weblogu’ lu’ maK

Esti sclav si vrei sa stii cum poti sa iti pudrezi lanturile pentru a le face mai digerabile?
Vrei sa ajungi sa ai visla ta proprie?
Vrei sa devii sclav sef?

Daca ai raspuns pozitiv la toate intrebarile, atunci acest indrumator iti va fi de mare folos.

Daca printr-o minune ai raspuns negativ, atunci bravo tie, sper sa ne adunam cu totii odata si odata.
Sa incepem.

Cum sa te integrezi in colectiv.

Reguli de baza:

Trebuie sa fii prietenul tuturor. Chit ca pe unii ai vrea sa-i calci in picioare, sa ii stergi din cartea de imobil, sa-i faci sa-si haleasca buletinul cu tot cu portofel, sa-i bagi fortat si fara lubrifiant inapoi de unde au iesit, pe scurt consideri ca unii consuma oxigenul complet degeaba.

Trebuie sa asculti tot felu’ de confidente timpite si in acelasi timp sa dai si tu de la tine. Adica sa inghiti si sa dai afara tot felu’ de rahaturi.

Sa-ti fie clar, esti intr-o familie. O familie de oligofreni, dar o familie, da?

Nu conteaza ce vrei tu, conteaza ce vrea familia. Ai intrat in hora? Tre’ sa joci, nenica, rezistance is futile. Daca vrei binenteles, daca nu, au ei grije sa te calce in picioare pina o faci sau pina pleci.

Bonus:

Da-te bine pe linga cei cu vechime, ei intodeauna sint cel mai bine vazuti. Participa la toate “reuniunile” de familie din afara galerelor, alftel risti sa devi oaia neagra.

Cum sa fii bine vazut de stapin, sa ai visla proprie.

Reguli de baza:

Stapinul are intotdeauna dreptate. Chiar daca ii vei demonstra negru pe alb ca a gresit. El are voie. Ca de aia e stapin. Tu esti un cretin fara creier.

Tu nu ai viata. Nu ai nevoi, nu ai drepturi. Doar datorii de care te achiti cu zimbetul pe buze.

Stapinul are un cur. Pe care tu il acoperi zilnic de pupaturi. N-ai stomac? Cumpara-ti daca vrei sa ramai.

Trebuie sa visezi tot ce vrea stapinul. Sa te implici total. Sa vii cu rezolvari la probleme nespuse. Sa faci treaba ta si a tuturor.

Intotdeauna sa ai la indemina o justificare. Sa te acoperi cu hirtii. Esential este sa gasesti vinovatii, nu sa rezolvi problema.
Pisica moarta ce ti-a aterizat in brate trebuie pasata cu abilitate mai departe. Exista undeva pe acolo un cal de bataie, esential e sa nu fii tu ala.

Fii urechea stapinului, informeaza-l amanuntit de ce se intimpla in familie. Mai ales, sa fii primul care semnalizeaza orice micare in front.

Bonus:

Stapinul are slabiciuni. Exploateaza-le. Fa-te indispensabil. Fii tu cel pe care il suna zi-noapte daca are nevoie de cineva sa-l stearga in dos. De ce sa culeaga altul resturile cind poti fii tu acela?

Cum devii sclav sef.

Reguli de baza:

Sa respecti cu strictete regulile de mai sus.

Neaparat tre sa ai cea mai mare vechime dupa ceilalti sclavi sefi deja existenti.

Sa demontrezi ca esti un maestru in aruncatul cu rahat. Deja sa ai la activ citiva sclavi ce au fost bagati in mizerie de catre tine.

Tehnica ta pupincurista e deja o legenda printre ceilalti sclavi.

Ai dovedit ca poti calca in picioare pe aproape oricine pentru a rezolva sarcinile trasate.

Respiri, halesti si defechezi pentru firma.

Vinatoarea de vinovati si tapi ispasitori este la rangul de arta pentru tine.

Bonus:

Cel mai sigur mod de a deveni sclav sef este sa-l infunzi pe unul din ceilalti sefuleti.

Respecta regulile de mai sus si vei ajunge departe.

Foarte departe de rasa omeneasca.

