2007 April » weblogu’ lu’ maK
19th April 2007

Suspendare, alegeri si alte rahaturi

Nea’ Basescu a fost suspendat in urma cu aproximativ 2 ore. Lucru oarecum previzibil in ultimele zile.
Din nou maretii conducatori de pe casa parlamentului au facut cacatu’ bici.
Ce are poporul roman( in slujba caruia nu mai contenesc sa ne abureasca ei ca sint) de cistigat de aici?
Un rahat cu apa rece, nici mai mult nici mai putin.

Am urmarit evenimentele din ultimele saptamani cu un dezgust in crestere. La ce am asistat de fapt? O bataie pe ciolan intre vulturii hoitari ce ne ciopartesc fara contenire.
Tara arde, politicienii se bat pentru putere.
Posibil sa urmeze un referendum pentru a-l scoate din joc complet pe mariner, care nu si-a pleznit demisia in acele faimoase 5 minute cu care se lauda ieri.

Eu am o singura nedumerire, oare cit timp mai poate sta romanasu’ in cur, cu deshtu’ in gura, belind ochii la toate jocurile papusilor de pe scena politica?
Chiar nu vede nimeni ca tot ce se intimpla e o batuta’ a pasului pe loc?

Vor fi alegeri prezidentiale unde vom putea alege pe cine?

Marineru’ gura mare? Daca nu i-o taie astia prin modificarea legii electorale sau il baga in mizerie cu dosaru’ flota si biletelele…

Geoana pui de dictator isteric?

Vadim cu discursurile sforaitoare pline de istorie, dar instabil psihic?

Tariceanu cel ferm nehotarit?

NU AVEM PE CINE ALEGE!!!

Am zis eu mai demult: E groasa, am rupt-o in fericire!
Vom trai vremuri din ce in ce mai interesante.

Nu cunosc solutii, dar stiu un lucru, nu voi alege pe nimeni dintre nulitatile momentan disponibile.

PS. Ca un fapt amuzant, astept sa-l vad pe Mircea Badea in maeul de analist purtind cravata cu vacute care fac sex…

Later edit:

Nu, nu am uitat de Becali, doar ca domnu acesta nu merita a fi mentionat. E sub nivelul celorlalti.

Am observat prin diverse locuri incitari la iesit in strada in sprijinul marinerului.
Ar fi cea mai mare cretinatate posibila de facut, asa cum am afirmat in unul dintre aceste locuri, spun si aici:

“Ha! Protest pentru ce? Sa intervii intre lupta pentru ciolan intre mai multi paraziti? Nu e niciunul mai breaz decit altu’.”

Another edit: Din pacate nu doar pe bloguri se cheama in strada, mai mare rusinea.

Anunt la Neogen

posted in Politica o curva batrina | 1 Comment

19th April 2007

Blog?

Libertatea de exprimare inseamna ca fiecare poate sa-si exprime liber opinia asa cum crede el/ea de cuvinta.
Aici se incadreaza si blogurile. Fiecare scrie si face ce vrea muschiu’ lui/ei in ograda proprie.
Care sunt motivele pentru care cineva isi face un blog?
Sunt diverse:

- are ceva de zis si doreste sa-si faca publice(mai mult sau mai putin) parerile.
- îi place sa scrie.
- are nevoie de recunoastere, faima - adica e un mic, mare complexat/a.
- e la moda sa ai blog.
- n-are ce face.
- nu stie de ce, dar intr-o zi si-a facut.
- reprezinta o entitate, comerciala sau nu, oculta sau nu, prin materialele publicate se urmaresc diverse scopuri, la fel, comerciale sau nu, oculte sau nu.

Si mai sint si altele evident.
Nu scriu aceste rinduri cu alt scop decit acela de a-mi exprima o parere si din dorinta de a-mi impartasii citeva observatii.
Parerea deja mi-am exprimat-o. Fiecare face orice doreste. Dar, poate fiecare ar trebui sa tina cont de bunul simt(cine poseda) si sa fie constient de repercusiunile actiunilor proprii.

Trec la observatii:

Sunt o multitudine de gusturi si cautari si in consecinta sunt o gramada de tipuri de bloguri.
Din pacate, majoritatea blogurilor “de succes” au un continut banal, fara autor, bazat pe gruparea de subiecte superficiale pe care le poti gasii in sute de alte locuri.
Acestia scriu doar pentru a genera trafic.
Aici functioneaza legea de baza: vrei trafic? scrie cit mai des, nu conteaza calitatea, scandalul si improscatul in stinga si-n dreapta aduce vizite.

