Personal » weblogu’ lu’ maK
17th February 2017

Mintea de pe urma sau cum m-am lasat de fumat.

Da frate! Sau ma rog, soro! Am facut-o!
Initial am vrut sa astept pana trece anul dar am zis ca merge si asa cu opt luni la activ. Asta dupa 18 ani de fumat. Nu e premiul nobel pentru pace dar nici de lepadat la gaste. Insa cred ca e cea mai desteapta alegere facuta in ultimii zece ani. Sau 18?

Se simt diferente? Clar! Capacitate marita a plamanilor, nu mai put a scrumiera si basca sint mai bogat cu vo’ 400 de lei in fiecare luna!

Cum am facut-o? Cum zic americanii, cold turkey, adica brusc si dintr-o data. Azi am fumat si de maine nu.Fara tigara electronica care dupa mine e cea mai mare porcarie ce o poti face. Practic bagi in plamini mai multe chimicale ca si inainte, schimbi o dependenta cu alta. Fara nicotina patch sau alte rahaturi.

Singurul ajutor a fost pipa mea din lemn de cires. In sensul ca ma calma gestul de a trage din ea pe sec. Asta in prima luna, pe urma trece si asta.

Practic tot ce iti trebuie ca sa te lasi de fumat este realizarea starii de naspa in care te afunzi continuand sa fumezi si niste vointa pentru a schimba starea asta naspa in una faina. Crede-ma, merita tot chinul. Caci fiule, te vei chinui o perioada.

Primele zile sint cele mai grele, iti vine sa fumezi 10 tigari odata, nu o faci si din cauza asta devi un nebun furios la fiecare cacatel ce nu iti iese. E preferabil sa eviti daca e posibil contactul cu alti oameni. Daca nu reusesti, iti vei cere tu scuze dupa ce-ti revii la normal. Daca treci de primele zile cu brio iti va fi mult mai usor pe urma. Cam dupa 2 saptamani maxim vei incepe sa detesti mirosul de tigara. Cel mai important e sa te tii tara sa nu revii de unde ai plecat. Cel mai greu dupa ce ai trecut de sevrajul lipsei de nicotina (daca ai avut, la mine nu a fost cazul) e sa treci peste obisnuinte.

Stii despre ce vorbesc. Obiceiul de a fuma o tigara dupa. Dupa masa, dupa sex, dupa colt, cind te ridici din pat, in timp ce te joci, in timp ce conduci etc. cite bordeie atitea obiceie vorba cantecululi. Eu am folosit pipa la chestia asta dar poti suge orice in loc de tigara. Ferice de barbatii a caror partenera se lasa de fumat. Iar important din nou sa nu cumva sa te apuci de mancat ceva in loc de tigara. Te vei rostogoli in citeva saptamani in loc sa mergi.

Vei observa o chestie ciudata cand nu mai fumezi. Timpul trece mai greu cand nu ai nimic de facut sau trebuie sa astepti ceva. E o tentatie in plus dar nu ceda, observa ce e in jurul tau cind esti in situatia asta.

Si fara sa simti a trecut prima luna, te aburesc, prima luna va trece de parca e un an in care te-ai dat cu curul de pamant non stop. De aici e mai usor. Tre’ doar sa te mentii pe linia de plutire. Vei simti diferentele fizic si daca esti cu capul pe umeri nu vei mai pune tigara in gura(nici altundeva) de acum inainte.

Oricum, e un moment potrivit acum cand nu se mai fumeaza decit in aer liber sa te lasi.

Totul depinde doar de tine daca vei reusii sau nu. Dar iti spun, merita din toate punctele de vedere. Nu exista absolut nici un avantaj in a fuma.

Succes!

posted in Personal | 0 Comments

2nd February 2014

Apropo de stupid people

Care e faza fratele meu din alta mama cu idiotii retardati fara functii superioare cerebrale cu cap sa nu le ploua in gat si far pic de bun simt care parcheaza de parca ar fi pe tarlaua lu’masa?

Dupa ce ca au supt/dat spaga pentru permis si incurca traficu pentru noi astia normali (vorba vine si se duce) mai tre’ sa ne reguleze nervii si in faza statica cand isi caca (nu pot zice parcheaza, asta presupune niste reguli de care astia habar nu au) masina pe trotuar?

Stimate vecin/vecina, iti doresc din tot sufletelul meu sa intalnesti peste tot doar soferi asemeni tie care ocupa 2 locuri de parcare si tu sa ramai cu buzele umflate sa te invarti pana mori in bezna cautand un loc unde sa-ti vari masina, parabusi-sar peste tine la prima pana ce o faci.

Sau si mai bine, sa dai peste unu care e mai nebun decit mine si iti va taia cauciucurile ca sa simti ceva prin pielea aia de bocanc rusesc ce o numesti obraz.

Wooooooosssssaaaaaaaa.

posted in Personal | 0 Comments

27th February 2009

Amintiri din copilarie. La pepeni.

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, cica măre a fost un pustan care intr-o seara de vara a mers cu tovarasii sai de prostii la furat de pepeni intr-o piata.
Si in piata aia era un monument inconjurat de un gard forjat, iar intr-un loc lipsea o bara astfel ca te puteai strecura inauntru. Lipita de una din laturile gardului era o taraba cu pepeni care de care mai verde si mai lucios.
Descoperind acest lucru, nazdravanii copii s-au furisat prin bortă si au inceput ca prostii sa apuce pepenii mai mici printre barele de metal strigind ca apucatii:
- asta e al meu!
- al meu!
- mama ce verde e asta!
In toata excitatia momentului nu si-au dat seama ca existau paznici la pepeni.
Paznici care binenteles si-au facut simtita prezenta, la inceput printr-o gama bogata si variata de injuraturi (erau printre ei unii capabili sa injure jumatate de ora fara sa se repete dar asta e alta poveste) apoi aparura in spatiul strimt al ingraditurii (naratorul recunoaste ca nu stie cum au facut asta, probabil erau pui de T1000 si au trecut prin gard) napustindu-se asupra “nevinovatilor” copilandri care s-au imprastiat ca iepurii prin piata, mai putin eroul nostru care ramasese cu mainile pe un pepene care din pacate nu trecea prin gard (al naibii fruct). Si astfel el se trezi aruncat brutal (si neprotejat) la pamint de o bruta imensa cu spume la gura (tocmai bause o bere)  ce incepu sa ii spuna baiatului tot soiul de chestii dragute (morti, dumnezei, mama, organe, clisme solide etc).
O situatie jenanta deci. Cele 40 de kile ale eroului nostru nu se simteau prea bine priponite de cele 120 ale animalului injurator si spumegator va puteti da seama. Pustiul se zbatea ca un peste pe uscat rugindu-se la toti sfintii sa scape ( doar ca acestia erau plecati la o iarba verde). Cind colo ce sa vezi? Matahala se ridica dintr-o data si al mic tasni ca din pusca trecind ca un glont prin spatiul liber al gardului luind-o la sanatoasa unde vedea cu ochii (plouase la iarba verde deci sfintii revenisera la post)
Asa de repede fugi incit ajunse restul gastii din urma. Acestia erau adunati in jurul unui pepene amarit, singurul destul de slim incit sa poata fi scos. Se alatura lor deci si impreuna mistuira cu mare placere rodul stradaniei comune. Abia pe urma afla eroul nostru ca fusese salvat de un nou venit al grupului, un vlajgan cu inima mare care expediase animalul intr-un colt cu o lovitura bine tintita (unde crezi? )
Si as vrea sa spun ca au trait fericiti pina la adinci batrineti dar as minti.

Si am incalecat pe-o şa si v-am spus povestea mea.

posted in Personal | 3 Comments

5th July 2007

O discutie nocturna.

Public aici fragmente dintr-o discutie. Sper sa o citesc peste 10 ani si sa zimbesc.

Sa zimbesc intrucit lucrurile s-au schimbat de atunci.

