Recuperatorul
- Buna ziua.
- Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
- Am intilnire cu domnul Berzea.
Secretara ii zimbi celui din fata ei, un tip inalt, solid, imbracat complet in negru. Totusi nu reusea sa-i sustina privirea individului. Era prea directa.
Acesta o privea usor amuzat, dar fara a lasa vreun sentiment sa treaca de masca amabila ce o purta.
- Un moment, pe cine trebuie sa anunt?
- Pe domnul care trebuia sa vina la ora 13. Ma asteapta.
Usor nedumerita, secretara forma interiorul.
“Da?”
“Domnule Berzea, e aici domnul ce trebuia sa vina la ora 13?”
“Pofteste-l imediat, sa nu ne deranjeze nimeni”
- Urmati-ma va rog.
- Sigur.
Au strabatut in liniste un hol iluminat discret, trecind pe linga mai multe usi, in cele din urma femeia se opri in fata uneia capitonata cu piele neagra prinsa in tinte aurii pe care troneaza falnic o placa de email lucitoare unde scrie cu litere ingrosate: DIRECTOR GENERAL.
- Multumesc. Fara a mai astepta raspuns, tipul apasa clanta si intra.
Secretara se intoarse la biroul ei, fredonind incetisor. Se aseza si relua lectura, un articol despre cum sa-ti aranjezi casa si gradina.
Berzea era un barbat mic de stat, rotund si negricios. O fata buhaita, niste ochi usor injectati ce priveau fara sa te vada.
“Alt fomist dupa bani, zgircit pina la doamne-doamne si-napoi” isi zise el in timp ce Berzea facea incojurul biroului pentru a-l intimpina.
- Berzea. Se prezenta acesta intinzind o mina moale si lenesa.
O strinse scurt, apoi se aseza pe scaunul din imediata sa vecinatate.
- Vin pentru a regla niste conturi ce le aveti cu asociatii mei, incepu el.
Berzea isi reprima o strimbatura, zimbi fals:
- Beti o cafea, un suc, o apa?
- Multumesc, nu. Domnule Berzea, nu este o vizita de curtoazie. Eu sunt aici pentru a recupera ceva ce dumneavoastra ati luat cu imprumut.
- Mai, uite care-i treaba, in primul rind cine esti tu? De vii sa ma iei asa de tare?
Recuperatorul permise unui zimbet sa transpara pe fata lui imobila.
“Intodeauna spoiala de educatie se prabuseste cind e vorba de bani”
Se apleca usor in fata, isi aseza palmele pe tablia biroului, privind drept in ochii de broasca ai directorului:
- Treaba e in felul urmator. Ai la dispozitie 3 minute pentru a vira in contul pe care il stii suma ce ne-o datorezi.
Se lasa pe spate si adauga:
- Acum intelegeti de ce nu doresc o cafea, un suc, o apa.
Bereza sari din fotoliul sau impielitat, izbucnind:
- Cum iti permiti ma? Stii cine sint eu??!!
Recuperatorul ramase nemiscat, il tinti cu privirea si vocea lui se auzi calma, rece, cu inflexiuni metalice:
- Stai jos. Sau vei afla cine sint EU. iti ramin 2 minute. Iti recomand sa le folosesti cum crezi mai bine.
“Sa vedem ce alege sa faca, lepra…incepe cu milogeala? Face pe nebunu? Cere timp suplimentar? Incaleca pe falsa pozitie de mare mahar? Ataca?”
- Iti dau acum pe loc tie cinci mii, nu tre’ sa stie nimeni…
“Mita, uitasem. Normal, toti se invirt dupa bani cred cei ca el”
- Un minut, avertiza recuperatorul in timp ce isi punea o pereche de manusi elastice, din cauciuc alb.
Berzea privea ca si hipnotizat la miscarile domoale, precise, tacticoase cu care necunoscutul isi aranja manusa pe fiecare deget.
- Zece mii, supralicita directorul, pete mari de transpiratie se iveau pe camasa de matase alba. Cincizeci de mii, mergem la banca si sint ai tai.
Strainul nu spuse nimic. Terminase cu aranjatul manusilor. Se ridica, merse cu pasi usori pina la usa, o deschise si sterse cu o batista clantele.
Berzea puse mina pe telefon, tremurind.
- Chiar crezi ca mai ai timp sa primesti ajutor? il intreba recuperatorul care revenea de la usa inchisa.
- Te rog…Am familie…am copii, gemu palid omuletul. Nu mai ramasese nimic din marele si arogantul director…
“Cit de previzibili sint cu totii…”
- Te referi la tirfa de nevasta-ta care iti cheltuie banii pe toale, accesorii, bijuterii, operatii estetice, care se culca cu toti servitorii ce ii aveti, cea care ademeneste in fiecare an un student pentru desfatarea ta proprie in timp ce ea va priveste? La fiul tau retard care nu stie altceva decit sa alerge beat sau drogat in bolizi decapotabili cu suita de paraziti pe care ii intretine, din club in club in cautarea unei noi victime pentru un viol in grup? La ei te referi?
- De unde stii tu…? reusi se biguiasca celalalt prabusit acum in fotoliul devenit dintr-o data prea mare.
Recuperatorul se apropie incet de Berzea, afisind un zimbet blind:
- Haide…Fulgerator, ii prinse mina dreapta ca intr-o menghina, si il intepa intre degete cu seringa ce o tinuse ascunsa in plama.
- Ceeee faaaciii?!
- Eliberez pamintul de un gunoi…Liniste-te, va venii repede. E o moarte mai buna decit ai merita…
Berzea se zvircoli de citeva ori, apoi moartea il imbratisa cu pasiune. Ramase moale in fotoliu, cu ochii morti fixind tavanul.
Necunoscutul ridica receptorul din furca si il azvirli linga scaunul fostului director, arunca o ultima privire circulara in birou, apoi descuie usa privata ce dadea in culoarul prin care se fofila directorul cind pleca pe nesimtite din firma.
In acelasi timp, la secretariat isi facea aparitia un ins matahalos gen muschi fara creier in compania unui tip cu aspect de sobolan bolnav de varsat.
- Suntem pentru intalnirea de la ora 13 cu domnul Berzea, am avut o pana de motor…
Omul in negru cobori sprinten ultimele trepte si parasi cladirea pe usa de serviciu. Se opri un moment, viri manusile in buzunarul hainei, isi puse ochelarii negrii si zimbi cerului albastru:
“Te poti odihni in pace acum fratioare…”
posted in Rodul imaginatiei | 0 Comments