Ca tot fac mai nou fel de fel de confidente, afla ca sint viitorul fericit somer ce va deveni sper eu viitorul liber profesionist in urmatoarele zile.

Da, mi-am inaintat intentia de parasire a cuibului salarial.

Nu zic acu’ mai multe, ca inca is prea calare pe valul incintarii de viitoare lepadare de lanturi.

Tragic nu?

*Nota Autorului:

Acest post nu constituie nici un pamflet, personajele implicate sunt conforme cu realitatea, si este complet inutil.

Mah, dupa ce am pascut fericit in sfircsitu’ (asa am vreut io sa scrie da?) asta de saptamina, am revenit de pe meleagurile  ezoterice.

Am terminatara de pus pe blogulea nou toate textele ce voiam sa apara acolo. Finalmente! Stiu ca nu-s multe, stiu ca te doare in cot, pe mine nici acolo da trebuia sa o fac si pe asta, daca tot mi-am tras domeniu, sa-l populez cu ceva nu? Ase ziceam si io.

Cu scrisu am dat-o pe tinjala, recunosc. Da’ nu bat turcii la poarta asa ca nu-i nici o graba.

Nu ca vreu sa ma scuz, da’ n-am avut nici chef, nici prea mult loc. Scorpia e calare pe …. computer mah obsedatilor, zi lumina, si tre’ sa ma lupt pentru un pic de loc acolo. Si cum zilele astea am fo liber, mai mult am facut altele decit sa scribaluiesc. Stii tu, chestii de alea neserioase: filme, muzici, joace. Nu mai mentionez copiatu’ textelor ca deja am facut-o.

Si gata!

Toate acestea fiind scrise, poftiti in vagoane, atentie se inchid usile!

- Buna ziua.
- Buna ziua. Cu ce va pot ajuta?
- Am intilnire cu domnul Berzea.

Secretara ii zimbi celui din fata ei, un tip inalt, solid, imbracat complet in negru. Totusi nu reusea sa-i sustina privirea individului. Era prea directa.
Acesta o privea usor amuzat, dar fara a lasa vreun sentiment sa treaca de masca amabila ce o purta.

- Un moment, pe cine trebuie sa anunt?
- Pe domnul care trebuia sa vina la ora 13. Ma asteapta.

Usor nedumerita, secretara forma interiorul.

“Da?”
“Domnule Berzea, e aici domnul ce trebuia sa vina la ora 13?”
“Pofteste-l imediat, sa nu ne deranjeze nimeni”

- Urmati-ma va rog.
- Sigur.

Au strabatut in liniste un hol iluminat discret, trecind pe linga mai multe usi, in cele din urma femeia se opri in fata uneia capitonata cu piele neagra prinsa in tinte aurii pe care troneaza falnic o placa de email lucitoare unde scrie cu litere ingrosate: DIRECTOR GENERAL.

- Multumesc. Fara a mai astepta raspuns, tipul apasa clanta si intra.

Secretara se intoarse la biroul ei, fredonind incetisor. Se aseza si relua lectura, un articol despre cum sa-ti aranjezi casa si gradina.

Berzea era un barbat mic de stat, rotund si negricios. O fata buhaita, niste ochi usor injectati ce priveau fara sa te vada.

“Alt fomist dupa bani, zgircit pina la doamne-doamne si-napoi” isi zise el in timp ce Berzea facea incojurul biroului pentru a-l intimpina.

- Berzea. Se prezenta acesta intinzind o mina moale si lenesa.

O strinse scurt, apoi se aseza pe scaunul din imediata sa vecinatate.

- Vin pentru a regla niste conturi ce le aveti cu asociatii mei, incepu el.

Berzea isi reprima o strimbatura, zimbi fals:
- Beti o cafea, un suc, o apa?
- Multumesc, nu. Domnule Berzea, nu este o vizita de curtoazie. Eu sunt aici pentru a recupera ceva ce dumneavoastra ati luat cu imprumut.
- Mai, uite care-i treaba, in primul rind cine esti tu? De vii sa ma iei asa de tare?

