Confesiune » weblogu’ lu’ maK
21st August 2007

Confesiune

posted in Din mansarda |

Dintr-o data am inteles ce lucrare de sisif are in fata un posibil dumnezeu ce ar trebui sa conduca destinul oamenilor. Sa il conduca spre evolutie. Mi-e imposibil (iata ca exista si lucruri imposibile pentru mine, plec capul spasit) sa vad o cale de a face asta fara a poseda niste puteri extraordinare.

Privesc lumea in care traiesc, acest sistem incropit pe jumatati de compromisuri, pe o fundatie de false valori, cu o fatada frumos impopotonata care la primul cutremur va dezvalui un chip hid de care insusi cel mai crud demon al infernului din cea mai bolnava imaginatie s-ar speria pina la cufureala.

Sint un inadaptat. Traiesc intr-un sistem care stiu ca e gresit, dar in afara caruia nu pot supravietui sub forma aceasta firava pe care mi-a daruit-o natura. Sint dependent de nevoi. De aici slabiciunea, de dincolo inadaptarea. Sint o voce din intuneric. Un orb care nu isi gaseste drumul spre casa. Un om normal inchis in casa de nebuni.(sau invers?).

Nu cred in destin. Cred in libertatea alegerii. Dar si in soarta. Adica in menire. Toata viata ar fi o comedie burleasca extrem de proasta daca nu am avea un scop fiecare. Fie el cit de minimal. Cel mai frustrant e ca nu-l cunosc pe al meu. Oare e chiar sub nasul meu si nu pot vedea padurea din cauza uscaturilor?

Multe, prea multe uscaturi vad in ultimii ani. Sint satul de ele, aroma lor dulce putreda ma scirbeste pina la refuz. Oamenii nu mai sint oameni. Animalele au un comportament mai blind decit ei. Cel putin animalele actioneaza din instinct, se bazeaza pe legea cauza-efect. Si totusi traiesc in armonie cu tot ce le inconjoara. Animalele isi ingrijesc casa, indiferent de forma ei. Ele consuma exact cit au nevoie, nimic in plus.

Oare cind si cum am pierdut noi oamenii instinctul asta?

Recunosc, ma simt depasit de situatie, de sistem. Dar asta nu inseamna ca abandonez lupta impotriva lui.

Doar fac o recapitulare, o pauza de meditatie si un moment de recuperare.

Poate asta e scopul meu. Mereu sa ma pis impotriva vintului. Cine stie, poate intr-o zi ii voi schimba eu directia.

This entry was posted on Tuesday, August 21st, 2007 at 10:00 am and is filed under Din mansarda. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

There are currently 2 responses to “Confesiune”

Why not let us know what you think by adding your own comment! Your opinion is as valid as anyone elses, so come on... let us know what you think.

  1. 1 On February 7th, 2009, Petra said:

    “Oare cind si cum am pierdut noi oamenii instinctul asta?”
    Daca vei privi spre datele si evenimentele din istorie, marea majoritate a oamenilor nici nu l-a avut.
    Poate la nivel de individ, da.
    Insa, cand e vorba de grup de oameni, acestia devin o haita.

  2. 2 On May 26th, 2009, ioana said:

    Inadaptat, dependent de nevoi, tu? O parere sincera si tine cont ca nu imi plac laudele e ca tu te simti asa pentru ca ai ceva diferit, mai special fata de cei care te inconjoara si e normal sa fi uneori deprimat din cauza asta. tot ce poti sa faci e sa tii aproape acei ‘cativa’ care se ridica la nivelul asteptarilor iar cand vei ajunge sus sa tii minte ca ai meritat-o dintotdeauna.

Leave a Reply