Superficialul, non valoarea, intoleranta, eu sint buricul pamintului si am inventat apa calda, blogul sint eu, sint caracteristicile acestor “autori”.

Pe de alta parte, singurul aspect pozitiv e faptul ca aceste pagini aduna in jurul lor oamenii ce halesc pe nemestecate aceste “subiecte”, lucru care scuteste pe ceilalti de prezenta acestui tip de cititori.

Ori, pe mine acest aspect ma bucura.

Partea proasta e ca aceste bloguri sunt luate drept model, drept curent de opinie, formeaza alte generatii de blogeri.

Alta categorie sunt blogurile de viata scurta, cele unde autorul incepe ceva, cu sau fara substanta, dar in scurt timp o lasa moale si incet dispare din peisaj.

Ramin acele pagini de autor, acele site-uri unde intradevar exista o calitate, un mesaj, un scop altruist. Acestea sunt in marea lor majoritate bloguri de trafic mic, au o bisericuta proprie de adepti si autorii lor sunt multumiti de acest statut, isi continua netulburati activitatea, fara a se lasa atrasi in asa-zisa blogosfera. Citeva dintre ele cresc mari, moment in care iese la iveala adevarata fata a celui din spate:
a) Va continua pe aceasi directie, fara a pica in betia traficului, devenind un lider de opinie care are intradevar ceva folositor de spus.
b) Mentinerea si cresterea “reputatiei” prin diferite subterfugii va fi singura sa ocupatie, devenind un blog “de succes”

Am lasat la urma acele bloguri “jurnalistice”, acei “guru media” care se autoproclama in conducatori, aducatori de coagulare, lumina si invataturi pline de intelepciune. Ei vor imbratisa blogurile “de succes” si impreuna vor face cacatu’ praf.

Nu vorbesc despre blogurile specializate (video, foto, design, tehnologie, informatie). Sunt o categorie aparte, pe care eu nu o incadrez in blogurile propriuzise. Acestea sunt de fapt pagini de informare sau promovare care au imprumutat forma blogului pentru ca e mai “user friendly”

Bun, parerea si observatiile fiind exprimate, inchid acest subiect cu clasicul:

Poti ceea ce vrei daca vrei doar ce poti.

Cu precizarea pe care sper ca cei care ma cititi din an in pasti o stiati deja:

Fa ce vrei, dar nu deranja pe altii, si asteapta-te la consecinte in caz ca o faci.

posted in Fara nume, Pentru cultura ta | 5 Comments

18th April 2007

Despre idealuri si idoli

Mi se intimpla sa mai comentez. Diverse. Uneori o fac si in scris. Iata unul din ele la adresa acestui post:

Idealurile sunt combustibilul sperantei. Ele alimenteaza evolutia.

Dar omul ideal este o utopie. Evolutia este o functie ce tinde spre infinit. Cel putin pentru omul actual. Daca exista un final, un sfirsit, un capat de linie? Habar n-am.

Idealurile mediatizate, oamenii idoli sunt niste facaturi artificiale evident. Unele in scopuri comerciale, deci false, si altele (pe cale de disparitie) pornite dintr-un tel nobil, o inima curata.

Motivul aparitiei lor? E simplu, din zilele pesterilor si pina azi, oamenii si-au indreptat nevoia de indrumare, ajutor in exterior.

E mai usor sa astepti un ajutor din afara in loc sa cauti in tine resursele pentru a face ceva. Si cum majoritatea aleg calea cea usoara…

posted in Din mansarda | 2 Comments

18th April 2007

Managerul roman sau cum te poti face de cacat.

Ieri dimineata, ascultam intimplator la radio 21, era una din farsele lui Buzdugan.
Am cautat azi sa vad daca este disponibila inregistrarea dar n-am avut succes.

Sa iti zic pe scurt despre ce era vorba:
Buzdugan se da drept un tip de la un dealer auto, il suna pe un gagiu ce este director sa il anunte ca masina ce a lasat-o ieri la ei are o problema majora si toate modelele vor fi retrase de pe piata pentru trei luni. In concluzie manageru e fara masina.

