2008 March » weblogu’ lu’ maK
6th March 2008

„Fericiti cei saraci cu duhul”

Mereu am gasit acest pasaj plin de semnificatii ce se aplica si in zilele noastre la mii de ani dupa ce a fost scris.

Am stat aproape un minut gindindu-ma daca sa scriu sau nu urmatoarea propozitie simpla:

Sunt deprimat.

Am facut precizarea de mai sus intrucit eu scriu live, la inspiratia momentului, fara nici un preambul pregatitor.

Da, sunt deprimat. Ma deprima vremea plumburie si rece de afara, fuga lasa a soarelui si mai grav, prostia fara de margini in mijlocul careia traiesc.

Pe zi ce trece „dusul in padure” suna din ce in ce mai atragator. Oricat de stoic imi place sa cred ca sint, ma tem ca voi ceda acestui impuls la un moment dat.

Motivele sunt nenumarate. Azi voi trata unul care mi-a captat recent atentia. Este vorba de religia in scoli si caracterul ei nisipos (adica vrei nu vrei, iti intra prin toate orificiile).

Nu sint tata (cel putin nu stiu sa fiu) dar asta nu ma impiedica sa ma pun in aceasta ipostaza.

Religia este unul din instrumentele de manipulare a maselor. Acest aspect l-am subliniat deja in una din insemnarile precedente dar am gasit necesar sa repet asta.
Si atunci cum as putea eu (parinte imaginar) sa imi incredintez copilul (minte cruda si nevinovata) acestei masinarii de cioplit suflete?
Copii au un sistem simplu de gindire, invata in primul rind dupa exemple, fara a putea sa discearna adevarul din spatele tilcului.

Religia il va invata despre un rau inexistent, despre o lume falsa, cea impartita intre ingeri si demoni, rai si iad, cind de fapt lumea este asa cum o facem noi, oamenii, care sintem buni si rai, amestec intre negativ si pozitiv, ispite si principii, morala si vicii.

Nu as avea nimic impotriva acestei „materii” daca ar fi vorba de ceva modern, adus la zi, in pas cu vremurile, dar dupa cum bine stiti vorbim despre ceva arhaic, depasit, plin de contradictii. Majoritatea adultilor nu sint in stare sa extraga doar partile pozitive din religie, cum am putea cere asa ceva de la un copil?

In concluzie, sint deprimat. Sintem condamnati de la cea mai frageda virsta sa repetam greselile altora.

Fericiti cei care nu isi dau seama, fericiti cei saraci cu duhul.
 

posted in Din mansarda | 1 Comment