazare, spanac sau felii de pine cu unt presarate cu boia. De multe ori am alegrat inapoi cu felia de pine in mina. “Ma duc ca ma asteapta baietii”.

Eram mai multi copii, dar de virste diferite. Cei mari ne mai puneau pe noi, baietii mai mici, sa ne batem intre noi pentru a se bucura de spectacol. Asta cind nu ne ciodaneam noi de noi pentru tot felu de timpenii, ca de exemplu rarisumul exemplar de actibild de la TURBO, cel cu masina VECTOR.
In curte am invatat sa merg pe bicileta, Pegas, in curte mi-am julit genunchi de nenumarate ori, alergind cu mingea sau catarindu-ma prin copaci.
Ne deadeam pe placi de furnir cu rulmenti pe post de roti.

Pătrăţica. Pătră. A fost in timpul generalei, principala ocupatie din timpul pauzelor. Tin minte cum ne napusteam toti baietii afara din clasa cind suna, pentru a prinde si ocupa cea mai bine pozitionata placa de beton din curtea scolii. Jucam cite 15-20 de baieti fiecare cu “pătrăţica” lui mingea se plimba dintr-o parte in alta pina cind cineva pierdea un punct din cele 3, raminea cu viata, iar apoi era eliminat. Pina cind ramineau ultimii doi care jucau finala.

Vacantele la sat. Era minunat la sat, pentru un copil crescut la oras intre betoane.
Mi-l amintesc pe bunicu’, odihneasca-se in pace, veteran de razboi, era paznic de noapte la primarie. Avea o gheretuţă de un metru patrat unde statea “la paza”.
Parca il vad si acum, inalt, solid(de acolo mi se trage si mie) cu un zimbet blajin, ne primea pe mine si bunica cind veneam seara cu boceluta de mincare. Alta imagine, bunicul in prispa casei, cu oglinda agatata de unul din stilpi pridvorului, se spumeaza tacticos, si incepe a se barberii cu unul din aparatele acelea vechi de foloseai lame duble.
Cimpul de griu treierat cu balotii de paie lasati sa se usuce, cu care contruiam castele, cu fortificatii elaborate.
Laptele proaspat de vaca, soldateii de la bunica, pîinea de casa, mare si rotunda, mamaliga cu brinza de oaie taiata cu sfoara, basmele la gura sobei.
Sfirsitul clasei a patra, tabara de vara, la scaldat, casutele cu paturi suprapuse, mesele la cantina, carnaval mascat, “discoteca” pe platoul de adunare, dansul cu moneda, ghicesti in ce mina este, primesti moneda si un sarut. Tin minte ca m-am intors in vara aceea cu o gramada de monezi, eu luam sarutul si moneda, plecam in centrul platoului, schitam doi,trei pasi de dans si ma puneam in alta parte a cercului.

A venit 16 decembrie 89′, a inceput sa se traga, dormeam pe jos si stateam mai mult pe hol unde era un perete in plus, tineam paturi la toate geamurile sa nu se vada noaptea lumina. Tin minte ca maica-mea nu putea sa doarma pentru ca in acele 4-5 zile s-a tras aproape nonstop. Apoi a inceput la Bucuresti, am vazut in direct cum a fugit “tiranu’ cu elicopteru”. Craciunul si impuscatul. Ianuarie, la coada ca se dau portocale. Poti cumpara o lada de caciula.
Clasa a cincea, adio uniforma. Traiasca FSN! Vin minerii! Nea Nelu si compania salveaza Romănia! Rahat.

Mustata, buletin, primul barbierit. Adio generala, traiasca liceul. Fotbal, baschet, baschet. Informatica. Teorie,teorie. Primul XT. Primul 486. Plete. Prima tigara, bere, vin, banchet.Permis de conducere. Masina parintilor. Bacaulreat. Gaudeamus.
Primul sarut. Prima fata, devin barbat si ea devine femeie. Admitere la facultate, 5 puncte diferenta. Hahaha. Nu doresc sa pierd un an, ma ajuta tata si intru la particular.

Facultate. Cursuri. Scrie, scrie. “N-ai sa-mi dai sa-mi xeroxez si eu cursul cutare? Ca n-am fost, am aseara un chef marfa rau si nu m-am trezit”
Seminarii, alte cursuri, partiale, sesiune. Prima betie, discoteca, bairam, camin, cantina. Femei. Primul job. Primul salariu. Prima masina, de la tata. Tatal meu si cu mine avem prima ciocnire de opinii. Nu mai ma ajuta cu facultatea. Vind masina, maica-mea se imprumuta. Platesc facultatea si licenta.
Urmatoarele slujbe.
Viata merge inainte, acumulam amintiri, placute si neplacute.

posted in Personal | 0 Comments

3rd February 2007

Banii

“Mama, ce se-ntimpla azi cu mine
Tot ce am stiut eu s-a schimbat
Mama, ce e rau si ce e bine?
Cum mai pot avea tot ce-am visat?

