weblogu’ lu’ maK

Dupa ce am terminat de scris cele 2 posturi anterioare, am compus aceste glume:

Care e diferenta dintre un crestin si un ateu?
Crestinul are pe cine sa dea vina daca treburile îi merg prost.

Dare care este asemanarea dintre cei doi?
Mai devreme sau mai tarziu: se vor imbolnavi, vor imbatrini si inevitabil vor da coltul.

Un crestin si un ateu mor in acelasi timp. Spiritele lor se intilnesc in eter. Crestinul se adreseaza plin de

emfaza ateului:
- Eu astept sa vad unde voi fi repartizat in rai sau in iad. Tu ce faci aici?
- Eu am comandat un cappucino.

Ce face un credincios pe timp de seceta?
Se roaga la cel de sus pentru ploaie.

Dar un ateu?
Mai scoate o bere de la frigider.

Opusul lui Dumnezeu. Toata rautatea ce exista in om si este lasata in libertate. in fiecare din noi se afla acest amestec de bine si rau conform teoriei echilibrului. Diferenta tine de tine, de constiinta, de o ai.

Nu exista iad, asa cum nu exista rai. Iadul si Necuratul au fost mereu “bau-bau-ul” ce mentinea supusi si sub control masele ce trebuiau (special am scris “ce” pentru ca asa sint vazuti oamenii) conduse spre o directie anume.

De altfel si in zilele noastre situatia e asemanatoare, cu diferenta ca intre timp s-au inventat mijloace noi precum: “consumul”, distragerea atentiei de la ce nu trebuie sa vezi sau sa gindesti, vicii noi linga cele vechi, dependente chimice sau psihice.

As putea spune ca Diavolul este aceea grupare de oameni(desi nu merita aceasta denumire) care manipuleaza tugurlanii de rind in folosul lor. Dar asta ar insemna sa le dau prea multa putere. Caci oricind îi putem da jos de pe tron. Trebuie doar sa vrem. Toti pina la unul.

Pentru aceasta e nevoie sa dai la o parte valul, mrejul de “fete Morgana”, falsele nevoi, delasarea, lenea si binecunoscutul:

“Da-i sa curga, e bine si asa”

Nu-i asa ca ar fi minunat sa apara virusul perfectiunii?

Dar sa revin.
Diavolul este suma tuturor nepasarilor, rautatilor, toate alegerile simple dar necinstite. Este cel care face tot ce vrea fara a tine cont ca il deranjeaza pe cel de linga el.

Tu cine vrei sa fi azi? Dumnezeu sau Diavolul?

Sint mai multe raspunsuri la aceasta intrebare. Depinde cu cine stai de vorba. Si cum stai in acest moment si citesti aceste rinduri, e clar ca va urma parerea mea.

Nici eu nu pot raspunde printr-o propozitie simpla. Este…

In schimb, pot sa iti spun ce sau cine cred eu ca NU este Dumnezeu.

NU este un batrin cu barba alba care are personalitate multipla asa cum apare in biblie si alte lucrari. De ce zic personalitate multipla? Pentru ca are schimbari de atitudine(desi nu e cazul) este citeodata nehotarit. Prea multe asemanari cu un om normal, nu crezi? Dar cum biblia este o compilatie de scrieri ale oamenilor pentru mase, sa nu ne mire acest aspect.

NU este un trimis al unei civilizatii superioare/extraterestre, nu e un pastor peste turma de oameni ce populeaza planeta noastra.

NU este cel pe care putem da mereu vina cind sintem nemultumiti de viata. Nu el a gresit, ci noi. “Asa a vrut Domnul”. Aceste cuvinte ce alcatuiesc un crez nu reprezinta decit fuga vesnica de responsabilitate a unei omeniri imature.