Recuperatorul permise unui zimbet sa transpara pe fata lui imobila.
“Intodeauna spoiala de educatie se prabuseste cind e vorba de bani”
Se apleca usor in fata, isi aseza palmele pe tablia biroului, privind drept in ochii de broasca ai directorului:

- Treaba e in felul urmator. Ai la dispozitie 3 minute pentru a vira in contul pe care il stii suma ce ne-o datorezi.
Se lasa pe spate si adauga:
- Acum intelegeti de ce nu doresc o cafea, un suc, o apa.

Bereza sari din fotoliul sau impielitat, izbucnind:
- Cum iti permiti ma? Stii cine sint eu??!!

Recuperatorul ramase nemiscat, il tinti cu privirea si vocea lui se auzi calma, rece, cu inflexiuni metalice:
- Stai jos. Sau vei afla cine sint EU. iti ramin 2 minute. Iti recomand sa le folosesti cum crezi mai bine.

“Sa vedem ce alege sa faca, lepra…incepe cu milogeala? Face pe nebunu? Cere timp suplimentar? Incaleca pe falsa pozitie de mare mahar? Ataca?”

- Iti dau acum pe loc tie cinci mii, nu tre’ sa stie nimeni…

“Mita, uitasem. Normal, toti se invirt dupa bani cred cei ca el”

- Un minut, avertiza recuperatorul in timp ce isi punea o pereche de manusi elastice, din cauciuc alb.

Berzea privea ca si hipnotizat la miscarile domoale, precise, tacticoase cu care necunoscutul isi aranja manusa pe fiecare deget.

- Zece mii, supralicita directorul, pete mari de transpiratie se iveau pe camasa de matase alba. Cincizeci de mii, mergem la banca si sint ai tai.

Strainul nu spuse nimic. Terminase cu aranjatul manusilor. Se ridica, merse cu pasi usori pina la usa, o deschise si sterse cu o batista clantele.

Berzea puse mina pe telefon, tremurind.

- Chiar crezi ca mai ai timp sa primesti ajutor? il intreba recuperatorul care revenea de la usa inchisa.
- Te rog…Am familie…am copii, gemu palid omuletul. Nu mai ramasese nimic din marele si arogantul director…

“Cit de previzibili sint cu totii…”

- Te referi la tirfa de nevasta-ta care iti cheltuie banii pe toale, accesorii, bijuterii, operatii estetice, care se culca cu toti servitorii ce ii aveti, cea care ademeneste in fiecare an un student pentru desfatarea ta proprie in timp ce ea va priveste? La fiul tau retard care nu stie altceva decit sa alerge beat sau drogat in bolizi decapotabili cu suita de paraziti pe care ii intretine, din club in club in cautarea unei noi victime pentru un viol in grup? La ei te referi?
- De unde stii tu…? reusi se biguiasca celalalt prabusit acum in fotoliul devenit dintr-o data prea mare.

Recuperatorul se apropie incet de Berzea, afisind un zimbet blind:
- Haide…Fulgerator, ii prinse mina dreapta ca intr-o menghina, si il intepa intre degete cu seringa ce o tinuse ascunsa in plama.
- Ceeee faaaciii?!
- Eliberez pamintul de un gunoi…Liniste-te, va venii repede. E o moarte mai buna decit ai merita…

Berzea se zvircoli de citeva ori, apoi moartea il imbratisa cu pasiune. Ramase moale in fotoliu, cu ochii morti fixind tavanul.

Necunoscutul ridica receptorul din furca si il azvirli linga scaunul fostului director, arunca o ultima privire circulara in birou, apoi descuie usa privata ce dadea in culoarul prin care se fofila directorul cind pleca pe nesimtite din firma.

In acelasi timp, la secretariat isi facea aparitia un ins matahalos gen muschi fara creier in compania unui tip cu aspect de sobolan bolnav de varsat.

- Suntem pentru intalnirea de la ora 13 cu domnul Berzea, am avut o pana de motor…

Omul in negru cobori sprinten ultimele trepte si parasi cladirea pe usa de serviciu. Se opri un moment, viri manusile in buzunarul hainei, isi puse ochelarii negrii si zimbi cerului albastru:
“Te poti odihni in pace acum fratioare…”