Seara, un obicei prost. Aberatia
Titlul e pus la deruta, nu-l baga in seama.
Nu are nici o legatura cu textul.
Nici textul nu are legatura cu nimic.
Ho, nu reiau subiectul ala.
Doar ca acu cetesti un text ce nu are nici un subiect gata pregatit. Exact, nici eu nu stiu despre ce scriu in momentul asta. Doar scriu. E drept, pare aiurea, dar e un exercitiul foarte util pentru degete cel putin.
Si nu doar pentru ele.
Oricum am avut o pauza maricica de activitate asa-zis blogoristica. In afara de inceputul “nebunului” cam pustiu pe aici. Nu conteaza asta, am mentionat-o sa mai o pun de un alineat .(asa am vrut eu sa scriu alineat )
La, naiba, stau acum si imi privesc virfurile degetelor cu ale lor unghii si imi dau seama de un fapt tragic.
Habar nu am despre ce as putea sa scriu in momentul asta. Mai real spus, nu stiu ce sa scriu din ceea ce vreau ca tu sa sti.
Da, sint egoist, nu iti povestesc totul despre mine. Am bagat cenzura pe fir, nu mai ai ce face. De acum inainte afli doar ce vreau eu sa sti, nimic mai mult. Nu ca inainte ar fi fost altfel dar am creat asa un moment artificial de drama telenovelistica.
Sufar. Da, sufar enorm. De ce? De treci codri de arama, de departe vezi albind s-auzi mindra glasuire a padurii de argint. Si de n-o fi cu banat, pe linga plopii fara sot, sa mor in loc cu soare si iarba.
DE PLICTISEALA BRE! De aia sufar, sint ca si pensionarii aia ce se trezesc degeaba si isi cauta de lucru peste tot, iritind pe restul lumii in cautarea lor desarta a unui motiv rezonabil pentru a-si justifica prezenta continua in atmosfera planetei cu emanatiile inevitabile de rigoare.
Ma plictiseste lumea in care traiesc cu toate nedreptatile ei, cu toti neoamenii care se inmultesc precum iepurii sau si mai bine zis sobolanii, in detrimentul acelui procent in continua scadere de oameni.
Oamenii sint o specie pe cale de disparitie. Si plictiseala suprema e ca nu am ce face pentru a schimba aceasta stare de fapt.
posted in Din mansarda | 0 Comments
