Interviul
S-a vorbit pe subiectul asta la greu. Geme internetul de tot felul de specialisti care iti zic cum sa faci aia, cum sa scrii aialalta.
Majoritatea dintre ele (sfaturile specialistilor) sint copy-traducere-paste din alte tari, a se citi civilizate.
Am avut acum ceva timp o discutie cu cineva, eu povestind despre peripetiile ultimului interviu la care am participat in calitate de candidat. Azi mi-am adus aminte de subiect asa ca il abordez nitel.
Voi emite citeva sfaturi bazate pe experienta personala. Nu ma dau rotund, nu spun ca le stiu pe toate, dar e mai bine sa inveti din experienta altora decat din propriile greseli.
N-am de gind sa vorbesc despre chestiuni care tin de bunul simt. Adica:
Cum te imbraci pentru intilnire?
Daca iti plac senzatiile tari, mergi in maieu, pantaloni scurti, slapi si neaparat o scobitoare in colt gurii.
Cum te comporti pe durata interviului?
Fa-ti un CV cit mai aratos. Ai grije si mentioneaza toate locurile de munca unde ai lucrat, mai ales nu uita sa precizezi
cit de dobitoci au fost vechii angajatori ca n-au stiut sa pastreze un om valoros ca tine. Povesteste in detaliu cum doar prin aportul tau s-a ridicat firma la nivelul actual. Ce dracu’ si asa nime’ nu se va interesa de adevar.
Demonstreaza ca esti bine crescut. Cum ai intrat pe usa, cauta si te asaza pe scaunul cel mai comod din incapere, cit mai rascracanat sa te poti scarpina cu usurinta in locurile celea. Demonstreaza ca te simti ca acasa intrebind ce este de baut si oferind tuturor din pachetul tau de tigari/guma/bomboane.
Arata ce repede te poti incadra in colectiv. Tutuieste-i pe toti, in special daca sunt persoane mai in virsta decit tine. In felul asta se vor simti apropiati tie.
Ok, ajunge. Cei despre care vorbeam mai sus stiu mai bine toate astea.
Intr-o nota mai serioasa acum.
Oricine se poate informa cam cum ar trebui sa arate un CV.
Greseala cea mai frecventa este sa-ti povestesti toata viata, sa pui la hobby tot ce iti place sa faci in timpul liber.
Fiule, nu intereseaza pe nimeni ce faci tu in timpul tau liber. Daca esti intrebat de pasiuni, ei vor sa afle daca ai sau nu citeva aptitudini in plus fata de cele declarate. Adica ceva de genul: iti place sa scrii, faci colectie de ceva, esti inscris in oaresce club gen calarie, planorism, parasutism etc, construiesti radiouri, sculptezi, pictezi si asa mai departe.
TOATA lumea practica sau a practicat minim un sport, fiecare asculta niste muzica, oricine (in afara de persoanele nevazatoare) se uita la filme.
Daca chiar nu ai nici o pasiune adevarata, atunci nu mentiona aceasta rubrica.
Scrie DOAR adevarul. Mai devreme sau mai tirziu tot vor afla ca umbli cu cioara vopsita. Tine cont ca e posibil sa fii fost ales tocmai pe baza acelei caracteristici care e falsa.
Ai fost selectat. Afla cit mai multe despre firma. Google it! O companie serioasa din zilele noastre are un site. Unii angajatori chiar intreaba la interviu daca stii ceva despre ei.
Interviul in sine.
Fii punctual. Preferabil, incearca sa ajungi acolo cu 10-15 minute mai repede. Cit astepti, beleste ochii si ciuleste urechile. Poti descoperi cite ceva despre atmosfera de acolo. Un bun observator poate afla multe in felul acesta.
Fii degajat dar politicos, sigur pe tine dar amabil. Mentine in permanenta contactul vizual cu partenerul de discutie. Daca sunt mai multi, priveste-l pe cel care ti se adreseaza. Fa un efort si nu tropai din picioare, nu gesticula prea mult.
Pentru cei emotivi:
NIMENI, absolut nimeni nu are de ce sa te faca sa-ti pierzi cumpatul. Cu totii sunt oameni. Daca te intimideaza incearca si imagineaza-ti persoana respectiva stind pe buda. Atentie sa nu rizi daca reusesti asta.
Pentru fumatori:
Si eu fumez. Deci stiu cum e.
Mergi pregatit sa nu fumezi la interviu. Fumeaza inainte de a intra in camera/cladire.
Chiar daca vezi ca se fumeaza acolo si ai scrumiera in fata, nu-ti aprinde tigara. Doar daca persoana care te intervieveaza o face, atunci poti cere si tu permisiunea sa fumezi.
Mai mult ca sigur interviul va incepe cu prezentarea firmei urmata de parcurgerea datelor tale.
Nu te intinde prea mult la povesti decit daca ti se cere. Nu are nimeni timp si chef sa-ti auda viata.
Sunt citeva intrebari deschise clasice ale interviului:
“De ce ati plecat de la fostul loc de munca?”
Intrebare de baraj. Conflict. Ce faci? Le spui ca ai plecat de la niste cretini androbitoci care te exploatau la maxim si te plateau cu tîrîita? Ca erai satul pina in git de aerele lor de superioritate fara fundament? Ca incepuse sa te agaseze aerul incarcat de sefism al unor colegi?
