Confesiune
Dintr-o data am inteles ce lucrare de sisif are in fata un posibil dumnezeu ce ar trebui sa conduca destinul oamenilor. Sa il conduca spre evolutie. Mi-e imposibil (iata ca exista si lucruri imposibile pentru mine, plec capul spasit) sa vad o cale de a face asta fara a poseda niste puteri extraordinare.
Privesc lumea in care traiesc, acest sistem incropit pe jumatati de compromisuri, pe o fundatie de false valori, cu o fatada frumos impopotonata care la primul cutremur va dezvalui un chip hid de care insusi cel mai crud demon al infernului din cea mai bolnava imaginatie s-ar speria pina la cufureala.
Sint un inadaptat. Traiesc intr-un sistem care stiu ca e gresit, dar in afara caruia nu pot supravietui sub forma aceasta firava pe care mi-a daruit-o natura. Sint dependent de nevoi. De aici slabiciunea, de dincolo inadaptarea. Sint o voce din intuneric. Un orb care nu isi gaseste drumul spre casa. Un om normal inchis in casa de nebuni.(sau invers?).
Nu cred in destin. Cred in libertatea alegerii. Dar si in soarta. Adica in menire. Toata viata ar fi o comedie burleasca extrem de proasta daca nu am avea un scop fiecare. Fie el cit de minimal. Cel mai frustrant e ca nu-l cunosc pe al meu. Oare e chiar sub nasul meu si nu pot vedea padurea din cauza uscaturilor?
Multe, prea multe uscaturi vad in ultimii ani. Sint satul de ele, aroma lor dulce putreda ma scirbeste pina la refuz. Oamenii nu mai sint oameni. Animalele au un comportament mai blind decit ei. Cel putin animalele actioneaza din instinct, se bazeaza pe legea cauza-efect. Si totusi traiesc in armonie cu tot ce le inconjoara. Animalele isi ingrijesc casa, indiferent de forma ei. Ele consuma exact cit au nevoie, nimic in plus.
Oare cind si cum am pierdut noi oamenii instinctul asta?
Recunosc, ma simt depasit de situatie, de sistem. Dar asta nu inseamna ca abandonez lupta impotriva lui.
Doar fac o recapitulare, o pauza de meditatie si un moment de recuperare.
Poate asta e scopul meu. Mereu sa ma pis impotriva vintului. Cine stie, poate intr-o zi ii voi schimba eu directia.
posted in Din mansarda | 2 Comments
