weblogu’ lu’ maK

Inainte de a incepe sa citesti, daca ai cumva o fata de bou la poarta noua, fa un click aici si afla cu ce se haleste chestiunea.

Daca ai o idee atunci cu atit mai bine, ce dreaq stai si belesti fasolea? Treci mai departe.

Cred ca ti-ai dat seama ca nu o pun de un tratat despre subiec aici, nu? In cazul nefericit ca abia cu aceasta fraza realizezi asta, imi pare rau, 2, stai jos.

In tineretile mele nelinistite si iscoditoare am studiat nitel fenomenul, ba chiar, am facut si niscaiva experimente. Au fost 3 la numar, in ani diversi, cu persoane diferite.

Se spune ca maximul de succes il ai cu oameni de care esti apropiati emotional. Este un simbure de adevar aici, daca luam in considerare cazurile de comunicare intre rude, relatia filiala sau, cel mai frecvent intilnita ca si amploare, intre fratii sau surorile gemene. Nu voi comenta despre aceste cazuri, intrucit aici consider ca e vorba mai ales de un contact telepatic inconstient, si aproape fara efort.

Consider ca vorbim de telepatie adevarata cind fenomenul are loc in mod voit, in urma unui exercitiu al mintii.

Care au fost experimentele mele?
Primul caz, eu si cealalta persoana(o tipa cu care eram combinat la vremea respectiva, relatia plina de sentimente moncher) ne aflam la o distanta buna, in jur de 3-5 kilometri. Stabilisem ora exacta cind unul va transmite(cealalta persoana) si celalalt va incerca sa receptioneze(eu). Evident ca nu mi-a transmis Luceafarul sau Shogun. Ceva simplu, asa am cerut. Relaxat in pat, am parcurs cu ochii mintii drumul pina la locuinta persoanei in cauza, tin minte ca vedeam strazile in timp ce zburam intra-colo, si am incercat sa localizez persoana(nu o vizitasem acasa niciodata). In toata aceasta concentrare nu imi venea in cap decit o melodie.
Am incetat sa mai caut si am sunat persoana, si sa vezi pozna, exact asta a fost transmisia, melodia in cauza.
Succes rasunator as spune eu cu multa modestie.

Peste ceva ani buni, in camera cu o alta persoana, de data aceasta fara a fi uniti de sentimente afara de respectul reciproc, am receptionat din nou, fara prea mare efort, durerea persoanei, aceasta suferind de o anume problema medicala. Receptionat in sensul ca am simtit usoara durere in zona respectiva. Lucru cu atit mai interesant avind in vedere ca era vorba de zona ovarelor, deci nu putem vorbi de o simpatie la durere ci chiar de o preluare a unei senzatii.

Ultimul a fost cu o alta prietena, de data aceasta receptie-emisie, cu schimbare de rol, transmitindu-ne numere si litere ale alfabetului. Rezultatele au fost destul de bune adica din 7-8 potriveli din 10.

Trec la pareri acu’, doar la categoria asta sint.

O prima observatie, telepatia este un simt ce il poseda toti oamenii. Este un simt ce poate fi antrenat, dar in acelasi timp e o capacitate ce e influentata (lucru ciudat) in mod chimic. La ce ma refer? Conteaza mult starea organismului. In timpul primelor 2 experimente eram intr-o pauza cu fumatul.
Am convingerea ca aceasta sensibilitate, de a receptiona cel putin, e dependenta de curatenia interna a trupului. Asta aduce apa la moara faptului ca marii telepati sint un fel de asceti nu? Vezi yoghinii, budistii.

Telepatia asta e un subiect pe care nu l-am abordat de ceva timp, dar citind despre subiect undeva, mi-a venit iar in minte.
Am constatat de asemenea ca sunt mai bun la receptionat decit la emis. Mi se intimpla de multe ori sa anticipez ce spune o persoana, sa-i termin fraza, mai ales daca e cineva pe care cunosc.

Nu am nici cea mai mica indoiala ca exista la ora actuala persoane care au acest simt antrenat si il folosesc de zor in scopuri mai mult sau mai putin pozitive.