Directorul cere evident o solutie, o masina in schimb. Buzdugan ofera alegerea intre un Matiz sau un Cielo.
Ei si de aici incepe distractia, reproduc din memorie:

Dir: Cum Matiz sau Cielo dom’le? Tu stii cine sint eu? Eu sint director de marketing, masini de asta am condus cind eram agent de vinzari, am o prestanta, am intilniri de afaceri pe bani multi, cum sa ma dau eu jos din Cielo sau Matiz dom’le?
Buzdugan: Pai astea doua le mai avem.
Dir: Nici vorba dom’le, eu am o prestanta de mentinut, masina mea era de 40 000 de euro.”

Pina aici, e de inteles. Domnul derector are o prestanta si tine la ea. Avea o masina tare si nu accepta sa “decada” in a-si minji fundu’ intr-o masina de tip Cielo sau Matiz.

Buzdugan: Am mai avut un BMW dar e promisa unui director din Slatina.
Dir: Cum domle, eu sint din Bucuresti dom’le, la o firma puternica, imi dai mie BMW-ul, nu ma compari pe mine cu ala din Slatina. Da? Ii dai lu’ ala din Slatina Matizu si mie BMW!”

Prima iesire in decor. Adica el, EL e buricu’, cum adica faci comparatie intre EL si unu din Slatina, vere?

Dir: Da’ cine esti dumneata?
Buzdugan: Sint mecanicul de la service(posibil sa fi zis mecanicul sef da’ nu sint sigur)
Dir: Poftim? Pai eu nu stau de vorba cu muncitorii, mai, cum adica ma suni tu pe mine. Ia sa mi-l dai pe seful tau imediat, nu stau eu de vorba cu angajatii. Imediat sa mi-l dai pe seful tau sau veti avea probleme mari…

Si uite cum iese adevarata fata la iveala. EL este manager domle, adica Herrenvolk si nu sta la vorbe cu untermensch.
Doar el a tras pina sa ajunga la stadiul asta, doar el stie citi kilometri de cur a lins si cite tone de rahat a mincat pentru a fi manager.

Nu, nu sint rautacios si nici absurd, un om care isi cunoaste valoarea si ajunge undeva sus folosindu-si calitatile nu uita niciodata de unde a plecat si nici nu desconsidera alte persoane de patura mai umila.

Dar sa continuam. Buzdugan isi schimba vocea si devine inginerul cutarescu:

Ing:
Buna ziua, sint inginerul…
Dir: Dom’le, am inteles ca aveti un BMW…
Ing: Masina e promisa. Eventual ar fi vorba de un comision de 200 de euro.
Dir: Bineinteles dom’le, firma plateste. Tre sa ne vedem, ca nu se poate vorbi la telefon…”

Urmeaza faza cu “Sint Daniel Buzdugan de la radio 21, a fost o farsa”

Marelui manager bineinteles ca i-a picat falca:”sint acum la radio?”

Da, manageru’ lu’ peste marinat oceanic. Te-ai facut de tot cacatu’.

Buzdugan: Nu, maine dimineata.
Dir:a mormait ceva lipsit de sens si de “prestanta”

Mai e ceva de spus?
Ca acest individ este unul din zecile de mii ce imput tara prin prezenta lor?
In afara de faptul ca genu asta de cretini sunt peste tot in locurile unde chiar se poate face ceva?

Eventual, daca tot am vazut “cum sa te faci de cacat la radio”, sa ne imaginam discutia in varianta cu un director/manager adevarat.

B:Buna ziua, sint de la firma de unde ati cumparat masina, are o problema(bla bla) nu o veti avea in urmatoarele 3 luni.
D: Buna ziua, cu cine stau de vorba?eu sint cutarescu.(fara titluri ca nu au relevanta, nu esti la firma, nu e o discutie de afaceri)
B:Sint mecanicul, (seful de atelier whatever)
D: Am inteles ca nu puteti sa-mi rezolvati masina pina in trei luni. Ce solutie alternativa imi oferiti?
B: Pai un Matiz sau un Cielo.
D: Imi pare rau, domnule xulescu, dar firma unde sunt angajat a achizitionat de la dumneavoastra un anumit model de o anumita valoare. In consecinta dumneavoastra ne veti pune la dispozitie un model de aceasi clasa sau veti suporta chiria unui automobil asemanator. In caz contrar, voi programa o intilnire intre avocatii nostri si al dumneavoastra. Daca nu sinteti in masura sa-mi dati un raspuns, va rog sa ma puneti in legatura cu cine poate.

