weblogu’ lu’ maK

Adica umblu la imaginea blogului.

Adica nu tre sa’mi zici ca acu arata cam naspa.

Adica stiu.

Adica shut the fuck up sau da-mi o copita de ajutor dac’ nu poti sta locului.

Adica stiu ca vorbesc singur.

Azi deschid o noua categorie.
De tot, daca intrebai cumva de ce.
Momentan nu m-am decis cum o voi numi asa ca provizoriu va purta eticheta de “Pareri la kil”.
Suna cam aiurea stiu, da’ asta a scos creierul meu neted in aceasta jumatate de secunda cit am deschis ghilimelele.
Acu’ deja am scris, stii si tu, scripta manem. Pina la venirea lu’ eraser.
Bun, ne citim mai sus.

Multumesc autorului necunoscut. Îi multumesc din toata inima.
Multumesc ca ai dotat omul cu puterea de a crea muzica.
Multumesc ca i-ai dat omului imaginatie, voce, urechi, brate, picioare si l-ai invatat sa le foloseasca pentru ceva minunat.
Multumescu-ti tie ca ai lasat sa se nasca compozitorii si muzicienii.
Iti multumesc ca mi-ai dat auz sa ma pot bucura de creatia lor.
Iti multumesc. Fara muzica as fi murit pina acum de nenumarate ori.
Daca nu ar fi existat muzica, nu as fi zburat niciodata.

Inca o data, iti multumesc, si daca nu cer prea mult, invata-i pe toti sa se bucure de muzica asa cum o fac eu.

Azi am avut prima zi de pauza totala. Prima zi de somaj. Senzatie delicioasa, crede-ma.

Dupa 3 ani de …(a se completa dupa cuviinta) si munci subapreciate si subremunerate, astazi a fost o zi de relaxare completa.

Stiu, majoritatea tremurati in chiloti la ideea de a fi jobless. V-ati obisnuit cu stabilitatea de zi cu zi. Sigur, nu e chiar roza situatia, dar vine leul.

Ei bine, nu, eu savurez momentul la maxim. E frumos, poti face orice iti trece prin mansarda. Vrei sa dormi pina la 12 intr-o miercuri? O faci. Vrei sa mergi la ora 3 pe o terasa la o bere stiind ca in timpu’ asta altii trag la rame? Nici o problema.

Din nou, intuiesc ce gindesti:  Mare brinza, chestiile astea le pot face si io daca vreau, cumva.

Bravo, gigele, iti zic eu, dar, chiar ai savura berea aia rece asa cum am facut-o eu azi? Nu cumva ochiul tau ar trage ochiade discrete catre ceas, nu cumva te-ai astepta la un telefon care sa-ti spulbere ultimele momente?

Bine, bine, nu ma mai laud.

Alta era ideea ce vreau sa ti-o induc.
Stiu ca majoritatea sinteti angajati pe o suma de nimic, stiu ca majoritatea sinteti satuli de sclavie, mai stiu ca putini aveti curajul, vointa, posibilitatea de a lasa totul balta si a incepe de la zero.

Te asigur ca odata ce ai facut asta vei retrai toate acele sentimente si senzatii pe care le considerai pierdute. Viata are alt gust si miros cind nu ai pe cap toate sarcinile alea zilnice.

Da, ok, ideea, nu te mai tin.
Incearca sa te deconectezi de la portia zilnica de job. Uita totul in momentul cind pasesti afara din birou. Vei descoperi o lume minunata.