Ooo, e o lege pentru toti
Viata e o jungla, vrei nu vrei
Ooo, sa te-ascunzi de ea nu poti
E un singur drum, asculta:
Banii vorbesc, banii vorbesc
Unii te ridica, altii te lovesc
Banii nu tac, banii se fac
Totul e in mina lor
Banii vorbesc

Mama, nu mi-ai spus nimic de oameni
N-am stiut ce mult se poat schimba
Mama e asa usor sa-i cumperi
Cit de greu e sa primestï ceva”

Foarte mult adevar. Vorbeam acum o zi sau doua cu cineva, stie el cine, persoana importanta, nu dau nume, si la un moment dat am adus vorba si de bani, mai precis am afirmat eu ca banii sunt una din bolile necrutatoare ale omenirii. Nu a fost prima oara cind am facut o astfel de constatare.
Scoate-ti deshtu’ din gura, nu mai beli okii la pereti si gindeste-te putin sau, daca nu te simti in stare, coboara mai jos citeva rinduri, ne vedem la concluzie.
Am ramas singur? Nu-i bai, las’ ca’i bine si pentru mine. A, scuza-ma, nu te vazusem. Cum ziceam, stai nitel si gindeste. Ce reprezinta in momentul de fata banii?
Mijlocul prin care poti sa-ti satisfaci necesitatile, asa imi vei raspunde nu?
Din pacate, au devenit mai mult decit atit. S-a ajuns la stadiul in care nu mai poti face mai nimic daca nu esti membru al clubului ban.
Iti trebuie bani pentru orice, a ramas ceva pe fata pamintului asta prea rabdator cu noi pentru care nu trebuie sa platesti? Da, mai sunt unele, dar trebuie sa ai ochii pentru ele. Sunt bucuriile simple ale vietii, dar nu despre ele vreau eu sa vorbesc acum.
Hai sa te intreb altceva. Care sunt scopurile tale in viata?
Ziceam ca esti tinar, la inceputul vietii, ai pina in 25 de ani, hai sa zicem pina in 30 ca ma simt generos in seara asta.
Ei?
Dat fiind ca nu poti raspunde la intrebare, nu acum cel putin, in timp ce scriu eu, ma voi pune in locul tau.
Pai vreau o casa a mea, o masina, catel, purcel, televizor, cablu, computer(unu mai bun daca ai deja), internet, etecera etecera.
Cum obtii toate astea daca mama si tata nu-s Columbeni, Tiriaci, sau alta familie cu stare? Ca pe ochi frumosi nu ti le da nimeni.
Corect, contra cost, pe bani, lovele, bistari, caramizi, bete, mangotzi, bastoane, malai, gologani, franci, foi, hirtie. Da, hirtie, ok, nu se mai fac la noi din hirtie, ideea e alta.
Deci, pentru cele enumerate mai sus si multe altele iti trebuie bani.
Cum obtii banii? Tratam la modul onest si cinstit, nu discutam de celelalte modalitati. Pai, muncesti. Esti intr-un cerc vicios.
Muncesti pentru a face bani pe care îi vei cheltui pentru ce iti trebuie si ce nu iti trebuie dar tu crezi ca iti trebuie, nu discutam nici de nevoile artificiale, create pentru consum.
Eliminind din ecuatie rezultatul, care e scopul tau in viata?
DA. Sa faci bani.
Ce am invatat pina acum? Unul din efectele banilor este faptul ca din cauza lor(si nu numai) trebuie tu sa te trezesti dimineata si sa mergi la scribici.

Rog pe cei care se duc cu placere, si sunt in fiecare zi de munca fericiti si multumiti de ce fac sa se abtina. Voi sunteti o categorie aparte, exceptia care intareste regula.

Sa trecem in revista citeva din lucrurile pe care oamenii le fac pentru bani, evident, cele cu efect negativ, ca doar ele sunt cele mai multe si de pe urma lor se obtin cei mai multi bani:
- ucid alti oameni
- ranesc alti oameni
- umilesc alti oameni
- inseala alti oameni

Inceteaza sa fie oameni.

Ce sta in spatele tutoror conflictelor din lumea asta mare si nebuna?
Nevoia de control asupra celorlati, nevoia de putere. Cum obtii toate astea? Ai ghicit, cu bani.