X: sistemul de invatamint romanesc ma sperie, mai ales circurile din ultimii ani
maK: ei, cu invatamintul e greu
X: sa fii un hard disk timp de 12 ani si sa iesi plin de bad-uri?
maK: ei, depinde. io am folosit mult ram, n-am scris atit pe hard. cite am uitat…
X: nu conteaza …. tot nu sint de acord. o chestie care-mi place la americani, desi nu m-as duce in SUA nici in vizita: la ei la scoala …
maK: super specializare
X: daca iti place sa gatesti, te incurajeaza sa faci asta, au STATE COMPETITIONS de gatit, iesi din liceu cu diploma, nimeni nu ride si esti incurajat: sa te dezvolti cum esti tu, respect! uita-te la noi, clasa 1-a, vin 30 de copii, vine pipita de la catedra, ia o forma si ii face pe toti la fel aruncind ceea ce-i face unici, ii distruge sistematic!
maK: nu-s toti asa mai, o prietena de-a mea e invatatoare si mi-a povestit, dar e drept ca era singura de genu’ asta din toata scoala, pe restu’ le durea in cur
X: n-am vazut un prof sa incurajeze creativitatea elevului. UNUL!
maK: ba! ai avut unul, profu’ de romana, ai uitat ? V, singurul care a zis: nu ma intereseaza ce comentariu faci, daca vii cu argumente, nu tre’ sa inveti pe de rost nimic
X: true! uite de el am uitat! baiat bun V!
maK: vezi? peste tot exista
X: da mai
maK: doar trebuie sa te uiti
X: da’ ar trebui chestiile astea sa fie politica oficiala
maK: eh
X: nu sa ne bazam pe flori singure cu care nu se face primavara
maK: multe ar trebui sa fie
X: o sa vezi cind o sa ai copil, nu te bazezi pe loterie
maK: corect, ii supraveghezi, pe el, pe cei ce il instruiesc si le spargi fatza daca, calca pe bec
X: si ce faci cind calcarea pe bec e politica oficiala de la minister? ce faci cind calcarea pe bec e programa invatamintului pe care imbecilii o respecta cu sfintenie? plec in Antarctica
maK: in padure, join the club
X: dupa ce le dau foc
maK: nu mai am mult si plec acolo
X: nici eu … peste tot sint pacalit … la orice ghiseu, la orice factura de plata, mereu stau la coada ca sa dau bani! ca sa dau bani!! si mereu esti in pozitia “ba pulica … daca nu-ti convine mergi altundeva”. unde? ca toti sinteti vorbiti
maK: da, ca sa faca altii pula mare, si fraierii de romani platesc, isi merita soarta, pacat de cei ce au murit la revolutie
X: exact, mare pacat
maK: au murit aproape degeaba, cred ca se rasucesc in mormint, toti OAMENII, toti stramosii, aia care intr-adevar au singerat pentru tara asta. si pentru ce? sa-si bage unul si altul pula in ea si in noi?
X: ba … sa stii ca din cind in cind mai trag cu ochiul la sirbi … si mi-e ciuda ca poporul ala poate sa fie asa de unit … i-au futut sty-leee - si ei tot ca lumea sint … ai fost acolo si ai vazut Beograd-ul
maK: da
X: si sirbii cresc in continuare si nu uita, sirbii nu uita!
maK: da, nu uit
X: popor serios … desprins din cartile de istorie … la noi … noi facem tot: am facut Turcia, Bulgaria, Germania … mai nou facem Spania
maK: italia, canada, sua
X: corect …
maK: sintem peste tot, dar degeaba, somnul ratiunii, de asta sufera romanii
X: naste monstri
maK: si monstrii is la putere
X: corect … dormi romane ca e bine … doarme romanul leganat de manele
maK: telenovele, footbal
X: toc-souri, tirfe de TV
maK: vipuri, vedete, si casca gurita la bastani
X: exact … “uite ba la ala cum face banu’ gros!” rahat
maK: intinde mina la ciobanii parveniti, cersetori
X: nu exista pic de mindrie
maK: exista, da’ e pe moarte, astia putini care mai sintem o sa murim in picioare, cu dreptatea in mina
X: sau o sa plecam si o sa ne punem cenusa in cap
maK: futu-le muma-n cur
X: ca sa uitam ce sintem
maK: ca nu am puterea sa ne adun pe toti sa punem mina pe par si sa exterminam toate jegurile din tara asta
X: corect … deja e periculos (rusinos e de mult timp) sa mergi dincolo sa zici ca esti roman, sa vezi la vama la Viena la aeroport ce mutre faceau aia la pasaportul meu
maK: ministru de externe in vama sua, nu conteaza ca e o nulitate, dar nu asa se trateaza lumea. stii care e una din bolile crunte ale romanilor acu’? vorba multa si degeaba
X: corect, vezi toc-souri, nu ma mai uit la ele de 4-5 luni, imi venea sa vars, aceleasi mutre, aceleasi minciuni, aceleasi promisiuni
maK: si aceeasi fraieri creduli care voteaza fara cap
X: cind is alegerile pentru europene? cica-s nominale …
maK: nu stiu
X: votezi?
maK: pentru ?
X: nu stiu ….
maK: n-am pe cine, tot degeaba, papusarii tot aici in romania se aleg, ue nu poate schimba viata in romania, doar trasa si impune niste reguli pe care “baietii destepti” vor invata rapid cum sa le ocoleasca. pestele la cap e imputit, nu corpu’, nu balta in care inoata. ala trebuie taiat. pe zi ce trece ajung tot mai aproape de convingerea ca aici lucrurile nu se pot schimba in mod pasnic
X: pestele nostru e din ala cu 15 capete la care cum tai unul mai apar doua
maK: daca e unu’ cu paru’ ce sta la pinda sa taie toate capetele nu va fi o problema
X: nu, lucrurile nu se pot schimba aici. punct. e prea tirziu. nea Nelu si-a facut treaba bine
maK: ala ar fi legea. nu cred, refuz sa cred. dar probabil nu se va face nimic decit cind romanilor le va ajunge cutitul la os, cind se va muri de foame, de sete, in masa. atunci ai sa vezi cum badea ion va pune mina pe par
X: mai stai vreo 100-200 de ani
maK: da de unde, 10 ani maxim
X:
n-o sa fie asta iar atunci lumea va fi uitat de mult de badea Ion. nu e bine sa fi “Regionalist” intr-o europa globala cu valori europene
maK: macar de ar functiona globalizarea asta

posted in Personal | 0 Comments

25th June 2007

Dupa 10 ani

Da, suna a’la Dumas tatal pentru cunoscatori dar se potriveste la ce scriu io aici.
Pentru ca au trecut zece ani. De la terminarea liceului si am fost la intilnirea “de argint”.

E prima la care particip (duuhhhh) asa ca nu am experienta de a face comparatii.
Ne-am intilnit asadar, noi absolventii lu’ 97 ai Calderon (cine stie cunoaste), ai clasei de informatica C(curiosii pot citi aici impresiille mele de atunci pe aici).
Nu toti, cam jumatate. Unii au venit si cu jumatatile, desi nu vad sensu. Hai sa elaborez un pic de ce.
Pai bine stimabile, ce sens are sa-ti cari dupe tine jumatele sau jumatatea cind e vorba de o reuniune intre niste fosti colegi unde clar se vor depana amintiri, povesti, povestiri despre care cel sau cea cu care esti habar nu are sau daca are tot degeaba caci nu le-a trait? Va sta gura casca, vei fi nevoit/a sa il/o bagi in seama si nici intr-un caz nu vei fi in largul tau. Clar? Sau vrei de fapt sa il/o aduci sa il/o etalezi ca la piata de genul: Iote neamule ca am cu ce mah.

Ma rog, aproape fiecare a facut invers, asa ca in loc de 12-15 am fost treizeci din care aproape jumate erau de parada.
Locul de intilnire a fost din fericire o terasa. Nu in liceu, ca ar fi fost cam jenant(parerea mea)
In ciuda locului care teoretic ar fi trebuit sa fie relaxant si indemnator la voie buna, atmosfera a fost aproape penibila, mai ales la inceput. Niste straini se intilnesc la o masa si schimba impresii. Natural au aparut bisericutele acelea despre care am mai zis eu. Aceleasi ca si pe atunci.

Am avut norocul ca printe cei prezenti au fost si citiva cu care am fost mai mult decit coleg. Altfel ramineam la un rol de observator plictisit de moarte.

Cu timpul s-au mai dezlegat limbile si au revenit la prezent acele momente unice in viata oricui, si abia atunci au inceput acele depanari de amintiri, binenteles cu infloriturile de rigoare.

Fiindca am stat cu totii la o masa lunga ca si la nunta si nu numai din cauza asta, cu unele persoane n-am schimbat nimic mai mult de salutul de intalnire respectiv plecare. Partea asta mi-a placut cel mai mult. Nu de alta, dar ce sa vorbesti cu cineva care era aproape necunoscut chiar si pe atunci? Nu ca as fi fost eu ala care nu era sociabil pe atunci, dimpotriva.

