Imi schimb rolul
In ultima vreme sint tot mai dezamagit de filmul vietii mele. Personajele sint multe si slabe de caracter, scenariu tinde spre monotonie, locatia e aceasi de luni de zile iar regizorul a lasat totul in libera desfasurare.
Lasind la o parte metaforele, de multa vreme nu mai scriu nimic, pentru ca nu am nimic nou de spus, zilnic vad intimplindu-se aceleasi rahaturi.
Oamenii merg in pas alergator spre inceputul sfirsitului, urmarindu-si doar satisfacerea egoista a tuturor acelor nevoi inutile in realitate, trecind peste moralitate, bun-simt, cinste si alte caracteristici de mult uitate si calcate in picioare de acest “hommo voracis-cupiditas“ caci nu mai are nici un dram de incelepciune pentru a merita acel “sapiens”. Sau daca mai are, e suprimata de lacomia sa.
Intelegi, asta e singurul lucru pe care vreau sa il spun, doar sa trag acel inexistent si mut semnal de alarma. Inclusiv eu m-as plictisi sa repet asta mereu, daramite tu care mai arunci un ochi pe aici.
M-am saturat sa aud / vad / citesc stiri de tot felul incit mi-a pierit orice pofta de a comenta, oricum sint destui deontologi care fac asta, unii chiar pentru un salariu bunicel. Precum multi, am trecut de faza de negare, peste indignare, am ajuns la cea de asteptare. Resemnare ar fi prea mult spus, de altfel nu imi sta in singe sa ma asez pe tusa si sa privesc la ceilalti cum se joaca.
In consecinta voi renunta momentan sa iti arat mizeria ce ne inconjoara, daca nu o vezi, o vei simti cind te va inabusi. Oricum, rolul asta de “aratator al rautatilor” incepea sa ma plictiseasca, mai ales ca nimeni nu vedea ce voiam eu sa arat.
Daca si cind voi mai scrie aici va fi pentru amuzament, eventual bataie de joc asupra celor de mai sus sau pentru a-mi lasa imaginatia si gindurile sa alerge unde vor ele.