Ploaia
Picaturi de apa
Cad din cerul nourat
Cer plumburiu, urit
As vrea la soare
Undeva, acum sa fiu.
Vintul ma inteapa
Ma simt inconjurat
Orbit dar hotarit
Pasesc cu-nversunare
Prin ploaie, spre tine, viu.
Pauza.
Vine ea(o scorpie), se uita la ce am scris:
Ea: “Ce scrii acolo? Te-a apucat reumatismul?”
Eu: “Stai sa vezi si continuarea. O sa-ti placa”
Ea: “Asta faceai de doua ore?”
Eu: “Daca tot ma intrerupi din minut in minut…Mi-am uitat toate ideile de la care pornisem…”
Ea: “Eu imi bagam pula in ea de mult. Chiar, asa ar trebui sa inchei:Bag pula in ea de poezie”
Eu: “Uite continuarea”
Aiurea, ce-s bolnav?
Sa merg pe jos prin ploaie?
Sa fiu murat pina la…piele?
Cind pot sta linistit, acasa,
Sa astept la caldurica
Sa rad o bere, un film ceva
Sa merg prin ploaie?
Neah!
La naiba, am macelarit momientu’ poietic. Auzi, pe jos, prin ploaie…bleah.