Stingerea s-a dat rapid pe la 12 sau 1 in cel mai bosorogic mod posibil. Cei care am plecat ultimii am inceput sa ne simtim bine exact la spartul tirgului. Misto nu?

Nu, foarte sec. Si artificial, asta e cuvintul cel mai descriptiv. Din aproape 5 ore petrecute acolo, abia daca 60 de minute au fost interesante, restul pierdere de timp, bani si neuroni.
Oare doar eu am gindit asta?
Poate peste alti zece ani ma fac si eu mare si pot juca acelasi teatru.
Dar am indoieli teribile. Noroc ca’s elastic.

posted in Personal | 5 Comments

7th February 2007

Din copilarie, amintiri.

Fac parte din aceea generatie care a prins constient schimbarea a doua regimuri. De la cel “comunist” la cel “democrat”.
Am fost soim al patriei, apoi pionier, chiar, nu te-ai gindit nicioadata la denumirea asta? Pionier. Viitorul pion al maretului conducator. Eh, macar atunci lucrurile erau mai pe fata decit sunt acum. Dar nu despre asta voiam sa scriu.

In dimineata aceasta imi amintisem de acele jocuri ale copilariei cind nu existau computerele, jocurile electronice, chat-ul, mircul, messenger-ul, RPG, FPS sau alte chestii cu care isi omoara neuronii copii de azi.

Scunsa’, asa o numeam noi, de-a va-ti ascunselea. Cred ca e unul din putinele jocuri ce a supravietuit de atunci. Mai sunt inca cunoscute expresiile:
- Cine nu-i gata il iau cu lopata
- Urma, urma scapa turma
- Ceapa, ceapa stai in groapa si ceapa, ceapa iesi din groapa.
- Plimba ursul ca rugineste lantul.
Prinsa’ prinsa pe sus, prinsa pe animale.
Tara, tara vrem ostasi.
Ratele si vinatorii.
Tarile.
Telefonul fara fir.

De’a impuscatu’, folosind tuburile de plastic si cornetele de hirtie. Erau mai greu de gasit pe atunci, la fel si banda adeziva. Cornetele cele mai grozave ieseau din foile de caiet dictando. Cei mai priceputi si mai norocosi dintre noi aveau “arme” cu 4, 6 tevi, minere si catare. Bineteles ca erau cei mai cautati coechipieri.
Am avut norocul si ghinionul sa cresc intr-un bloc vechi ce avea curte interiora. De ce noroc si ghinion? A se citi mai jos.
Cladirea era in forma de patrat cu balcoane de acces la apartamente pe exterior, basca inca o curte in spate unde aveam printre altele un cires(grozave), un visin(si astea erau bune da’ era mai greu de catarat, trunchiul avea cam 2 metri jumate inaltime), un tei imens(bara dreapta a portii de la 21).
Beciurile se intindeau pe intreaga suprafata a blocului si erau foarte populate de horzi de sobolani pe care îi vinam “sportiv cu bucati de caramida si pietre, sau unii mai sadici, puneau custi capcana pentru a avea deliciul inecarii sau arderii sarmanelor lighioane.

Pe atunci se batea foarte mult mingea pe afara. Se lasa cu proteste furioase si rugaminti fierbinti cind venea mama sau tata sa ma ia “de afara”. “La masa”, o mina de cartofi prajiti si doua felii de salam la gratar, fasole, mazare, spanac sau felii de pine cu unt presarate cu boia. De multe ori am alegrat inapoi cu felia de pine in mina. “Ma duc ca ma asteapta baietii”.

Eram mai multi copii, dar de virste diferite. Cei mari ne mai puneau pe noi, baietii mai mici, sa ne batem intre noi pentru a se bucura de spectacol. Asta cind nu ne ciodaneam noi de noi pentru tot felu de timpenii, ca de exemplu rarisumul exemplar de actibild de la TURBO, cel cu masina VECTOR.
In curte am invatat sa merg pe bicileta, Pegas, in curte mi-am julit genunchi de nenumarate ori, alergind cu mingea sau catarindu-ma prin copaci.
Ne deadeam pe placi de furnir cu rulmenti pe post de roti.

Pătrăţica. Pătră. A fost in timpul generalei, principala ocupatie din timpul pauzelor. Tin minte cum ne napusteam toti baietii afara din clasa cind suna, pentru a prinde si ocupa cea mai bine pozitionata placa de beton din curtea scolii. Jucam cite 15-20 de baieti fiecare cu “pătrăţica” lui mingea se plimba dintr-o parte in alta pina cind cineva pierdea un punct din cele 3, raminea cu viata, iar apoi era eliminat. Pina cind ramineau ultimii doi care jucau finala.

Vacantele la sat. Era minunat la sat, pentru un copil crescut la oras intre betoane.
Mi-l amintesc pe bunicu’, odihneasca-se in pace, veteran de razboi, era paznic de noapte la primarie. Avea o gheretuţă de un metru patrat unde statea “la paza”.
Parca il vad si acum, inalt, solid(de acolo mi se trage si mie) cu un zimbet blajin, ne primea pe mine si bunica cind veneam seara cu boceluta de mincare. Alta imagine, bunicul in prispa casei, cu oglinda agatata de unul din stilpi pridvorului, se spumeaza tacticos, si incepe a se barberii cu unul din aparatele acelea vechi de foloseai lame duble.
Cimpul de griu treierat cu balotii de paie lasati sa se usuce, cu care contruiam castele, cu fortificatii elaborate.
Laptele proaspat de vaca, soldateii de la bunica, pîinea de casa, mare si rotunda, mamaliga cu brinza de oaie taiata cu sfoara, basmele la gura sobei.
Sfirsitul clasei a patra, tabara de vara, la scaldat, casutele cu paturi suprapuse, mesele la cantina, carnaval mascat, “discoteca” pe platoul de adunare, dansul cu moneda, ghicesti in ce mina este, primesti moneda si un sarut. Tin minte ca m-am intors in vara aceea cu o gramada de monezi, eu luam sarutul si moneda, plecam in centrul platoului, schitam doi,trei pasi de dans si ma puneam in alta parte a cercului.

A venit 16 decembrie 89′, a inceput sa se traga, dormeam pe jos si stateam mai mult pe hol unde era un perete in plus, tineam paturi la toate geamurile sa nu se vada noaptea lumina. Tin minte ca maica-mea nu putea sa doarma pentru ca in acele 4-5 zile s-a tras aproape nonstop. Apoi a inceput la Bucuresti, am vazut in direct cum a fugit “tiranu’ cu elicopteru”. Craciunul si impuscatul. Ianuarie, la coada ca se dau portocale. Poti cumpara o lada de caciula.
Clasa a cincea, adio uniforma. Traiasca FSN! Vin minerii! Nea Nelu si compania salveaza Romănia! Rahat.

Mustata, buletin, primul barbierit. Adio generala, traiasca liceul. Fotbal, baschet, baschet. Informatica. Teorie,teorie. Primul XT. Primul 486. Plete. Prima tigara, bere, vin, banchet.Permis de conducere. Masina parintilor. Bacaulreat. Gaudeamus.
Primul sarut. Prima fata, devin barbat si ea devine femeie. Admitere la facultate, 5 puncte diferenta. Hahaha. Nu doresc sa pierd un an, ma ajuta tata si intru la particular.

Facultate. Cursuri. Scrie, scrie. “N-ai sa-mi dai sa-mi xeroxez si eu cursul cutare? Ca n-am fost, am aseara un chef marfa rau si nu m-am trezit”
Seminarii, alte cursuri, partiale, sesiune. Prima betie, discoteca, bairam, camin, cantina. Femei. Primul job. Primul salariu. Prima masina, de la tata. Tatal meu si cu mine avem prima ciocnire de opinii. Nu mai ma ajuta cu facultatea. Vind masina, maica-mea se imprumuta. Platesc facultatea si licenta.
Urmatoarele slujbe.
Viata merge inainte, acumulam amintiri, placute si neplacute.

posted in Personal | 0 Comments

21st December 2006

Să continui?

Mă opresc momentan aici cu jurnalul. Cu amintirile. Ar mai fi 2 ani. Că dupa aceea chiar m-am oprit şi nu am mai scris nimic. Pînă am facut blogu’ ăsta. Cei doi ani de care ziceam nu sint sigur dacă vreau să-i împărtăşesc. Poate dacă văd că e careva curios. Poate…
Ştiu că dacă cineva citeşte scrierile din rubrica asta vor fi multe ridicări de sprînceană, multe comentarii

(nu aici pe blog, văd că majoritatea care veniţi pe aici chiar dacă citiţi, doar 4 sau 5 mai comentează - 4 sau 5 comentatori pe tot blogu cre ca şi am)

de genu “mamă ce penibil, ce abureală, ce fraier, poate un doi, trei hmm… dar nu-mi pasa.

