Bisericute
Stii despre ce vorbesc.
Sint 3 oameni. Doi se intilnesc separat si celalalt e “de caruta” pentru ca nu se “blend in” si in marea majoritate a cazurilor este principalul subiect de conversatie al “bisericutei” nou formate.
De cind ma stiu am refuzat sa fac parte din aceste celule separatiste si partinitoare, am fost, sint, si voi fi un “outsider”. Nu neaparat pentru ca ma consider un singuratic. Imi place compania, mai ales daca e cu adevarat UMANA. Dar detest cu pasiune tot ce inseamna “bisericuta”.
Binenteles, de-a lungul vietii am fost privit de multi “bisericosi” precum oaia neagra, ala care se pisa impotriva vintului, ce mai, un “party pooper”. Desi mi-au placut intodeauna petrecerile de bun gust. Probabil aici e buba, oi fi eu prea exigent in unele chestii.
Sa revin la bisericutele alea.
De ce le detest? Pentru ca ele sint un fenomen social cu influente negative. In primul rind sunt separatiste. Tre’ sa fi intr-un fel anume pentru a fi admis. Exact precum acele cluburi elitisto-snobiste despre care mai auzi si vezi prin filme sau la tembelizor.
De fapt e acelasi lucru. Cluburile unde nu se poate inscrie oricine = bisericute.
Dupa mine, fenomenul asta e una din bolile ce pot deveni fatale omenirii. De ce fatale? Pentru ca automat lumea e divizata in “n” bisericute ce inevitabil vor intra in conflict.
Conflictul, nevoia dominarii celuilalt, alta boala fatala.
Ce bine e sa fii in afara.
