Blog?
Libertatea de exprimare inseamna ca fiecare poate sa-si exprime liber opinia asa cum crede el/ea de cuvinta.
Aici se incadreaza si blogurile. Fiecare scrie si face ce vrea muschiu’ lui/ei in ograda proprie.
Care sunt motivele pentru care cineva isi face un blog?
Sunt diverse:
- are ceva de zis si doreste sa-si faca publice(mai mult sau mai putin) parerile.
- îi place sa scrie.
- are nevoie de recunoastere, faima - adica e un mic, mare complexat/a.
- e la moda sa ai blog.
- n-are ce face.
- nu stie de ce, dar intr-o zi si-a facut.
- reprezinta o entitate, comerciala sau nu, oculta sau nu, prin materialele publicate se urmaresc diverse scopuri, la fel, comerciale sau nu, oculte sau nu.
Si mai sint si altele evident.
Nu scriu aceste rinduri cu alt scop decit acela de a-mi exprima o parere si din dorinta de a-mi impartasii citeva observatii.
Parerea deja mi-am exprimat-o. Fiecare face orice doreste. Dar, poate fiecare ar trebui sa tina cont de bunul simt(cine poseda) si sa fie constient de repercusiunile actiunilor proprii.
Trec la observatii:
Sunt o multitudine de gusturi si cautari si in consecinta sunt o gramada de tipuri de bloguri.
Din pacate, majoritatea blogurilor “de succes” au un continut banal, fara autor, bazat pe gruparea de subiecte superficiale pe care le poti gasii in sute de alte locuri.
Acestia scriu doar pentru a genera trafic.
Aici functioneaza legea de baza: vrei trafic? scrie cit mai des, nu conteaza calitatea, scandalul si improscatul in stinga si-n dreapta aduce vizite.
Superficialul, non valoarea, intoleranta, eu sint buricul pamintului si am inventat apa calda, blogul sint eu, sint caracteristicile acestor “autori”.
Pe de alta parte, singurul aspect pozitiv e faptul ca aceste pagini aduna in jurul lor oamenii ce halesc pe nemestecate aceste “subiecte”, lucru care scuteste pe ceilalti de prezenta acestui tip de cititori.
Ori, pe mine acest aspect ma bucura.
Partea proasta e ca aceste bloguri sunt luate drept model, drept curent de opinie, formeaza alte generatii de blogeri.
Alta categorie sunt blogurile de viata scurta, cele unde autorul incepe ceva, cu sau fara substanta, dar in scurt timp o lasa moale si incet dispare din peisaj.
Ramin acele pagini de autor, acele site-uri unde intradevar exista o calitate, un mesaj, un scop altruist. Acestea sunt in marea lor majoritate bloguri de trafic mic, au o bisericuta proprie de adepti si autorii lor sunt multumiti de acest statut, isi continua netulburati activitatea, fara a se lasa atrasi in asa-zisa blogosfera. Citeva dintre ele cresc mari, moment in care iese la iveala adevarata fata a celui din spate:
a) Va continua pe aceasi directie, fara a pica in betia traficului, devenind un lider de opinie care are intradevar ceva folositor de spus.
b) Mentinerea si cresterea “reputatiei” prin diferite subterfugii va fi singura sa ocupatie, devenind un blog “de succes”
Am lasat la urma acele bloguri “jurnalistice”, acei “guru media” care se autoproclama in conducatori, aducatori de coagulare, lumina si invataturi pline de intelepciune. Ei vor imbratisa blogurile “de succes” si impreuna vor face cacatu’ praf.
Nu vorbesc despre blogurile specializate (video, foto, design, tehnologie, informatie). Sunt o categorie aparte, pe care eu nu o incadrez in blogurile propriuzise. Acestea sunt de fapt pagini de informare sau promovare care au imprumutat forma blogului pentru ca e mai “user friendly”
Bun, parerea si observatiile fiind exprimate, inchid acest subiect cu clasicul:
Poti ceea ce vrei daca vrei doar ce poti.
Cu precizarea pe care sper ca cei care ma cititi din an in pasti o stiati deja:
Fa ce vrei, dar nu deranja pe altii, si asteapta-te la consecinte in caz ca o faci.