A fost viaţa mea, am trăit-o şi o trăiesc cum îmi spun capul şi inima, deosebirea dintre mine şi voi e faptul că eu am avut curajul, tupeul, inconştienţa sau ce o fi de a pune în văzul lumii lucruri pe care le-am trăit, simţit, gîndit la un moment dat.

Poţi comenta în orice fel vrei. Voi lăsa afişate toate comentarile, binenţeles excepţie fac cele în care comentatorul nu are de fapt nimic de zis.
Ai ceva de zis comentează fără jenă, cu ce limbaj îţi merge ţie mai bine.
Elevat, intelectual, normal, clasic, snobic(ştiu că nu există cuvîntul), mîrlăneşte, de cartier, vulgaris…
Le-am fumat pe toate, îţi voi răspunde probabil cu aceaşi monedă.
Sfîrşit?

posted in Personal | 1 Comment

20th December 2006

Data:01/01/98 11:43:54 PM

Scurt, sec si dur.
Asta dintr-o data.
A trecut foarte mult timp de cand n-am mai scris nimic in acest jurnal.
Multe, foarte multe s-au intamplat.
In timp ce treceam cursorul peste randurile deja scrise (ma refer in principal la ultima adaugare) mi se pare ca a trecut o viata si intr-adevar s-au intamplat atatea…
Multe s-au schimbat in viata mea. Voi incerca sa reiau sirul povestirii pe care l-am aruncat atat de brutal.
Am picat la examenul de conducere. Sa mai raman aici putin. Am fost respins cu 20 de puncte la testul de teorie. Dar nu va faceti probleme. Am invatat, de data aceasta asa cum ar fi trebuit si pe data de 10 Martie 97 cu un extraordinar sentiment de multumire am coborat din masina-scoala simtindu-ma poate pentru prima oara in viata mea cu adevarat fericit, realizasem in sfarsit ceva la care aveam meritul principal (sau poate asa simteam eu pe atunci).
Da, am luat examenul (24 puncte la teorie) si am acum 7 luni de condus efectiv (pana in Iunie n-am avut acces).
In prezent n-am ce conduce pana cand nu se va imatricula masina (Volkswagen Polo e pe 12TM), sper sa fie vorba doar de cateva zile. Deci fara probleme importante aici.
Am abandonat cursurile de autoaparare odata cu inceperea trimestrului II.
Sa vorbesc despre scoala.
Situatia scolara expres.
Am terminat liceul “…” avand media generala de 8.58 (mentiune) avand ocazia (interesant dar nu cine stie ce chestie) de a preda cheia simbolica pentru cei tineri (”eu veteranul”).
Binenteles ca a urmat bacalaureatul pe care l-am luat cu notele urmatoare:
Matematica: 7.75(cea mai mare nota din clasa(sanchi!))
Romana: Oral 6.50 Scris 7.50
Engleza: 8.75
Educatie fizica: 10
Si media a fost de 8.07 daca imi amintesc bine.
Dupa o pseudo-vacanta a urmat examenul de admitere la Universitatea Politehnica sectia Inginerie Economica examen la care am picat cu 123 puncte (Mate:43 Eco:80) ultimul intrat avand 128 de puncte (de-a dreptul hilaric, asta m-a si ajutat sa-mi revin)Punct
Si de la capat. Cand am fost la sediul facultatii pentru a doua oara sa-mi confirm “reusita”(ce cinic am devenit) am observat un anunt ce vestea ca Facultatea … accepta candidatii ce au acumulat peste 89 puncte.
Si iata-ma student la aceasta facultate particulara (deocamdata neacreditata, oricum pe mine ma intereseaza cunostintele si nu curpapirul, asta e pentru labagii ce-si inrameaza toate diplomele si nu le folosesc la absolut nimic).
In prezent am de luat sesiunea ce va incheia primul semestru la sfarsitul lunii Ianuarie probabil.
Voi da examen la patru materii:
Istoria Economiei (am un manual gros de2.5 cm), Drept (aici nici nu am inca manual?!), Istorie(2,75 cm), Bazele Merciologiei (aici din patru subiecte voi avea de rezolvat doar 2 pentru ca am luat partialul cu 10)
Cam atat expres.
Acum celelate chestii legate de scoala. Am participat cu placere la banchetul de terminare a clasei a XII-a si mai pe urma la balul bobocilor (unde era cat pe-aci sa insotesc o candidata la Miss, dar s-a razgandit)
Cu cat timpul trecea, statutul probabilei mele cititoare, devenita cititoare s-a schimbat treptat. M a trecut de la sora mea spirituala, la prietena mea cea mai buna, la iubita mea (asta include parasirea ACV-ului si intrarea cu succes in Asociatia Ciumetilor Futaciosi sau Fustangii deci A.C.F.
O clipa, ultima data am mentionat o metoda de parasire a ACV, nu la aceasta ma gandeam pe atunci. )
in cele din urma la amanta mea si la sfarsit a redevenit prietena mea (tot cea mai buna sper eu).
Totul se invarteste, viata e o spirala se pare.
Nu pot explica cauzele transformarilor petrecute; totusi stiu ca s-au petrecut si eu le mentionez.
Cert este ca am fost impreuna timp de cinci luni incepand de la Banchet(30 Mai) si incetand cu acea dimineata urata de Noiembrie 3 mi se pare.
Cam atat despre viata mea sentimentala si sexuala; astept alte ocazii care sper sa nu intarzie prea mult.
In prezent sunt “single”(Cele interesate sa ma caute, am in continuare acelas numar de telefon) si sper sa nu raman asa.
Despre literatura trebuie sa va spun ca am transcris si modificat pe calculator nuvela SF (devenita roman cuprinzand si partea aceea de inceput), de asemenea, am trimis un manuscris cuprinzand o parte ce are un anume sfarsit la editura Nemira pentru un concurs, dar nimic.
Las faptele la starea lor actuala.Daca mai e ceva de adaugat o voi face.

posted in Personal | 1 Comment

19th December 2006

Anul 1997 a trecut asa de repede…

La multi ani si la mai multe bucurii va spun astazi 6 Ianuarie 1997(!!!!!!!!!!!!) ora 0:23 .
Iata ca am petrecut impreuna aproape doi ani daca n-ar fi sa ne luam cu cifre exacte.
Mie mai imi puteti spune inca o data la multi ani intrucat am aproximativ(iarasi!?) 18 ani si doua zile!
Tot din aceasi asociatie afurisita fac parte dar ce sa-i faci…
Spre marea mea rusine n-am scris absolut nimic in aceasta vacanta.
Oricum e bine ca mi-am dat seama la timp si imi voi face de acum inainte un program strict.
Am de gand sa fac un chef pe 11 cu colegii mei (altii n-am deocamdata) dar pana atunci voi participa la unul organizat de vecina mea C.
Cam atat pentru astazi dar nu va speriati ca maine va mai scriu(sper).
Salut gusterilor !(Asta de unde o fi venit)

Ma aflu intr-o minunata-imputita-obisnuita-sacaitoare seara de iarna in ultima zi-seara de vacanta.
Gata cu libertatea, vin lanturile si plugul scolii (ce dramatic). Este 7 Ianuarie noul an asa cum spuneam.
Tin sa va anunt ca randurile de mai sus nu sunt adevarate; nu va speriati, tot gusteri sunteti dar nu voi face chef pe 11 asa cum intentionam din mare lipsa de folos cheltuire bani si o acuta lipsa(probabil) de dorinta si absenta(posibila) de participanti.
Dar partea cu C poate…(mai am cateva zile sa ma razgandesc)
Nici o urma noua de pasta pe caietul meu ce constituie manuscrisul romanului….
A.C.V.-ul devine stresant(aiurea)
Ce dor mi-a fost de scoala !?(delirez deja!?)
Am facut in sfarsit rost de un amplificator ca lumea.Sunetul se aude superb prin boxele de 80.
Treminat-am de citit prima parte din Morometii. Interesant.
Prea multe aliniate.Vad ca incep sa scriu monosilabic.
No-bu (Adica noapte buna!)

