Din mansarda » weblogu’ lu’ maK
20th February 2017

Nu ca zic dar vreau sa spun

Ca sintem pe punctul sa ne ducem pe copca.
Voi nu simtiti asta? Hai mah ca pute rau! Uita-te in jur ce evenimente sint la punctul ridicat spre fierbere in lumea larga.
Americanii au sef pe Trump, un tip plin de complexe care deci va face o gramada de tampenii ca sa arate la toata lumea cit e el de tare. Avem arabi care nu is mai incap in piele si dau cu jihad pe afara. Avem chinezi care sint peste 15% din populatia globului. Sint peste un miliard nenicule daca in procente nu te prinzi. Adica e multi. Si astia dau pe afara doar ca au niste conducatori care ii tin in frau. Inca, cit a mai dura si asta. Ca daca raman astia fara mancare ne manca si urechile. Clar nu va mai fi picior de caine sau pisica comunitara pentru inceput. Nici cu indienii din India nu mi-e rusine. Daca astea doua popoare isi pun in cap si au dotarile corespunzatoare ne termina doar prin numarul lor.
Ce mai avem. niste orgolii de foste imperii care fierb la foc mic si momentan se manifesta si si-o trag la gioale pe terenul ecomnomiei europene si globale. Si nu in ultimul rand il avem pe taica Putin. Cu care nu iti vine sa te pui. Asta nu stie de gluma. Si are privire de tip al dracu’de tot.

Cu alte cuvinte am pus-o de-o ciorba de razbel daca unu din astia il calca pe bataturi pe altul si incep sa se paruiasca.
Macar daca si-ar rezolva complexele intr-un meci de box doar ei intre ei dar nu, o sa traga dupa ei intreaga turma de oi ai carei ciobani sint.

Propun sa lasati chestiile complexe de-o parte si sa va bucurati de viata. Cit timp o sa mai fie asa cum e.
Nu zic sa ti dai demisia de maine si sa zburzi pe campii dar nici nu mi-as face planuri cincinale.
Sau poate ma insel. Eu as fi primul bucuros de asta…

posted in Din mansarda | 0 Comments

18th October 2012

Sfarsitul lumii…

Sfarsitul lumii.

Am vazut adineauri un film hmm, comedie romantica sa-i spunem? Drama romantica as zice eu avind in vedere “futilitatea” sfarsitului…
Dar ideea e alta. Mi-a venit intrebarea: Ce as face eu daca as stii cu siguranta ca lumea se va sfarsii peste 3 saptamani? Probabil mi-as alcatui urgent za “bucket list” si as trece rapid la bifare ei.
Asadar ca exercitiu de imaginatie voi intocmi una bucata lista acum. Ordinea nu e neaparat asta.
- daca pot ajunge la ei, mi-as stringe in brate partintii si le-as spune ca-i iubesc, daca nu atunci macar la telefon
- as conduce pina la o prietena draga, as imbratatisa-o si i-as spune ca imi pare ca lucrurile nu au mers altfel
- in prima saptamina mi-as vinde tot ce pot in afara de masina ca sa pot lua cit mai mult carburant si hrana.
- mi-as face bagajele si as porni in the roadtrip of the end of the world, as merge prin toate locurile care-mi sint dragi si peste tot unde am vrut mereu sa ajung dar conjuctura nu mi-a permis.

Simplu nu?
Tu ce ai face stimabile?

posted in Din mansarda | 3 Comments

14th May 2012

Degeaba

Sint furios, furios si trist, o furie trista.

Te intrebi cum e senzatia? E simplu. Ai revelatia unui trecut fara realizari, unui prezent banal si perspectiva unui viitor plat. Imagineaza-ti senzatia. Ce zici? Sexy, nu-i asa?

Aproape de fiecare data cind ma aflu in mijlocul unei multimi de oameni realizez cu senzatia de mai sus ( furie trista) ca noi, omenirea in general am ajuns sa ne asemanam unui virus ( cine stie unde s-a mai facut comparatia asta are o bere de la mine ), da, un virus.

