Italieni, rromi şi români, un banc prost ce nu se mai termină
Nu mă pot abtine, trebuie să vorbesc niţel despre ultimele evenimente din ultimele zile.
Vorbesc despre isteria din Italia, despre bilbele politicienilor români, despre noul nivel de rahat în care am intrat.
De sute de ani stăm cu deştu’ în gură şi privim nătîng cum mai marii noştri ne “conduc” cu drag şi spor spre al ţării viitor(adică spre groapa comună).
Ne-am făcut-o singuri, şi tot noi ne plîngem de milă şi aşteptăm ajutor: de la americani(unii încă îi mai aşteaptă să vină să ne elibereze), de la UE care ne dă acelaşi lucru numai că începe cu m şi se termină cu uie, şi aşa mai departe, mîine poimîine îi vom aştepta pe extratereştri, numai nu cumva să ne rezolvăm noi problemele.
Ne pricepem grozav la sezători, să discutăm şi să comentăm visavis de orice, mai puţin să punem osul la treabă. Toţi românii sint meşteri în politică, mai puţin atunci cînd chiar contează, anume la vot.
Rromii sau mai popular, tiganii.
“Ei sint vinovati”.
Asta a fost tot ce au fost in stare romănii sa facă.
“Noi nu avem nici o vină, nu ne oropsiţi. Avem drepturi.”
Italienii? Reacţie firească sub dirijarea politică(sezon electoral): “Afară cu românii!”
Circ, Într-un singur cuvînt. Şi o merităm cu vîrf şi îndesat pentru nepăsarea de care dăm de atît timp dovadă.
Care e motto-ul românilor? Simplu:
Fiecare cu pizda mă-sii.
După mine, potopul!
Mie să-mi meargă, de restul mi se rupe.
În cazul asta chiar nu ar trebui să mai comentăm cînd ni se dă în cap pe afară.
Ce a făcut statul român pentru rromi? Puf si binefaceri, doar sint minoritate. Nu spun că nu trebuie ajutate comunităţile de rromi. Dar una e să ajuţi şi alta e să îndrepţi o problemă, aşa cum e firesc. A preferat să inchidă ochii. Să-i ajute, dar nu să corecteze, controleze elementele infracţionale.
E mai simplu să te speli pe măini: “Sînt ţigani, nu români.” Şi totuşi, au paşapoarte româneşti.
E mai usor să te faci ca plouă, decît să priveşti soarele în ochi.
E mai facil să dai vina pe italieni, pe ţigani, decît să îţi recunoşti incompetenţa şi delăsarea.
Cînd va veni ziua aceea în care vom realiza că nu putem merge înainte singuri, ci doar uniţi,
Cînd va întelege românul că dacă ţara o duce bine şi lui îi va fi la fel de bine?
Mă tem că prea tîrziu.