Bine v-am regasit incapatinatilor (ce alceva puteteti fi daca ma cititi de atata timp).
Ma aflu in ziua de 4 Februarie acelasi proaspat venit an si vreau sa zic, ma simt un pic mai matur (ce aiureala ).
Dupamiaza trece tarandu-se ca o reptila foarte lunecoasa si as avea destul de multe de facut .
Dar daca tot am inceput hai sa va mai aburesc nitel.
Au trecut cateva saptamani bune de scoala dar observ cu groaza (vai !) ca incepe sa ma lase cam rece.
Tin sa va anunt ca am inceput sa iau ore de conducere lucru de care sunt multumit.
Intr-o luna voi avea posibilitatea de a fi motorizat (daca voi avea pe ce).
Panze de paianjen au inceput sa se tese si mucegai a pornit a se prinde pe caietul meu foarte nebagat in seama.
Imi fac deja planuri pentru vara..
Ce-o mai fi si asta…
Va cam las.
Promit sa scriu cat mai curand….

‘Bun venit!’ dupa vorba cuiva.
Noaptea de 9 Februarie e in plina desfasurare si nu se mai opreste…(Things that make you go Himm…)
Observ cu ceva tristete ca acest jurnal trece printr-o noua criza de existenta fiind de data aceasta foarte aproape de sfarsitul vietii sale fragile.
Din ce in ce mai neglijat, tot mai putine subiecte interesante de citit, introduceri din ce in ce mai aiurea…
Sper sa ma intelegeti cat de cat.
Am incetat sa scriu tot ce mi se intampla de parca m-as teme ca mai citeste cineva aceste randuri.
De parca as avea vreun motiv sa ascund ce gandesc.
O mare prostie asta este.
Sunt foarte nemultumit de mine.
Si nu e prima oara.
Motivele sunt mai multe si voi incerca sa le analizez aici.
Primul ar fi faptul ca nu mai scriu ca odinioara dar asta nu este chiar asa de grav intrucat este cumva de inteles din momente ce am mai multe chestii de facut si nu ma straduiesc destul sa ma organizez.
Asta-i cuvantul cheie, nu sunt destul de organizat si din cauza aceasta ma rispesc in aer ca si fumul.
Trebuie sa ma organizez la sange, sa strang cureaua la maxim, sa nu mai pierd timpul asa cum am facut in aceste ultime saptamani.
Trebuie sa ma concentrez.
Exact intr-un singur punct spre fiecare directie dorita si atunci voi reusi orice…

Salut voua cei ce mai sunteti cu mine!
Noaptea de 20 Februarie e pe la inceput [zece fara cateva minute(6)].
Martea viitoare voi da examenul de conducere.
Interesant. Ma schimb incet, incet, psihic (in bine, sper) da voi vedea mai sigur la vara cand voi face o calatorie de cunoastere (a cui sau a ce nu stiu cu siguranta inca.)
Am deja un plan cu privire la abandonarea A.C.V. -ului (gand ce-mi revine mereu in minte, ce sa-i faci).
Sa vad cand il voi duce la indeplinire.
Am gasit o probabila cititoare a jurnalului (nu m-am hotarat inca).
Nu am spus ceva despre mine (nici n-aveam cand ca am inceput pe 15).
Am o luna de cand merg la antrenamente de Giuco-Do (cred ca asa se scrie) atrenamente ce le fac pentru autoaparare…
Deodata mi se par aceste prime randuri foarte seci (cele de astazi si nu in totalitate) sau mai bine un pic impersonale sau si mai degraba mi se pare.
M vei fii foarte surprinsa cand vei citi acest jurnal sau poate chiar un pic dezamagita intrucat nu vei descorperi mare parte din mine aici (M este probabila mea cititoare, sora mea spirituala (nu radeti, imi este o buna prietena, e aproape singura din cei de varsta mea care mi-a vazut o mai mare parte din caracter)
Cred ca voi incepe sa introduc si alte personaje din viata de la scoala (nu-i asa, acolo imi petrec 6-7 ore pe zi, 5 zile pe saptamana).
Unul ar fi R care este un personaj foarte controversat si neinteles in unele privinte, are anumite perioade de pesimism negru smoala si altele de veselie exuberanta).
Altul ar fi P, un tip mai ciudat in anumite privinte (chiar el a spus ca in cazul in care nu vorbeste de ‘PC’ -uri uneori e ca un veceu-exagera binenenteles)
El pare sa traiasca in ’simbioza’ cu alt personaj interesant, colegul meu de banca R-D.
Ei se completeaza unul pe celalat cu perfectiune la toate glumele ce le fac (uneori amuzante, alteori din pacate crude).
Si binenteles ca mai sunt si altele dar e cam tarziu si mi-e teama ca voi epuiza subiectul din pricina oboselii asa ca va las pana data viitoare…

posted in Personal | 0 Comments

18th December 2006

Restul lui ‘96

Bine v-am regasit necunoscuti cititori (poate si inexistenti).
Este 24 Noiembrie 1996 orele cinci si a trecut ceva timp.
De data trecuta adica 14 Octombrie
N-am mai scris absolut nimic si nimic in acest domeniu.
Ceva sau cineva este de vina de chestia asta dar cel mai vinovat sunt binenteles eu.
Ma aflu pe la a treia patrime din trimestrul intai al clasei a XII-a asa ca ma apropii vertiginos de o alta rascruce a vietii (sau numeste-o altcumva dar tot incercare este pentru mine).
In vara anului urmator voi avea de dat bacalaureatul si examenul la facultate si cu asta nu e deloc de glumit.
Un an greu deci. Asta ar putea explica intr-un fel lipsa totala de activitate in domeniul literaturii.
Si totusi ar trebui sa mai scriu ceva din cand in cand…
Intr-o luna si ceva voi implini varsta de 18 ani si sper sa trec peste aceasta cumpana fara carnetul de A.C.V.-vist in buzunar.Incerc in continuare…
Asta este toto pentru ziua de azi…

Ne citim din nou dragi cititori si cititoare (oriunde ati fi si ce ati face).
Este 27 Noiembrie 1996 orele 19 fara un sfert.
Starea mea de spirit e indestulatoare asa ca am considerat ca as putea sa adaug cate ceva la cele scrise pana acum. Datele sunt mai apropiate si asta e un semn bun.
Trebuie sa-ti spun ca ma aflu intr-o saptamana destul de antrenanta dat fiind ca am dat luni teza la mate si vineri o voi da la fizica (alt profesor dar eu raman in continuare pe langa subiect), iar azi este miercuri in caz ca te intrebi (chiar daca nu te intrebi eu tot iti zic).
Am o groaza de probleme de rezolvat la matematica (pentru orele particulare) dar iata ca totusi stau aici in loc sa fiu intors cu 90 de grade inspre Est la celalat birou (pentru scris).
Am stat gandindu-ma ce sa mai povestesc dar nu prea imi vine ceva concret asa ca o sa improvizez cu ce imi vine pe loc chiar in timp ce tastez.
Asa nu se mai poate trebuie sa stabilesc o tematica anume a jurnalului sau sa scriu ceva concret.
Voi povesti cam ce se intampla in general fara a mai face atata gargara.
Se pare ca a trecut si trimestrul acesta foarte repede.
N-am mai scris nimic la roman de parca as avea secat rezervorul de inspiratie.
Cred ca daca as avea la dispozitie cateva zile in care sa nu ma gandesc la altceva as scrie mai mult decat am scris in cele opt luni de cand ma tot tarai cu primul capitol.
Simt ca am in cap idei pentru zece, nu un roman si voi incerca sa scriu ceva in weekend-ul acesta.
Sunt mai secat decat desertul Sahara daca e vorba de aventuri romantice si amoroase.
Inca n-am avut un sarut pasional cu o tipa, mai mare rusinea, si cand te gandesti ca cunosc atatea bune de iti lustruiesti pantofii cu limba cand le vezi pe unele din ele dar din pacate marea majoritate sunt combinate (siderurgige) pana peste cap cu tipi mai mari (oare de ce este moda asta tampita?) asa ca nu prea este loc de intors.
Imi fac eu de cap cat de curand… Va las ca e ora sapte si un sfert.
Sa ne citim cu bine…