Punct. Eu asa vedeam discutia, civilizat, ferm, fara comparatii cine is eu si cine esti tu, ce tare is eu si ce varza esti tu.

Dar, vorba lu’ Badea: Traim in romania, si asta ne ocupa tot timpul.

posted in Pentru cultura ta | 7 Comments

17th April 2007

Mic indrumator pentru sclavi

Esti sclav si vrei sa stii cum poti sa iti pudrezi lanturile pentru a le face mai digerabile?
Vrei sa ajungi sa ai visla ta proprie?
Vrei sa devii sclav sef?

Daca ai raspuns pozitiv la toate intrebarile, atunci acest indrumator iti va fi de mare folos.

Daca printr-o minune ai raspuns negativ, atunci bravo tie, sper sa ne adunam cu totii odata si odata.
Sa incepem.

Cum sa te integrezi in colectiv.

Reguli de baza:

Trebuie sa fii prietenul tuturor. Chit ca pe unii ai vrea sa-i calci in picioare, sa ii stergi din cartea de imobil, sa-i faci sa-si haleasca buletinul cu tot cu portofel, sa-i bagi fortat si fara lubrifiant inapoi de unde au iesit, pe scurt consideri ca unii consuma oxigenul complet degeaba.

Trebuie sa asculti tot felu’ de confidente timpite si in acelasi timp sa dai si tu de la tine. Adica sa inghiti si sa dai afara tot felu’ de rahaturi.

Sa-ti fie clar, esti intr-o familie. O familie de oligofreni, dar o familie, da?

Nu conteaza ce vrei tu, conteaza ce vrea familia. Ai intrat in hora? Tre’ sa joci, nenica, rezistance is futile. Daca vrei binenteles, daca nu, au ei grije sa te calce in picioare pina o faci sau pina pleci.

Bonus:

Da-te bine pe linga cei cu vechime, ei intodeauna sint cel mai bine vazuti. Participa la toate “reuniunile” de familie din afara galerelor, alftel risti sa devi oaia neagra.

Cum sa fii bine vazut de stapin, sa ai visla proprie.

Reguli de baza:

Stapinul are intotdeauna dreptate. Chiar daca ii vei demonstra negru pe alb ca a gresit. El are voie. Ca de aia e stapin. Tu esti un cretin fara creier.

Tu nu ai viata. Nu ai nevoi, nu ai drepturi. Doar datorii de care te achiti cu zimbetul pe buze.

Stapinul are un cur. Pe care tu il acoperi zilnic de pupaturi. N-ai stomac? Cumpara-ti daca vrei sa ramai.

Trebuie sa visezi tot ce vrea stapinul. Sa te implici total. Sa vii cu rezolvari la probleme nespuse. Sa faci treaba ta si a tuturor.

Intotdeauna sa ai la indemina o justificare. Sa te acoperi cu hirtii. Esential este sa gasesti vinovatii, nu sa rezolvi problema.
Pisica moarta ce ti-a aterizat in brate trebuie pasata cu abilitate mai departe. Exista undeva pe acolo un cal de bataie, esential e sa nu fii tu ala.

Fii urechea stapinului, informeaza-l amanuntit de ce se intimpla in familie. Mai ales, sa fii primul care semnalizeaza orice micare in front.

Bonus:

Stapinul are slabiciuni. Exploateaza-le. Fa-te indispensabil. Fii tu cel pe care il suna zi-noapte daca are nevoie de cineva sa-l stearga in dos. De ce sa culeaga altul resturile cind poti fii tu acela?

Cum devii sclav sef.

Reguli de baza:

Sa respecti cu strictete regulile de mai sus.

Neaparat tre sa ai cea mai mare vechime dupa ceilalti sclavi sefi deja existenti.

Sa demontrezi ca esti un maestru in aruncatul cu rahat. Deja sa ai la activ citiva sclavi ce au fost bagati in mizerie de catre tine.

Tehnica ta pupincurista e deja o legenda printre ceilalti sclavi.

Ai dovedit ca poti calca in picioare pe aproape oricine pentru a rezolva sarcinile trasate.

Respiri, halesti si defechezi pentru firma.

Vinatoarea de vinovati si tapi ispasitori este la rangul de arta pentru tine.