Influenta unora se poate vedea daca studiezi un pic mai atent viata si lumea ce te inconjoara.

Cu titlul de supozitie, populatia umana este interconectata un anumit nivel, inconstient momentan. Partea interesanta a vietii va fi in eventualul punct cind aceasta legatura va fi activata in mod constient. Cum ti se pare?

Si acum partea cea mai interesanta. In timp ce scriam aceste rinduri m-am gindit la un cuvint. Ma gindesc si acum.
Care crezi ca este?

Azi deschid o noua categorie.
De tot, daca intrebai cumva de ce.
Momentan nu m-am decis cum o voi numi asa ca provizoriu va purta eticheta de “Pareri la kil”.
Suna cam aiurea stiu, da’ asta a scos creierul meu neted in aceasta jumatate de secunda cit am deschis ghilimelele.
Acu’ deja am scris, stii si tu, scripta manem. Pina la venirea lu’ eraser.
Bun, ne citim mai sus.

Asa cum ma asteptam, marinerul a iesit cu brio din patetica incercare a celorlalti de a-l da la o parte. Zic patetica cu sensul de jalnica.

Vor urma niste alegeri anticipate / alte aliante, se vor intelege papusarii intre ei si in urma inca unui frumos joc de scena, frumos pentru copilul debil ce sta murdar si zdrentaros, usor anorexic, cu fundul in praf si priveste fascinat, balos si credul, treburile se vor aseza si toata lumea va fi fericita. Toata lumea insemnind cei care beneficiaza de ciolan, ca restu’ nu exista decit daca trebuie folositi in vreun referendum sau neste alegeri cind li se arunca cateva gogosi presarate cu vise de preamarire in gust de mici si bere sau sarmale, functie de anotimp.

Lucrul care ma face sa aberez / debitez / perorez la ora asta tirzie, asa e pentru mine intrucit nu muncesc in schimbul 3, este evenimentul cu presedintele reales Basescu si dna / donsoara (nu-i cunosc pedigri-ul) ziarista / reportera de la Antena.

Revin la referendum. Faptul ca aproximativ 56% din electorat nu s-a prezentat la vot nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca nu sint singurul care si-a dat seama ca virgula clica politica, nu pot sa o numesc clasa, nu merita atentia noastra. Sau o merita, in sensul de a primi un bocanc colectiv in dosul lor politic sa zboare din peisaj.

Cine l-a sustinut pe domnul Basescu? Cei care minca pe pîine genul acesta de oameni. Cei ce se identifica cu personajul Basescu.

Ce face el? Mai nou cel putin? Pai atinge noi dimensiuni. Dimensiuni de neam prost din nefericire.

In loc sa o trimita politicos la plimbare pe reporterita cu un “Va rog, sunt la cumparaturi, lasati-ma…” el îi confisca telefonul si mai o face, pe linga “pasarica”, “tiganca imputita”, care “trebuia sa pateasca asa ceva de mult”.

Presedintele si-a cerut scuze (prin comunicat de presa), ca nu voia sa devina public apelativul de mai sus. In fond nu este el de vina ca a fost inregistrat pe telefonul ce tocmai il “confiscase” insistentei fatuci, nu?

Un asemenea gest nu poate fi calificat. O groteasca greseala. Dar de fapt nu a fost nimic gresit, a fost comportamentul specific domniei sale.

Adevarata natura a omului iese la iveala in asemenea momente.

Mai trist si scabros in acelasi timp este faptul ca mai mult ca sigur va trece prin aceasta intimplare ca gisca prin apa.

Voi fi mai mult decit multumit daca macar o amenda ar fi pus sa plateasca.

Desi intr-o tara civilizata, nu republica bananiera cum e romania, un asemenea comportament aducea dupa sine un mare vot de blam din partea alegatorilor, o demisie, un mare sut in cur.

Dar uit mereu, romanii au cu totul alte preocupari sau sint din acelasi aluat cu domnul presedinte, deci calea spre un cincinal îi este larg si lasciv deschisa. Si Traian o va penetra cu vinjoasa si marinareasca pasiune.