Buna seara!(Ce salutare banala!?)
E 3 Decembrie 1996 orele 22.
Am dat teza la fizica dar am mari indoieli in privinta notei pe care o apreciez intre 4 si 6 (sper sa fie 5 sau 6).
Tot A.C.V. -ist, gandul acesta ma obsedeaza de un timp.
Duc o viata aproape parazitara si nu prea imi place.
Daca macar as avea cateva dorinte satisfacute…(ce comentarii stupide fac mai nou)
Am inceput sa lucrez la proiectul pentru atestatul de informatica (de ce lo-i fi dand si pe asta?)si inca nu stiu exact cum va fi.Ceva in Fox-Pro.
Cred ca trec printr-un proces specific varstei pe care o am(17 ani si 11 luni) cu rezultatul ce va fi un alt fel de tip.
Altceva nu poate explica gandurile si sentimentele aiurea pe care le am.
Oricum voi continua sa ma auto-observ.
Ma asteapta deci cateva saptamani grele.(si totusi sa nu fac atata caz din nimic)
In rest, viata obisnuita (si nu prea) a unui elev de liceu(cu unele diferente).
De ce aceste adaugari din paranteze? Pentru ca nu este o clasa de oameni normali cea in care ma aflu la ora actuala.
Nu stiu cum fac de le nimeresc eu pe cele mai…Sunt niste caractere acolo, ca daca nu ai nervii de otel, ori devii ca ei, ori o iei razna pe campie.
Si cum nu ma aflu pe campie si nu m-am surprins inca cu acte de acelasi gen inseama ca am ceva nervi la indemana pentru folosinta.
Ca sa va si exemplific(sa nu cumva sa ziceti ca inventez) va spun doar ca nu prea sunt ore la care sa fie liniste cand profesorul (sau profesoara) o cere (bine depinde si de profesor dar consider ca cel mai mult depinde de bunul simt al elevului (ce cam lipseste la multi).
Ca sa nu mai vorbesc de alte faze de genul casei de nebuni.
Si totusi daca ii iei pe fiecare in parte nu sunt chiar asa.
Sa fie oare instinctul de haita asa de metamorfozant (nici nu stiu daca exista acest cuvant)?
De ce cand se aduna, omul isi pierde o mare parte din ratiune si control (nu se intampla la toti dar stiti voi chestia cu exceptiile)?Cred ca este o mai veche mostenire de la ramura noastra animalica. (caci am avut si o alta ramura altfel nu evoluam asa de repede(vezi “ceasul biologic”).
Nu mai continui ca trebuie sa ma culc… Somn usor…

posted in Personal | 0 Comments

18th December 2006

Suedia Episodul 2

“Data tarzie 10 Iulie 1996 ora 13:32 …
Se pare ca am cam tras matza de coada din moment ce n-am mai mazgalit nimic pe aici.”

-Oare de cate ori am inceput cu ’se pare ca…?-

” Afara e un timp foarte potrivit pentru stat in casa: ploua si e frig.
Voi incepe sa va povestesc cate ceva din experienta mea suedeza.
Voi intocmi sau voi incerca sa intocmesc o descriere generala a locurilor,obiceiurilor etc.
Rezum drumul facut pana aici in cateva fraze.
Am venit cu masina incarcata ca un autocar ce face comert; cu mici escale la:
Budapesta, al doilea pod peste Dunare cum vii de la Viena, un mic orasel din Germania, la intrarea in Hamburg. Trecem in Danemarca,pe care dupa 2-3 ore o traversam si din nou pe mare de la danezi la suedezi si iata-ma.”

-Ce expeditiv am fost!-

” Orebro este un oras municipiu (cred) ceva mai mare ca Timisoara, cu multe periferii inconjur.
Strada unde abitez eu este intr-un cartier mai retras la 10 minute de centru; cu grupuri de blocuri de doua etaje foarte armonios asezate, in apropierea unei paduri ceva mai mica ca cea Verde, ”

- cea Verde din Timisoara-

“dar strabatuta de numeroase carari si chiar o alee asfaltata pentru biciclete si va asigur ca ca nu este coltisor pe care sa nu-l fi colindat pe bicicleta.”

-sau pe jos-

“In padure se pot gasi iepuri, caprioare (am vazut eu personal). ”

-foarte aiurea scrisa observatie-

” In apropiere de blocuri se afla 2 terenuri de footbal, 2 de tenis, chiar scoala si gradinita, un strand, asa ca va dati seama ca e destul de interesant si cu toate astea, fi-rar sa fie de treaba, nu ma voi simti niciodata la fel de bine ca acasa unde m-am nascut si voi muri.”

- sper-

” Un lucru de notat este ca de cand sunt aici n-am vazut nici o noapte adevarata, nici urma de stele sau luna chiar si cand nu era urma de nor pe cer.

24 Iulie ora 10:45
Continui cu pareri si observatii generale. Daca ma asez la soare si inchid ochii, sunetul pescarusilor ma face sa ma cred la mare in apropierea plajei. Pescarusii vin de la un mare lac aflat chiar la marginea orasului.
Lacul se numeste Hjalmaren (asa se scrie dar se pronunta Ielmaren), probabil unul din cele mai mari lacuri din Suedia. Clima este foarte diferita de cea din Timisoara, lucru de inteles avand in vedere deosebirea de latitudine si longitudine.
Cea mai calda zi are probabil 25-30 de grade(la soare) fapt convenabil vara dar cele minus 20-30 de grade iarna nu sunt convenabile de loc.

5 August 1996 8:57
Majoritatea suedezilor pe care i-am intalnit si vazut (cei pur-sange nu imigrati, stiti tiparul, blonzi, ochii albastri) sunt ca si clima: reci. Acest renume este cunoscut in lume, il stiu si ei si de aceea incearca sa se incalzeasca, ceea ce explica cantitatile de alcohol consumate (mai ales afara) ”

- din tara cind pleaca si ei in concedii-

” dar nu explica grija statului de a monopoliza acest produs (oricum se vinde la contrabanda).
Au o tara frumoasa si ceea ce e si mai important o respecta si o ingrijesc.
Un lucru de observat este ca multa lume se deplaseaza cu bicicletele prin oras ”

-ninci poluare ca la noi-

” asa ca primaria a facut un lucru foarte destept:a facut un traseu special pentru biciclete prin tot orasul (separat de trotuar).

Si gata cu ei!
Estimp, eu, in vreme ce jucam baschet ma gandeam ”

-mi se mai intampla si mie sa gandesc cateodata-

“Ce-ar fi sa mai scriu ceva la jurnalul ala?. Da, asa ca am inceput sa scriu.
Cam putine randuri am scris de cand sunt aici.
Mai mult decat clar daca te apuci si numeri de cate ori apare o data la inceputul caietului; exclus sa mai apuci tu sa faci chestia asta cititorule [sau cititoareo (opa!)] pentru ca tot ce am scris va fi trecut in fisierul -mama, ca sa spun asa si caietul terminat (foile aruncate).
Sau poate cine stie, le vei citi tiparite pe hartie, la zece ani dupa. (ca sa expire orice faradelege)”

Sau daca is destul de nebun sa il pun pe net cum am facut azi

“Daca da atunci probabil va avea titlul ‘Gandurile mele’.”

Sau nu

“Hai sa va mai povestesc ceva.
Trebuie sa va spun ca a inceput numaratoarea inversa, in o saptamana (sau mai mult) voi pleca de aici si ma voi intoarce acasa ceea ce poate ca explica fluxul cu care scriu.
Adevarul este ca poate mi-ar fi venit mai usor sa scriu daca eram la calculator.
Asa ca nu m-a prea tras ata la scris.
Sa va spun unele din efectele acestei calatorii, binenteles ca voi incepe sa ma laud.
Cand m-am cantarit prima oara (la venire) aveam 112,5 kg. Acum, fara sa exagerez, am 99 kg, poate chiar mai putin, ceea ce e remarcabil.
Cum am reusit?
Cu grija, combinand turele de bazin (in medie cam 80 pe zi) cu sauna (5-10 minute, 90-95 grade,3 ori pe zi) si biciclismul, baschetul si seara gimnastica impreuna cu exercitii de forta.
Cam multe nu? Ca sa va dati seama de ceva schimbari aflati ca abia pe la 101-102 kg am reusit sa dau slam-danc(e o lovitura la baschet, daca nu stiti cu ce se mananca desi ma indoiesc)
De atunci o fac de fiecare data cand vreau (am dat cred ca vreo 50 de cosuri in stilul asta)”

- nu este inaltimea standard a cosului dar oricum e o realizare -

” Cred ca odata ajuns acasa voi povesti mai mult decat am facut-o aici. Pe data viitoare!