Bonus:

Cel mai sigur mod de a deveni sclav sef este sa-l infunzi pe unul din ceilalti sefuleti.

Respecta regulile de mai sus si vei ajunge departe.

Foarte departe de rasa omeneasca.

posted in Pentru cultura ta | 3 Comments

11th April 2007

Sssmmoookiiiing hot news!

Ca tot fac mai nou fel de fel de confidente, afla ca sint viitorul fericit somer ce va deveni sper eu viitorul liber profesionist in urmatoarele zile.

Da, mi-am inaintat intentia de parasire a cuibului salarial.

Nu zic acu’ mai multe, ca inca is prea calare pe valul incintarii de viitoare lepadare de lanturi.

Tragic nu?

*Nota Autorului:

Acest post nu constituie nici un pamflet, personajele implicate sunt conforme cu realitatea, si este complet inutil.

posted in Fara nume | 0 Comments

11th April 2007

Iara niuz, sau post nou

Mah, dupa ce am pascut fericit in sfircsitu’ (asa am vreut io sa scrie da?) asta de saptamina, am revenit de pe meleagurile  ezoterice.

Am terminatara de pus pe blogulea nou toate textele ce voiam sa apara acolo. Finalmente! Stiu ca nu-s multe, stiu ca te doare in cot, pe mine nici acolo da trebuia sa o fac si pe asta, daca tot mi-am tras domeniu, sa-l populez cu ceva nu? Ase ziceam si io.

Cu scrisu am dat-o pe tinjala, recunosc. Da’ nu bat turcii la poarta asa ca nu-i nici o graba.

Nu ca vreu sa ma scuz, da’ n-am avut nici chef, nici prea mult loc. Scorpia e calare pe …. computer mah obsedatilor, zi lumina, si tre’ sa ma lupt pentru un pic de loc acolo. Si cum zilele astea am fo liber, mai mult am facut altele decit sa scribaluiesc. Stii tu, chestii de alea neserioase: filme, muzici, joace. Nu mai mentionez copiatu’ textelor ca deja am facut-o.

Si gata!

Toate acestea fiind scrise, poftiti in vagoane, atentie se inchid usile!

posted in Fara nume | 0 Comments

6th April 2007

Recuperatorul

- Buna ziua.
- Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
- Am intilnire cu domnul Berzea.

Secretara ii zimbi celui din fata ei, un tip inalt, solid, imbracat complet in negru. Totusi nu reusea sa-i sustina privirea individului. Era prea directa.
Acesta o privea usor amuzat, dar fara a lasa vreun sentiment sa treaca de masca amabila ce o purta.

- Un moment, pe cine trebuie sa anunt?
- Pe domnul care trebuia sa vina la ora 13. Ma asteapta.

Usor nedumerita, secretara forma interiorul.

“Da?”
“Domnule Berzea, e aici domnul ce trebuia sa vina la ora 13?”
“Pofteste-l imediat, sa nu ne deranjeze nimeni”

- Urmati-ma va rog.
- Sigur.

Au strabatut in liniste un hol iluminat discret, trecind pe linga mai multe usi, in cele din urma femeia se opri in fata uneia capitonata cu piele neagra prinsa in tinte aurii pe care troneaza falnic o placa de email lucitoare unde scrie cu litere ingrosate: DIRECTOR GENERAL.

- Multumesc. Fara a mai astepta raspuns, tipul apasa clanta si intra.

Secretara se intoarse la biroul ei, fredonind incetisor. Se aseza si relua lectura, un articol despre cum sa-ti aranjezi casa si gradina.

Berzea era un barbat mic de stat, rotund si negricios. O fata buhaita, niste ochi usor injectati ce priveau fara sa te vada.

“Alt fomist dupa bani, zgircit pina la doamne-doamne si-napoi” isi zise el in timp ce Berzea facea incojurul biroului pentru a-l intimpina.

- Berzea. Se prezenta acesta intinzind o mina moale si lenesa.

O strinse scurt, apoi se aseza pe scaunul din imediata sa vecinatate.

- Vin pentru a regla niste conturi ce le aveti cu asociatii mei, incepu el.

Berzea isi reprima o strimbatura, zimbi fals:
- Beti o cafea, un suc, o apa?
- Multumesc, nu. Domnule Berzea, nu este o vizita de curtoazie. Eu sunt aici pentru a recupera ceva ce dumneavoastra ati luat cu imprumut.
- Mai, uite care-i treaba, in primul rind cine esti tu? De vii sa ma iei asa de tare?