Nu ma crezi? Pai sa-ti exemplific. Traim pentru ce? Pentru a ne inmulti ( progamati genetic pentru asta sintem) consumam toate resursele disponibile, ne satisfacem poftele si cam atit.

Nu strimba din nas. Ia spune-mi stimabile un exemplu de ceva facut de tine in ultima saptamina care sa nu duca la satisfacerea unei nevoi personale…Ce spui? nu prea ai? hmm, my point exactly.

In concluzie, mare si multa majoritate din noi traim complet degeaba. De fapt nu chiar, traim pentru a consuma, pentru a-i imbogatii pe anumiti indivizi cei care produc ce consumam noi.

Ce ramine in urma ta cind tragi linia finala? Cred ca e o intrebare ce ar trebui sa ti-o pui in fiecare dimineata…

posted in Din mansarda | 7 Comments

13th March 2012

Voci

Trebuie sa scriu ceva, trebuie sa-mi eliberez mintea de ginduri, ginduri care sint inutile si sint constient de asta de aceea vreau sa mi le scot din minte. Le astern aici in neant si poate nu se vor mai intoarce in capul meu. Poate. E o speranta.
“Puerila” imi spune rationalul din mine care sta la inaltimea superioritatii lui si ride in hohote.
“Unde erai cind greseam atunci?” il intreb.
“Eram inchis in orbirea de care erai cuprins, bateam cu mainile, cu picioarele, cu capul in zidul ce l-ai inaltat in jurul meu” imi raspunde el.
Nu il mai ascult, ride mai tare acum de mine.
“Eu te-am avertizat, tu nu ai vrut sa ma asculti, acum platesti pentru asta de iti iese pe nas”
“Mai bine il ascultai, acum uite ce ai facut, am fost frinta, nu simti durerea?” intervine si inima in discutie.
“Tu sa taci!”raspund eu. “Doar tu esti de vina. Tu imi dai acum dureri. As vrea sa te pot smulge din piept si sa te arunc la caini.”
“Si ce vei face fara mine? Vei trece prin viata fara sa mai simti nimic, totul va fi fara culoare, gust, farmec…” sopteste ea.
“Macar nu voi mai simti durere” zimbesc eu strimb.
“Toate trec. Nimic nu dureaza, nici durerea, nici placerea. Totul e degeaba” prinde glas pesimistul.
“Hoooooo! Ce-i cu atita vorbarie aici? Vorbiti toti deodata si fara nici un rost. S-a intimplat, am luat-o pe piept, am cazut, asta e, ma ridic, invat lectia si merg mai departe. Nu sint nici primul nici ultimul fraier de pe lumea asta. Data viitoare trebuie doar sa il ascult mai mult pe rational, sa protejez inima iar pesimistului sa-i trag un sut unde-l doare cel mai mult.” inchei eu cu un inceput de zimbet. Amar ce-i drept dar poate se indulceste pe parcurs.

4-steps-to-help-heal-a-broken-heart.jpg

posted in Din mansarda | 1 Comment

31st August 2011

Nota Bene

Stiu ca dupa gramatica de academie se scrie innorat, innoptat, innegrit etecera dar REFUZ sa ma conformez. NA! La fel cum e timpita chestia noua cu â in loc de î de o gramada de analfabetisti au inceput sa scrie ân si asa mai departe.

O prostie, limba ar trebui sa evolueze nu invers. Dar nu, noi trebuie sa complicam lucrurile, puah!

De ce in loc sa taiem un n, care oricum e aproape mut, pentru a face mai cursiva scrierea nu mai bine o complicam?

Sau alta, hai sa facem in loc de nici o care are o logica, sa fie nicio, sa ajutam analfabetii sa scrie ca si ei e oameni nu? Pupa-i-ar ciuma sa-i pupe.

Oricum ei se cultiva din cacan, clici si alte rahaturi scrise de alti rahati pentru rahati, nu mai trage cineva apa dupa ei odata.

Lasa, noi sa fim sanatosi ca boala vine. La ei sper.

posted in Din mansarda | 4 Comments

31st August 2011

I’m back! Oare?