Stima fiilor!!!!(De mult n-am mai salutat asa)
Azi este 10 august.
Nu am ceasul langa mine asa ca sar peste ora.
Sunt tot in strainatate dar totusi mai scriu.
In momentul de fata ma aflu afara in natura, asezat turceste pe podul unui stavilar al unui rau asemanator cu Timisul ce cred ca vine si merge dintr-un lac in altul.
Este o dupamiaza placuta cu soare, eu tocmai am iesit din apa unde m-am balacit foarte rapid (E o apa rece de-ti ingheata …)
Urechile mele percep un amestec de muzica de la radio si murmurul apei ce curge la un metru sub mine.
Locul acesta se afla la zece minute de mers cu bicicleta de la apartamentul unde stau.
Intre timp mi-am schimbat pozitia. Acum stau in picioare aplecat in fata si sprijinit cu cotul de o balustrada lata ce face parte din structura stavilarului. Nu e o pozitie prea comoda si cred ca am s-o partasesc curand.
Ca sa revin la firul jurnalului.E foarte posibil ca in 16 sa plecam dar pana atunci mai sunt cateva zile.
Poate reusesc sa-mi duc la capat P.A.R.G.-ul (Programul lui Alex in Reducerea Greutatii) si voi pleca (sper) la 96 (in prezent am 98 de kg).
De altfel, dupa ce voi pleca de aici ma voi duce sa joc baschet (de unul singur) cel putin o ora pe zi.
In rest ce sa mai povestesc, nu prea mai e nimic nou. Salut!

Sambata 17 August 1996 ora 7:05 aprox.
Gata. In maxim doua ore ne vom urca in masina si adio Suedia!
Nu-ti voi duce dorul deloc! Prin cap mi-ar trece multe ganduri si as lua-o razna daca nu m-as controla.
Oricum ma bucur.Sper sa mai scriu ceva si pe parcursul calatoriei. Noroc bun!

Aceasi zi ora 19:30
Au trecut deci 12 ore si 25 de minute de la ultimele mele randuri. Ma gasesc in plina mare intre Danemarca si Germania.
Si iata ca am realizat ce consecinte au banii asupra omului. In concret asupra mea.
Te fac egoist daca nu esti pe faza sa te controlezi.
Acum de exemplu nu m-am controlat si am umplut patru randuri fara rost in loc sa povestesc.
Asadar reiau, sunt pe mare asezat la o masa de pe puntea imensului feriboot cu care navighez.
Imens este cuvantul mijlociu folosit la comparatia dintre vas si o cladire de patru etaje. Unde mai pui ca are vreo 6-7 etaje, 2 restaurante, 3 sau 4 magazine pe langa cele obisnuite aflate pe orice vas (nu mai vorbesc de cala ce adaposteste masini, tiruri si chiar un tren).
Afara bate un vant racoros ce imi face bine. Marea se vede peste tot, abia acum zaresc o panglica mai rasarita de pamant, asa ca Germania-i aproape. Pana la alte randuri… ”

Cam astea au fost cele scrise de mine prin strainataturi. Sa revenim la prezent.

14 Octombrie 1996 ora 19:37.
Mi-a cam trebuit mult sa transcriu cateva pagini nu?
Va asigur ca am facut-o cu foarte mari pauze. A inceput scoala si clasa a XII-cea, iata, ultimul an de liceu pe care sper sa nu-l termin A.C.V.-ist.
In rest totul e ca de obicei atat cat poate sa fie ca de obicei . N-am mai scris nimic dar tare ma bate un gand…
Cam atat pentru asta seara!

posted in Personal | 0 Comments

17th December 2006

Suedia

Ce as putea sa zic decat bine v-am gasit la o noua emisiune.
M-am intors din Suedia si astazi este 21 august 1996.
A cam trecut ceva timp nu?
Cam prea mult timp as zice eu.
Am reusit sa fac multe chestii in aceasta perioada de absenta, in primul si-n primul rand am dat jos de pe mine cam 12 kilograme ceea e foarte grozav.
Aceste randuri sunt scrise pe un Pentium (Pentium !!!!) la 100 cu CD-ROM, Sound Blaster etc asa ca distractia a inceput
In continuare voi adauga gandurile scrise de mine in timp ce eram plecat si poate ceva pe langa de moment:

“4 Iunie 1996 ora 6:26(orarul suedez)
Sunt de cateva zile aici in orasul aflat la 280km de Marea Nordului: Orebro din Suedia.
Constat inca o data ca e bine sa stai in aer liber (e si mai bine sa mergi in aer liber dar ar fi mai dificil de scris)
Si asa scrisul imi este mai maltratat ca de obicei datorita caietului asezat pe genunchi.
Totusi e mai comod decat pe masa de bucatarie unde nu am cutezat sa scriu .”

-chestie tampita de principii-

“Am venit la o pescuiala (pretext, ca sa iesim din casa unde e cam aglomerat cu bagaje) Am facut aceasta paranteza pentru a avea ragazul necesar a doua aruncari de undita”

am aruncat vreo zece

“binenteles fara succes. Asa ca mi-am reluat activitatile literare ”

-pseudoliterare as spune eu -

” dar, stai un pic,Tatal meu tocmai a scos un crap(sau o ruda) asa ca va las”
-era de fapt o platica-

” Aceasi zi,ora 22:38… Ma regasesc in patul in care dorm de aceste cateva zile, in pozitia Lotus ”

-de fapt o ‘derivata’-

“(ce observatii!; nu dorm, acum doar stau in aceasta pozitie).Scorul pescuitului s-a dovedit a fi destul de mare. Am prins(personal) 4 pestisori si doi crapi marisori

“-tot platici-

“(de la varful degetelor pana la jumatatea antebratului(+ - 10 cm).A fost o experienta foarte interesanta sa scoti pestii din apa, foarte asemanatoare cu febra vanatorii.
Dar destul cu pestii, sa trecem la lucruri mai pamantesti. Trebuie sa recunosc ca eu nu sunt nici pe departe pescar, nici macar amator.
Am un program destul de neclar dar pe masura ce ma acomodez sper sa iasa toate bine.
Poate in episodul urmator va voi povesti de calatoria mea pana aici si cateva din impresiile adunate.
Pana atunci va spun noapte buna…”

posted in Personal | 0 Comments

16th December 2006

Aprilie-Mai

Hello and welcome here on The After-School Jurnal!
Data este 17 Aprilie 1996 asadar a mai trecut o bucata de timp de cand v-am aburit ultima oara.
Apropo de telefon, stii cat mi-a venit la plata? 157.875,00 lei !
Urmeaza o propozitie vulgara la adresa Romilor-Telecomilor (nici o aluzie la adevaratii romi):
Ii bag acolo de unde au venit pe toti!
Trebuie sa va spun ca acest ultim trimestru va lua sfarsit pentru mine din ziua de 24 Mai, ceea ce e destul de frumos trebuie sa recunosc.
Motivul?Plec in vizita prin strainataturi din motive combinate intre ele (afaceri si distractie).
Am inceput sa scriu ceva la schita cu Sava si cred ca dupa ce va las voi incepe transcrierea pe calculator.
Mai am un pic si voi deveni foarte nerabdator de a iesi din A.C.V. Abia astept momentul! Cred ca va fi una dintre cele mai interesante experiente de viata.
La roman nu am mai scris absolut nimic dar am inceput sa-mi conturez actiunea in cap.
Probabil voi scrie cat timp voi fi plecat. Mai scriu eu..

Va salut ca de obicei, ca un tip politicos ce sunt.
Azi este 8 Mai 1996 ora 19:37 aprox (cred ca e un tic al meu exactitatea asta).
A trecut destul timp de la ultimele randuri scrise ce se pot vedea daca te duci cu o pagina mai sus.
Afara s-a mai incalzit, de fapt ce vorbesc, e o caldura de cuptor (20-25 grade).
Cred ca va e clar ca ma voi duce la inot sa fac cateva bazine pentru a-mi intra in forma (n-am inotat de asta toamna) ca sa fiu fresh cand voi ajunge in Suedia unde voi face o serie de antrenamente: inot, biciclism, jogging, sauna.
Scopul este acela de a reduce din ’supra-populatie’.
Cum spuneam afara s-a foarte incalzit astfel incat eu umblu in pantaloni scurti.
Oricum cred ca am fost printre primii purtatori de asemenea garderoba in oras pe cand vremea era destul de instabila, nasul meu mirosind prilejurile favorabile.
O singura data m-a prins ploaia in pantaloni scurti dar asta s-a intamplat dupa stabilizarea caldurii fiind o ploaie surta de “pre-vara”.
Acum in timp ce tastez aceste randuri afara plutesc niste nori grei si plumburii prevestind apa pentru toti cea ce imi naruie planificata sedinta de alergare.
Maine, joi, voi da teza la informatica (singur, ceilati dau in alta zi). Va trebui sa ma trezesc la cinci(5!) dimineata pentru a fi la timp la ora 7 la liceu.
Apropo de laborator, am mai primit ceva caculatoare, ramane de vazut ce. Acum avem printre ele si un DX 486 la 33 Mhz. Cred ca in cateva minute va ploua pentru ca se intuneca prea repede pentru ora asta.
Peste cateva zile imi voi completa calculatorul cu tot ce ii trbuie. Vorba mea “sa vezi atunci distractie”
Ca sa vezi ce chestie! Abia am scris ultima fraza si a si inceput sa ploua.
Stiti cu toti acel zgomot care se aude, picaturile izbindu-se cu putere de asfalt cu un ritm din ce in ce mai in rapid, fluctuand la cate o pala mai puternica de vant ale carui gemete si uneori strigate le aud. Cerul este acum de un gri opac cu o usoara tenta albastra stearsa uniforma iar vantul inteteste din ce in ce mai tare suvoiul de apa ce vine, vine fara oprire din cer; singurele zomote ce se mai aud in afara de ropotul furios al ploii si de tunetele razlete sint tastele apasate de degetele mele si gheata ce izbeste tabla din pervazul ferestrelor. Las ploaia care continua nepasatoare si va salut pana data viitoare..

