Comments on: Cine este Dumnezeu?

By: luckyrock

luckyrock — Thu, 17 Jan 2008 21:35:13 +0000

normal ca NU este un batran cu barba alba! este o FEMEIE, nu stiai?! de ce crezi ca totul merge din ce in ce mai rau?

“nu e un pastor peste turma de oameni” - aici iar te contrazic: ce-s oamenii daca nu niste oi? uita-te cat de incapabili sunt sa-si ia destinul in maini si sa si-l schimbe. stauu… asaa… ca oile in turma si-si rumega prostia. ba pardon, cei care se razvratesc impotriva ciobanului [da, functia asta o are dumnezeu, pentru ca niciun om nu a reusit performantele de a “pastori” cateva miliarde de animale] si parasesc turma se numesc “rebeli” si, cica, trebuie “disciplinati”! [a se citi “indobitociti”]

eee, na! cum adica nu mai pot da vina pe el?! da’ pe cine?? trebuie sa fie cineva de vina ca m-am nascut in Romania, unde, daca vreau sa muncesc ce-mi place, nu am bani, iar daca vreau sa am bani trebuie sa muncesc ce nu-mi place, unde n-am casa, unde mor de foame!!! :(( :(( :(( si unde Fat-Frumos e la fel de sarac ca si mine [nici macar o amarata de martoaga nu are]… asa ca sansele de a trai fericiti pana la adanci batraneti sunt inexistente.

ce ai tu, ma rog, cu para malaiata? para malaiata e buna. e mare, e malaiata, si, mai presus de toate, e GRATIS!!! da-mi, doamne, si mie o para malaiata, promit sa tin gura deschisa. [nu te gandi la prostii, perversule!!! vezi?! de-aia e dumnezeu femeie!!]

ma, io forte proprii nu prea mai am, le-am epuizat pe toate, incercand sa ajung “om mare”.

dumnezeu e omul ideal? hm, tu chiar crezi in el.

By: maK

maK — Thu, 17 Jan 2008 21:43:50 +0000

velcome bac. i’ve bin iexpectig you uai. Vii precum o adiere de aer proaspat si parfumat.

Rapund punctual:
Nu recunosc nimic. Pentru ca nu merge din ce in ce mai bine.
Oamenii(tot mai putini din pacate) sint diferiti de “oile” de care vorbim.
Vezi ca e un pom plin de pere proaspete, moi, zemoase si dulci, dar tre’ sa treci printr-un zid de maracini pentru a ajunge la el.
Da.

By: luckyrock

luckyrock — Thu, 17 Jan 2008 22:03:01 +0000

ti-a fost dor de mini?

normal ca-s ca o adiere, lucrez la glade, schimb capacele la sprayuri.

maK, nu intinzi tu mana sa-mi iei si mie o para, ca esti mai inalt? ;;)

By: maK

maK — Thu, 17 Jan 2008 22:05:08 +0000

pentru tini? cum nu, tine plasa, numa stai sa ma curat de spini…

By: ozana

ozana — Fri, 18 Jan 2008 15:01:23 +0000

Ti-am citit scrierea ( cu interes justificat ) si m-am pornit a cugeta ( cu fortele-mi proprii, atit cat sunt ) . Si hai sa vezi traznaia naibii.
O chestie interesanta, ai observat ca oamenii cu voia sau fara voia lor ajung de cel putin trei ori in fata Lui? Adevarat, nu-i universal valabil si la urma urmei nici strict necesar, sunt multi printre noi care nu ajung deloc.
Sa detaliem. Intaia oara ajungem cand ne nastem, sarim peste a doua infatisare si ajungem la cea de a treia, cand ne ducem dincolo ( interesant subiect si asta, viata de apoi, este? nu este ? consider-o o provocare, poate vei scrie si ceva despre asta pe viitor). Im ambele cazuri, ne duc altii, in brate sau pe niste scinduri, nu avem puterea sa opunem rezistenta dar nici sa aprobam acest eveniment, suntem prea mici si nevolnici sau prea………….. fara fiinta. Ajungem de regula frumos infasati, unii dintre noi prea pompos infasati, znoaba si neavenita reflectie a statului nostru social sau recte, al nivelului pecuniar la care se situeaza familiile noastre ( prefer un giulgiu alb ca acela cu care ne acopera pudica goliciune moasa atunci cand ne nastem ) .
Bun, avem doua infatisari, prima si ultima, sa ne oprim si la cea dintre ele ( brrrrrrr sinistra cand ne gindim la faptul ca premerge pe ultima, infatisare – tot de ea e vorba pana la urma ), a doua, atunci cand de buna voie ( vei remarca faptul ca aici e diferenta intre ea si celelalte) ne unim nu stiu ce………… destinele parca se spune? cu o alta persoana ( proces imposibil de altfel, ea contopirea , parerea mea ), adica ne casatorim, ne unim, ne……… . Si atunci ajungem in fata Lui, curati sau necurati, virtuosi sau plini de pacate, din nou ajungem. Aici as detalia mult, mi-e greu insa sa o fac, poate o sa pot asta cand o sa traiesc experienta, mai vad eu…….. subiectul ramine deschis.
Cam asta e, de trei ori, in rest ramine la latitudinea fiecaruia de cate ori o face ( mai exact de cite ori simte nevoia sa o faca ).
Dupa cum vezi nu ti-am comentat scrierea, am povestit numai ceva, nu-mi da mina ( sau inteligenta ) sa o fac.
Si asa, ca de final, El exista, dar lucrurile stau dupa mine altfel , nu El ne-a creat pe noi, ci noi l-am creat pe El ( a naibii infatuare, Doamne Dumnezeule iarta-ma! )

By: Petra

Petra — Wed, 11 Feb 2009 11:26:57 +0000

“Cred ca ambele tabere isi rezerva jocul pentru ca omul sa ramana piesa favorita in teren si ca acesta sa nu (re)devina propriul sau stapan.”
“Dumnezeu este omul ideal, este pasul urmator sau poate cel final al evolutiei omenirii, daca vom face vreodata acest pas…”
Din doua premise, o concluzie.
Pentru ca oamenii (ma rog! o partea dintre ei) sa faca acest pas ar trebui sa se debaraseze de acel “bau-bau”, indiferent daca se refera la percepte despre Diavol sau Dumnezeu.
Iniatial am vrut sa scriu in loc de oameni, omenire. Probabil ca ar fi corecte ambele variante. Insa, pentru a deveni un “fenomen” de masa (de grup) e necesar sa porneasca de la fiecare individ in parte. Si, cum nici o miscare “populara” nu se face doar de catre o singura persoana, ca sa aiba si efect …impedimentul se afla in imposibilitatea oamenilor care vor sa faca acel pas, de a se gasi unii pe altii. Desi au aceleasi aspiratii, se ocolesc.