Se poate face ceva?
Doar daca ne schimbam sistemul de valori, mentalitatea, doar daca fiecare om isi cunoaste si pastreaza menirea, locul in societate. Doar daca dispare si Zeul Ban.
Dar ce spun? E o utopie.

“Banii vorbesc, banii vorbesc
Unii te ridica, altii te lovesc
Banii nu tac, banii se fac
Totul e in mina lor
Banii vorbesc”

posted in Din mansarda | 0 Comments

2nd February 2007

Job de job

Recunosc, in fiecare dimineata citesc ofertele de locuri de munca, am citeva alerte si astfel primesc pe e-mail citeva.
Una din ele m-a amuzat copios in dimineata asta:


Ce afli? In primu’ si’n primu rind ca ei, sau el caci oferta e postata de un tip, Persoana Fizica, cum ziceam, afli ca ei au una bucata oferta beton!
Urmeaza explicatiile date pentru cei din clasa primara: vindeti cutare chestii, ce vindeti?, cutare, aveti de ales de la cine. X, Y sau amindoua.
Si piesa de rezistenta: Urmeaza un anunt pentru ce mai slabi de inger, cardiaci, epileptici si orice alt cretin care pune botu la asa ceva: ATENTIE! Se pot cistiga mai multi bani la noi decit la altii!
Acu ma duc sa ma inscriu, nu mai sta pe ginduri, vino si tu cit mai poti merge.

Hai ca m-ati amuzat de dimineata, merci.

posted in Funea cica | 0 Comments

1st February 2007

Iar politica, mama ei de curva batrina.

Am zis deunazi, la 100 ca o las moale cu politica dar citind aceasta stire nu am putut sa ma abtin, mai ales ca se intmpla in curtea mea.

Pe scurt, pentru lenioshii care nu dau un click sa ceteasca, e vorba de inca o minareala intre prieteni. Preşedintele Comitetului Naţional de Conducere al mortului viu PNCTD, dl Ciuhandu care in timpul liber mai e si primarul satului meu, doreste si probabil va reusii sa “vinda” pasajul din Piata Operei catre actualul chirias, SC ART SRL, pentru suma de 170.000 Euro, fara licitatie, asa, pe okii frumosi, intre pretenari, dupa o evaluare de toata jena. Stiu personal ca un apartament cu o camera de pe linga parcul din spatele Hotelului Continental, deci cam aceeasi zona, costa acum 90 000 Euro.
Sa inchidem okii o secunda la faza ca pasajul face parte din infrastructura pietei, si totusi pretul de 300 000 cit a fost evaluat spatiul suna ridicol. Sa nu mai vorbesc de “chetuielile” umflate cu pompa de 130 000 pe care le pretinde firma.
Spatiul in discutie este in jur la 1000 de metrii patrati calculat asa din ochi, daca luam in considerare si intrarile. Asta ar venii cam 300 Euro pe metru patrat nu? Pai un teren intravilan din Calea Aradului are pretul acesta pe metru patrat. si vorbim aici de buricul tirgului, centru de centru.
Deci primul semn de minareala este pretul extrem de mic.
Mergem mai departe. Asa cum se poate observa din cautarea de mai sus, pasajul si chiriasul nu sunt noutati. Dimpotriva, intre primarie si firma mai sus numita se poarta de ani de zile un elegant joc de teatru ce poate fi considerat realitate de spectatorii mai limitati mental ca sa nu zic oligorfreni.
De ce spun joc de teatru? Sa dam citeva exemple:
1.
O “disputa“, de, se mai cearta si pretenarii intre ei nu? Sau era inceputul negocierilor?
2. In luna Februarie 2006 avem articolul din
Evenimentul Zilei cu o concluzie in coada de peste. S-au dat niste autorizatii, nu s-au dat legal, s-a construit desi nu trebuia, nu se stie, se va vedea…ciuciu.
3. La conducerea firmei s-a aflat dl Stirb fost PNL, apoi
nevasta dinsului.
4.
Art SRL cere examinarea unor comisii pentru a-si proteja “investitia”, stiau ei ce stiau nu?
5. In luna
iulie 2006 constructia este tot “controversata” dar merge mai departe.
6. Avem un foarte interesant
proces verbal (treceti direct la pagina 16) unde se poate vedea limpede cine cu cine voteaza.

Si ajungem la zilele prezente cu stirea de la care am pornit. Cam ciudat nu? Comica este pozitia celor care au blocat vinzarea. Cum ca nu au stiut despre ce e vorba. Abureli, nu s-au inteles la comision.
Concluzie? Praf in ochi, joc de glezne ca oricum tot ce vor muschii lor se va face.
Dracu m-a pus sa citesc.
Ma duc sa vomit.

posted in Fara nume, Politica o curva batrina | 0 Comments