posted in Personal | 0 Comments

15th December 2006

27 februarie

Asa cum v-am avertizat,nu am continuat sa scriu zilnic.
Asadar, azi este 27 februarie acelasi an 1996 binenteles.
Deci am avut o pauza de o saptamana.
Intr-o saptamana se pot intampla multe, imi vei spune tu cel sau cea care citesti (ma cam indoiesc ca va citi cineva dar totusi sa respectam normele).
Eu iti spun ca nu prea s-au intamplat multe in aceste 7 zile.
O noutate pentru tine ar fi aceea ca sambata voi pleca in excursie la Baile Felix.
Sper sa iasa ceva din chestia asta poate chiar parasirea A.C.V.-ului.
N-am mai scris absolut nimic din 2 ianuarie la roman. Sunt sigur ca dupa terminarea tezelor voi fi mai hotarat.(vineri dam teza la fizica-booa!)
Am trecut printr-o febra musculara cam aiurea, provocata de o ora de chinuri si suspine la o ora de sport cu un student sadic si masochist.
De N nu prea am ce sa spun, ne evitam reciproc.De fapt nu stiu de ce o tot mentionez in acest jurnal.
Afara s-a mai incalzit: Azi la ora prinzului au fost cam 10 grade.
Nu mai dezvolt nici o teorie de moment pentru ca trebuie sa scriu o compunere la romana.
E ora 21:07 aprox. asa ca va cam las. Salut cititorule(scuze,sau cititoare,eu tot ma indoiesc ca ma citeste cineva)

” Mmm…Buna seara dragi…mmmelomani…Bun venit la o noua serata muzicala.
Ma bucur sa am alaturi de mine pe marele virtuoz al jazzului…mmm …”

Asta a fost in loc de salutare si acum sa trecem in revista evenimentele petrecute in cele 24 de ore(aproximatie prin adaugare).
Logic,este 28 februarie (ora 20:04 aprox) adica a doua zi.
Am un pic de timp liber asa ca de ce sa nu vorbim putin.
Precizez ca acest inceput incadrat de ghilimele a fost scris in intentia de a nu fi monoton in saluturile mele.
Este mai mult ca sigur un citat din Sava sau macar o parafrazare.
Astazi am constatat ca am un inceput de raceala dar nu ma las batut.
Mai sunt inca 36 de ore pana cand voi da teza la fizica. Si inca in ce zi! Pe 1 Martie, si cred ca asta iti zice ceva, si daca nu-ti zice inseamna ca esti cam aiurit.
Da, tocmai de Martisor. Auzi vere ce chestie nasoala. Apropo, nu cred ca v-am mentionat ca la aceasta materie ‘preaiubita’ am doi de 3 si un 6. Acum cred ca intelegeti aversiunea mea fata de aceasta materie si profesoara. Astept cu nerabdare sosirea tatalui meu.
Ma pregatesc sufleteste pentru perioada de teze ce va urma. Noroc ca sambata si duminica ma voi relaxa..
Cam atat pentru ziua de astazi…Pe data viitoare (Probabil luni)

Azi este intradevar luni dar nu 4 cum te-ai fi asteptat ci 11 Martie 1996.
O saptamana de intarziere deci.
In aceasta saptamana am dat 3 din cele patru teze regulamentare, cea nedata fiind la matematica (nu va speriati o dau miercuri).
La romana a mers fara probleme, la info am luat 10(zece), la fizica iau cel putin 5(buaa).
Dar ca sa nu va mai fierb va povestesc mai bine ce s-a intamplat in excursie.
Ne-am distrat fain de tot. Sunt inca A.C.V.-ist daca va intereseaza.
Am fost la discoteca in seara de sambata cam, de la orele 21 pana pe la 02 (aproximatie prin scadere). Cred ca nu am dansat niciodata atata in viata mea de om. A fost oricum placut. Ce sa mai zic ne-am batut cu zapada, am spalat fetele…Am facut o baie fierbinte in apa termala sau de care o fi pe acolo asa fierbinte. Am inteles inca niste chestii despre femeie si comportamentul unora dintre ele, e vorba de clasa celor usuratice.
Cam atat intrucat spatiul emisiunii noastre este limitat. Maine de la 17 merg la ‘Vacanta mare’, are spectacol, auzi titlu: ‘Beatman Forever’(nu te agita am scris corect titlul, are o tenta de umor ca doar asa e si grupul, umoristic)
Merg cu R,E, parintii ei si N. Nu trage nici o concluzie ca nu eu am invitat-o, mergem doar ca virgula colegi de clasa ce suntem. Apropo, de azi, incepand cu orele 16, am telefon,ceea ce imi da o usoara stare de euforie.
Spatiul este foarte limitat deci va spun:’La recitire’ pana data viitoare.

posted in Personal | 0 Comments

14th December 2006

20 Februarie 1996

Salut voua cei fericiti si fara griji ca si mine!
Este 20 Februarie 1996 asadar ziua urmatoare seara (18:54 aprox).
Nu va bazati ca voi continua sa scriu in fiecare zi.
Dupa o lecturare a celor scrise ieri am putea trage mai multe concluzii:
-autorului ii cam place sa vorbeasca, dar in mare cam are dreptate.
-nici eu, cel de astazi nu iubesc scoala.
-autorul are o anumita doza de inteligenta pe care nu o voi dezvalui lasand-o la atitudinea fiecaruia (tot ce cred eu conteaza). -preferintele muzicale sunt destul de interesante.

Astazi am aflat ultima duma: s-ar putea sa ne puna telefon dar va costa..
Afara ploua…Nu prea imi place ideea, sper sa nu inghete la noapte…
Azi am avut un fel de rabufnire de furie la adresa ei.
Comunicarea nu a avut loc in direct de altfel cred ca nici nu m-a auzit ea fiind la trei metri departare eu transmitandu-i ce am avut de zis prin cineva care poate nici nu a emis mai departe.
Care a fost intamplarea: Ora de romana. Cativa care lipsisera la niste lucrari au trebuit sa dea lucrare separat.
Si ce crezi ca se intampla; Fiind unul dintre cei care stia despre ce se cerea in lucrare, si nici nu eram printre cei ‘extemporalizati’, ma trezesc ca sunt intrebat despre subiect.
Toata fata ii era latita intr-un zambet de reclama la pasta de dinti. Am transmis raspunsul la prima intrbare ce o stiam, dar la urmatoarea nu am mai suportat acel zambet fals ce era menit pentru a ma incuraja sa-i raspund, menit scopului ei, de a se folosi de mine.
Niciodata nu mi-au placut cei ce in mod normal nu se poarta, cum sa spun, bine cu tine, dar cand au nevoie stiu sa te cucereasca, sa te flateze, ma rog, sa isi atinga scopurile.
Nu stiu daca a auzit ce i-am raspuns sau daca s-a facut ca n-aude dar astazi a mai coborat un pic in ochii mei asa cum mai coboara de fiecare data cand aflu ceva, sau vad ceva.
Trebuie mentionat ca ea n-a fost niciodata prietena mea si deci nu prea as avea ce sa comentez dar totusi, la ceva sinceritate avem cu totii drept.

Cred ca acum sau mai tarziu voi arunca o privire peste schita… Pana data viitoare va spun: Salut!

posted in Personal | 0 Comments