Nu, nu face asta. Abtine-te. Acesta nu e timpul si locul potrivit pentru eliberarea acestor frustrari indiferent cit de indreptatite sunt ele.
Caz ca ai fost intelept/a, nu ai spus asta nici fostilor sefi/colegi pentru ca e bine sa lasi loc de buna ziua.
Defuleaza-te in particular, preferabil inaintea interviului pentru a nu ceda tentatiei.
Bun si ce zici totusi? Balada insatisfactiei profesionale, cum ca nu aveai cum sa mai cresti in cadrul companiei, si de ce nu, salariul insuficient. Ai totusi grija sa nu lasi sa se inteleaga ca salariul e lucrul cel mai important pentru tine.
“Spune-mi trei calitati si trei defecte”
In caz ca nu te-ai prins, e vorba sa le spui 3 caracteristici de personalitate pe care consideri ca le ai. Nu vor sa stie ca joci foarte bine football sau ca faci 100 de metri in 7 secunde.
Pune mina pe o carte de psihologie sau fa-ti un test psihologic daca nu te cunosti. S-ar putea sa afli lucruri noi.
La defecte, nu te impauna ca n-ai. Vor sti ca minti. Baga de exemplu ca nu-ti place monotonia, binenteles daca nu cumva candidezi pentru un post ce presupune sa halesti pe pÎine rutina, caz in care nu stiu ce sa-ti zic intrucit eu detest asa ceva.
“De ce crezi ca ai fi potrivit/a pentru acest post?”
Aici trebuie sa bagi din top calitati (daca le ai) ce se potrivesc la job-ul respectiv. Daca ai candidat banuiesc ca ai citeva, nu?
Bun, le-ai satisfacut curiozitatea.
In cazurile cele mai fericite te vor lasa pe tine sa pui citeva intrebari, altfel interviul s-a terminat si poti pleca.
Daca nu ti s-a spus nimic despre post, acum e momentul sa te interesezi ce anume presupune.
Cere daca exista, fisa postului. Observa formularile concrecte si treci peste partea de abureala. Despre asta vei intreba.
Pune la rindul tau, cit mai multe intrebari concrete despre functie.
“Cum vedeti dvs. o zi de lucru pentru acest post?”
Cu raspunsul la aceasta intrebare iti vei da seama daca angajatorul tau stie sau nu ce vrea de la tine.
Nu intreba amanunte inainte de a sti daca esti sau nu angajat.
Limiteaza-te la sarcini, program de lucru, reguli generale, pozitia ta in organigrama, daca exista sau nu perioada de proba/acomodare, cursuri de instruire daca e cazul.
Punct delicat. Salariul. Tot mai des observ smecheria angajatorilor de a nu specifica salariul oferit. Normala de altfel. De ce sa ofere poate mai mult decit ai de gind tu sa accepti?
Sfatul meu. Intreaba ce ofera ei. Imediat dupa ce ati trecut de parcurgerea rezumatului carierei tale si dupa ce te-ai lamurit relativ despre ce sarcini presupune postul.
Lasa acasa orice urma de jena sau sfiala. E vorba de VIATA TA, de timpul TAU, de persoana TA. Daca te angajezi, vei petrece minim opt ore pe zi, cel putin 5 zile pe saptamina lucrind pentru altii.
Invata sa iti pretuiesti timpul. E cel mai de pret bun al tau. E viata TA. Gindeste-te la cele 40 de ore pe saptamina (cazul ideal) pe care le cedezi altuia. Ce faci in cele 40 de ore? Cit cosideri ca valoreaza?
Evident ca trebuie sa fii si un pic realist/a. Arunca un ochi la ograda vecina si afla cam cit se platesc asemenea servicii.
Revenim la angajator. Intrebi cit. Nu iti spune cit ofera. Te intreaba pe tine cit vrei. Nu te jena si raspunde fara sa clipesti, mai ales daca te-ai interesat de plafonul salarial pentru acel post. Nu ai nimic de pierdut. Daca te vor, iti vor da cit ceri sau iti vor face ei o oferta. Depinde de tine daca accepti sau nu.
Asta e de fapt esenta oricarui interviu. Odata ce realizezi ca tu esti cel care are ceva de oferit (serviciile tale, calitatile tale, timpul tau) ajungi la pozitia de egalitate cu angajatorul.
E simplu, priveste acest interviu ca pe o tranzactie. Tu esti vinzatorul, ai o marfa de oferit, esti constient de valoarea ei (cel putin asa ar trebui). Ei sunt posibilul cumparator.
Sunteti egali, sa-ti intre asta in tartacuta. El poate merge altundeva sa cumpere, tu poti vinde altuia.
Ce ar mai fi de zis? Totul depinde in primul rind de tine. Doar tine cont de urmatoarele:
- valorifica-ti calitatile
- cultiva si dezvolta tot ce ai bun
- pastreaza-ti pasiunile, nu stii niciodata care dintre ele se poate dovedi o sursa de venit
- fii sigur/a de tine si nu te lasa intimidat/a, calcat/a in picioare de nimeni
- fiecare are locul sau in lumea asta, cauta si il vei gasi pe al tau.
Bafta!