31st August 2011

Nota Bene

Stiu ca dupa gramatica de academie se scrie innorat, innoptat, innegrit etecera dar REFUZ sa ma conformez. NA! La fel cum e timpita chestia noua cu â in loc de î de o gramada de analfabetisti au inceput sa scrie ân si asa mai departe.

O prostie, limba ar trebui sa evolueze nu invers. Dar nu, noi trebuie sa complicam lucrurile, puah!

De ce in loc sa taiem un n, care oricum e aproape mut, pentru a face mai cursiva scrierea nu mai bine o complicam?

Sau alta, hai sa facem in loc de nici o care are o logica, sa fie nicio, sa ajutam analfabetii sa scrie ca si ei e oameni nu? Pupa-i-ar ciuma sa-i pupe.

Oricum ei se cultiva din cacan, clici si alte rahaturi scrise de alti rahati pentru rahati, nu mai trage cineva apa dupa ei odata.

Lasa, noi sa fim sanatosi ca boala vine. La ei sper.

posted in Din mansarda | 2 Comments

31st August 2011

I’m back! Oare?

Cu niste cujetari profunde ce ma rascolesc, se invirt pe dinauntrul meu si tre’ sa le dau afara ca sa eliberez supapa, stii tu ceva de asta nu?

Cu cit astepti mai mult timp dupa ceva/cineva cu atit mai mic va fi interesul. Aviz amatoarelor.

Daca prostia ar putea fi eradicata as fi fost membru fondator al clubului “Erase the stupidity”.

Manelistii traiesc si se inmultesc pentru ca sint lasati.

Cititorii de carti au devenit o specie pe cale de disparitie. Ar trebui sa fim protejati prin lege.

Viitorul e negru pentru ca nimeni nu se ridica naibii sa traga draperiile.

Bunul simt se intretine si dezvolta insa prostul gust e vesnic.

Banii nu sint necesari cind realizezi ca ai nevoie de fapt doar de hrana si adapost.

Muzica buna da energie, cea proasta o ia.

Daca vrei sa nu fii singur/a trebuie sa accepti ca nu ai mereu dreptate.

Intotdeauna ceea ce cauti va fi mai aproape decit ti-ai imaginat.

Ignoranta naste monstri, prostia ii tine in viata.

Frica e buna, te tine alert, panica in schimb te omoara.

Cu prudenta ajungi la destinatie mai incet dar sigur, cu inconstienta ajungi mai repede sau chiar de loc.

Nu viteza ucide ci impactul.

Fereste-te sa dai sfaturi, aproape intotdeauna vei fi tras la raspundere pentru ele.

Daca sapi groapa cuiva asigura-te ca o faci din afara altfel risti sa fii tu cel ingropat.

Cine nu risca nu cistiga insa riscul poate fi fatal iar cistigul e rar pe masura riscului.

Oamenii cu doua fete te privesc din fata si pe la spate.

Intotdeauna te vezi altfel decit o fac ceilalti.

Cu cit vrei mai mult cu atit vei fi mai putin multumit.

Daca faci tot azi maine te vei plictisi.

Fericirea e o iluzie, moartea o certitudine, invata sa traiesti macar.

Memoria nu denota inteligenta doar capacitate de stocare.

Liderii conduc masele, outsiderii vad si pot schimba intreaga schema influentind liderii.

Fereste-te de cei care nu au nimic de pierdut, iti vor lua totul.

Fugi dupa oportunitati dar ai grija sa nu te impiedici.

Inteleg ca orice sut in cur e un pas inainte dar pot sa merg si de unul singur, ce naiba!

Dupa ploaie vine soare exceptie daca e inorat. Sau noapte. *Vezi nota la subsol

Nu uita niciodata de unde ai plecat s-ar putea sa trebuiasca sa revii acolo daca te-ai ratacit.

Prietenii vin si pleaca, dusmanii vor fi mereu in preajma ta.

Nu lovi pe cel cazut decit daca vrea sa te traga si pe tine.

Prietenul te cunoaste cind are nevoie de tine.

Comunicarea e importanta in cuplu dar nici sexul nu e de aruncat.

Iubirea trece, ura e vesnica.

Daca nu esti deloc gelos inseamna ca esti dispus sa imparti cu altii.

The end?

*Nota bene: Vezi urmatorul post.

posted in Din mansarda | 6 Comments

13th December 2010

Aiureli depresive?

Viata-i far’ de sens
constat din nou in ceas de iarna,
or fi coincidenta raceala si uritul anotimpului
cu negura ce pe suflet ma apasa?

Nu stiu, cert e
nimic nu ma atrage acum
culorile-s palide, visele scrum
senzatia-i nasoala, iti spun

Lumina-i departe,
la fel si optimismul meu
se stinge-n linistea zilei mohorite
stiu, tre’ sa merg sa trec la alte fapte
si totusi mi-e greu

Vointa nu-mi lipseste, o stiu, o simt
ascunsa dibaci in mine, asteapta doar un semn sa iasa
poate asta-i problema, nu vreau sa-naintez?
nu vreau sa-i fac acel simplu gest,
oare ma cramponez de ce-am pierdut?

Dar asta-nseamna ca speranta inca-i vie
deci pesimistul n-a invins deplin
mai sint inca sanse, chit ca slabe
sa fie tot ca la-nceput

Sint oare la marginea de jos a buclei
chiar inainte sa-ncep sa urc?
raul ce-l simt acuma sa fie compensarea
la binele ce va urma?

Sau prins sint in plasa neputintei
precum un peste ghinionist
ce se-ncapatineaza sa inoate inspre fire
in loc sa caute netulburat iesirea

Ce aiureli imi trec in minte acuma
stau crap firu-n patru si culmea
mai folosesc si o lama boanta
asta e cea mai tare poanta

Folosul este nul, situatia-i albastra,
am rupt-o-n fericire, gaina-i moarta-n cotet,
na-ti-o frinta ca ti-am dres-o,
unde dai si unde crapa si alte chestii cu nutret

Dar pin’ la urma mi se rupe
nici in cot nu ma doare.
se va schimba cumva treaba
fortat sau de la sine,
depresia nu-i de mine.

posted in Din mansarda | 0 Comments

10th June 2010

Un de ce sau mai multe.

De ce oamenii ( majoritatea lor, nu exceptiile ) se grabesc mereu a se conforma fiecarei reguli, obicei, trend si alte rahaturi de astea trecatoare fara a sta nici macar o milisecunda a incerca, gindi daca nu cumva schimbarea respectiva e complet inutila si degeaba ca sa nu zic retarda? Citeva exemple:

Pe vremuri scriam sunt, apoi sint si acum, complet idiot si aiurea am ajuns la sant. Nu mai pomenesc de analfabetii cretini care pun regula inclusiv acolo unde nici macar nu trebuie. Am vazut o multime de oameni cu pretentii scriind “anceput”. “an” fine, las “de ce”-ul in aer.

Moda, in special la femei. Tot mai mult vad lume trecind pe ultimele stiluri de intolire, incaltaminte, freze fara sa arunce o privire macar in oglinda, caci daca ar face asta, multi ar vedea cit de ridicoli pot fi. Sau poate refuza sa vada asta?

De unde nevoia asta de conformare? De ce persista fututul asta de spirit de turma? ( scuza-mi franceza ). Homo sapiens musai socialis est? Sa fie asa de teribil sa iti mentii personalitatea si stilul propriu? E o frica de a iesii din tipare care zguduie pina-n fundatia existentiala?

Retorica est.

posted in Din mansarda | 1 Comment