Comentez, tu ce faci?
Daca numarul de comentarii al unui blog e mai mare sau egal cu numarul de postari inseamna ca nu vorbesti singur. Numarul comentariilor e ca prefectura si p…rimaria, sint doua entitati separate. Valoarea vine din continut, mod de exprimare si nu in ultimul rind cit si la ce te face sa gindesti dupa ce ai citit textul respectiv.
Niciodata nu am inteles satisfactia de a face un blog pentru trafic, audienta, adunarea unei turme de adulatori prostati in prostia lor orbitoare. Ce mama dracu ai realizat cind ai zilnic o adunatura de ratati ce-ti sorb ultimele scremete? Un blogger “celebru” imi spunea mai demult cind “vorbeam” ca se duce sa scrie ceva ca asteapta lumea, puah!, nu cumva sa rateze sa le dea haleala zilnica ca pleaca nesatisfututi cititorii.
Cum sa ajungi sa scrii la comanda? Hop top tu musai tre’ sa bifezi in calendar fiecare zi cu ceva pus acolo, nu conteaza ca e o aberatie, ca denota o prostie halucinanta, ca pur si simplu ai descris scaunul tau matinal sau ce ai vomat peste noapte cind ai fost matol si te-ai pisat in piscina ca sa fi cool.
Alt blogger “celebru” tot pe vremea cind “vorbeam” ma indemna la chestia de mai sus, sa scriu, sa devin celebru, nu conteaza ce, cum, cit. Mai ales dupa discutia asta mi-am dat seama ca n-am ce cauta printre “bloggerii de succes”. Prefer sa scriu din an in pasti, cind am chef, cind am ce, cind imi vine inspiratia, cind mi se scoala, cind nu ploua, decit sa scot zilnic cite o chestie numai de dragu’ de a pune ceva acolo sa umple pagina.
Comentatori n-am avut niciodata mai mult de o mina de oameni care aveau de obicei ceva de zis. De multe ori am impresia ca vorbesc singur dar nu conteaza, daca am ceva de spus, o zic.
De altfel cred ca e si normal sa nu comenteze o caruta de oameni, doar nu am cautat sa ma fac celebru. N-am injurat pe niciunul dintre “aia mari”,cum am fost sfatuit ca sa ma fac cunoscut si cu credibilitate, nici nu i-am mai citit de ani buni de zile de altfel, n-m inventat mersu’ pe jos si nici nu am pus coada la cireasa.
Trebuie sa recunosc ca mi-ar fi placut sa am citiva “comentatori” care sa ma provoace la discutii prelungite pe marginea subiectului postat. Dar, hei, nu poti avea slanina in pod si sufletu’n rai.
Oricum, prefer de la mare departare situatia prezenta decit sa am sute de comentarii gen: misto, sint de acord, ce tare esti, maaamaaa cita dreptate ai, vreau sa fiu mama copiilor tai si alte rahaturi de astea care pe mine personal m-ar lasa ca o bere, adica rece si cu spume la gura.
Nota explicativa: Motivul pentru care am spus “bloggeri celebri” fara sa dau nume e simplu, sint bloguri de trafic, ultra cunoscute si nu sint curios de mutra lor pe aici.