Omul este inzestrat de la ………(pui aici idolul tau favorit) cu o minte sclipitoare, forta de creatie, intuitie, rabdare si curiozitate. S-a nascut posesor a 5 simturi plus altele dar totusi asteapta sa primeasca in majoritatea cazurilor para malaiata de la “cel de sus”

Citi dintre voi nu au zis cel putin o data in viata: “Asa a vrut…” sau au privit in sus si au intrebat: “De ce eu Doamne?”

Abia in momentul in care ne vom baza DOAR pe fortele proprii vom putea ajunge acolo, SUS.

Dumnezeu este omul ideal, este pasul urmator sau poate cel final al evolutiei omenirii, daca vom face vreodata acest pas…

2 Decembrie. Ziua 2.

Presa comenta navalnic sau circumspect, funcţie de direcţia comandată, despre evenimentul zilei de 1 decembrie.
Curentul majoritar il denumise pe autorul necunoscut al avertismentului “Nebunul”. Ce altceva putea fi, ziceau ei, cineva care trimite sute de mail-uri simultan catre toate institulţiile publice, organisme oficiale sau oficioase?

Între timp, era vînat de toate serviciile specializate, oficiale sau nu, dar fără succes. Ştia prea bine să-şi ascundă urmele.

Spre seară, la televizor au apărut tot felul de emisiuni special dedicate evenimentului, unde analişti politici ai momentului, ziarişti cu prestanţă, realizatori TV celebri, îşi dădeau cu presupusul, emiteau ipoteze care de care mai eminente, mai pătrunzătoare, pline de elocvenţă, dar complet lipsite de substanţă.

Zilele treceau, una după alta fără nici un rezultat al căutărilor, fără vreun alt semn al nebunului. La o săptămînă, lumea deja uitase de cele întîmplate, spectatorii fiind preocupaţi de alte evenimente de actualitate, unele create artificial, altele reale, dar mai ales era luna sărbătorilor, eticheta de “glumă proastă” era cea mai comodă pentru toţi.

…

Deputatul PS.. membru marcant al Comisiei Anticorupţie, se întoarse pe cealaltă parte foşnind mătasea aşternutului. Privi nesigur la ceasul de aur ce valora cit veniturile unei familii pe 5 ani, aruncat neglijent pe noptieră. Ora 11. apoi îşi aminti de ce se trezise. Era singur în pat.

- Nutziiiii! striga el somnoros.

Linişte.

- Unde eşti fă?!! Vino în pat!

Se întinse pe spate, uşor nedumerit. Simţi ceva foşnind sub mîna stîngă. Era o coală de hîrtie. Se ridică în capul oaselor, citind mesajul:

“Nutzi a plecat, i-am spus adevărul despre tine, eşti doar un fiu de proletar, un necioplit, un parazit, şi mai nou, un coate-goale. Ţi-am lăsat ceasul pe noptieră, ar trebui să obţii pe el suficienţi bani cît să îţi permiţi să te întorci în oraşul tău natal, să trăieşti decent cîteva luni alături de părinţii pe care i-ai neglijat.

P.S. Camera ti-am plătit-o eu, dar trebuie să o eliberezi azi la 12, vezi că este un tren la ora 4 către casă, te sfătuiesc să nu îl pierzi…”

Acum era perfect lucid. Se ridică rapid din pat uitîndu-se roată prin cameră. Nu se mai vedeau urmele chefului din noaptea trecută, un costum de-al său era frumos aşezat pe fotoliul de lîngă fereastră. Nici urmă de bagajele cu care venise. Căută prin buzunarele sacoului. Îşi găsi doar buletinul. Nu bani, nu cărţi de credit, nu telefoane mobile, nici măcar cheile de la maşină.Se întoarse spre noptieră, cu intenţia de a suna la recepţie. Telefonul nu se afla acolo.

Începu să se îmbrace în grabă tremurînd de nervi şi încă ceva…teama începea să îşi arate colţii. Îşi amintea perfect acum despre avertismentul pe care îl primise cu exact 30 de zile în urmă…