Recuperatorul permise unui zimbet sa transpara pe fata lui imobila.
“Intodeauna spoiala de educatie se prabuseste cind e vorba de bani”
Se apleca usor in fata, isi aseza palmele pe tablia biroului, privind drept in ochii de broasca ai directorului:

- Treaba e in felul urmator. Ai la dispozitie 3 minute pentru a vira in contul pe care il stii suma ce ne-o datorezi.
Se lasa pe spate si adauga:
- Acum intelegeti de ce nu doresc o cafea, un suc, o apa.

Bereza sari din fotoliul sau impielitat, izbucnind:
- Cum iti permiti ma? Stii cine sint eu??!!

Recuperatorul ramase nemiscat, il tinti cu privirea si vocea lui se auzi calma, rece, cu inflexiuni metalice:
- Stai jos. Sau vei afla cine sint EU. iti ramin 2 minute. Iti recomand sa le folosesti cum crezi mai bine.

“Sa vedem ce alege sa faca, lepra…incepe cu milogeala? Face pe nebunu? Cere timp suplimentar? Incaleca pe falsa pozitie de mare mahar? Ataca?”

- Iti dau acum pe loc tie cinci mii, nu tre’ sa stie nimeni…

“Mita, uitasem. Normal, toti se invirt dupa bani cred cei ca el”

- Un minut, avertiza recuperatorul in timp ce isi punea o pereche de manusi elastice, din cauciuc alb.

Berzea privea ca si hipnotizat la miscarile domoale, precise, tacticoase cu care necunoscutul isi aranja manusa pe fiecare deget.

- Zece mii, supralicita directorul, pete mari de transpiratie se iveau pe camasa de matase alba. Cincizeci de mii, mergem la banca si sint ai tai.

Strainul nu spuse nimic. Terminase cu aranjatul manusilor. Se ridica, merse cu pasi usori pina la usa, o deschise si sterse cu o batista clantele.

Berzea puse mina pe telefon, tremurind.

- Chiar crezi ca mai ai timp sa primesti ajutor? il intreba recuperatorul care revenea de la usa inchisa.
- Te rog…Am familie…am copii, gemu palid omuletul. Nu mai ramasese nimic din marele si arogantul director…

“Cit de previzibili sint cu totii…”

- Te referi la tirfa de nevasta-ta care iti cheltuie banii pe toale, accesorii, bijuterii, operatii estetice, care se culca cu toti servitorii ce ii aveti, cea care ademeneste in fiecare an un student pentru desfatarea ta proprie in timp ce ea va priveste? La fiul tau retard care nu stie altceva decit sa alerge beat sau drogat in bolizi decapotabili cu suita de paraziti pe care ii intretine, din club in club in cautarea unei noi victime pentru un viol in grup? La ei te referi?
- De unde stii tu…? reusi se biguiasca celalalt prabusit acum in fotoliul devenit dintr-o data prea mare.

Recuperatorul se apropie incet de Berzea, afisind un zimbet blind:
- Haide…Fulgerator, ii prinse mina dreapta ca intr-o menghina, si il intepa intre degete cu seringa ce o tinuse ascunsa in plama.
- Ceeee faaaciii?!
- Eliberez pamintul de un gunoi…Liniste-te, va venii repede. E o moarte mai buna decit ai merita…

Berzea se zvircoli de citeva ori, apoi moartea il imbratisa cu pasiune. Ramase moale in fotoliu, cu ochii morti fixind tavanul.

Necunoscutul ridica receptorul din furca si il azvirli linga scaunul fostului director, arunca o ultima privire circulara in birou, apoi descuie usa privata ce dadea in culoarul prin care se fofila directorul cind pleca pe nesimtite din firma.

In acelasi timp, la secretariat isi facea aparitia un ins matahalos gen muschi fara creier in compania unui tip cu aspect de sobolan bolnav de varsat.

- Suntem pentru intalnirea de la ora 13 cu domnul Berzea, am avut o pana de motor…

Omul in negru cobori sprinten ultimele trepte si parasi cladirea pe usa de serviciu. Se opri un moment, viri manusile in buzunarul hainei, isi puse ochelarii negrii si zimbi cerului albastru:
“Te poti odihni in pace acum fratioare…”

posted in Rodul imaginatiei | 0 Comments