Cu niste cujetari profunde ce ma rascolesc, se invirt pe dinauntrul meu si tre’ sa le dau afara ca sa eliberez supapa, stii tu ceva de asta nu?

Cu cit astepti mai mult timp dupa ceva/cineva cu atit mai mic va fi interesul. Aviz amatoarelor.

Daca prostia ar putea fi eradicata as fi fost membru fondator al clubului “Erase the stupidity”.

Manelistii traiesc si se inmultesc pentru ca sint lasati.

Cititorii de carti au devenit o specie pe cale de disparitie. Ar trebui sa fim protejati prin lege.

Viitorul e negru pentru ca nimeni nu se ridica naibii sa traga draperiile.

Bunul simt se intretine si dezvolta insa prostul gust e vesnic.

Banii nu sint necesari cind realizezi ca ai nevoie de fapt doar de hrana si adapost.

Muzica buna da energie, cea proasta o ia.

Daca vrei sa nu fii singur/a trebuie sa accepti ca nu ai mereu dreptate.

Intotdeauna ceea ce cauti va fi mai aproape decit ti-ai imaginat.

Ignoranta naste monstri, prostia ii tine in viata.

Frica e buna, te tine alert, panica in schimb te omoara.

Cu prudenta ajungi la destinatie mai incet dar sigur, cu inconstienta ajungi mai repede sau chiar de loc.

Nu viteza ucide ci impactul.

Fereste-te sa dai sfaturi, aproape intotdeauna vei fi tras la raspundere pentru ele.

Daca sapi groapa cuiva asigura-te ca o faci din afara altfel risti sa fii tu cel ingropat.

Cine nu risca nu cistiga insa riscul poate fi fatal iar cistigul e rar pe masura riscului.

Oamenii cu doua fete te privesc din fata si pe la spate.

Intotdeauna te vezi altfel decit o fac ceilalti.

Cu cit vrei mai mult cu atit vei fi mai putin multumit.

Daca faci tot azi maine te vei plictisi.

Fericirea e o iluzie, moartea o certitudine, invata sa traiesti macar.

Memoria nu denota inteligenta doar capacitate de stocare.

Liderii conduc masele, outsiderii vad si pot schimba intreaga schema influentind liderii.

Fereste-te de cei care nu au nimic de pierdut, iti vor lua totul.

Fugi dupa oportunitati dar ai grija sa nu te impiedici.

Inteleg ca orice sut in cur e un pas inainte dar pot sa merg si de unul singur, ce naiba!

Dupa ploaie vine soare exceptie daca e inorat. Sau noapte. *Vezi nota la subsol

Nu uita niciodata de unde ai plecat s-ar putea sa trebuiasca sa revii acolo daca te-ai ratacit.

Prietenii vin si pleaca, dusmanii vor fi mereu in preajma ta.

Nu lovi pe cel cazut decit daca vrea sa te traga si pe tine.

Prietenul te cunoaste cind are nevoie de tine.

Comunicarea e importanta in cuplu dar nici sexul nu e de aruncat.

Iubirea trece, ura e vesnica.

Daca nu esti deloc gelos inseamna ca esti dispus sa imparti cu altii.

The end?

*Nota bene: Vezi urmatorul post.

posted in Din mansarda | 6 Comments

13th December 2010

Aiureli depresive?

Viata-i far’ de sens
constat din nou in ceas de iarna,
or fi coincidenta raceala si uritul anotimpului
cu negura ce pe suflet ma apasa?

Nu stiu, cert e
nimic nu ma atrage acum
culorile-s palide, visele scrum
senzatia-i nasoala, iti spun

Lumina-i departe,
la fel si optimismul meu
se stinge-n linistea zilei mohorite
stiu, tre’ sa merg sa trec la alte fapte
si totusi mi-e greu

Vointa nu-mi lipseste, o stiu, o simt
ascunsa dibaci in mine, asteapta doar un semn sa iasa
poate asta-i problema, nu vreau sa-naintez?
nu vreau sa-i fac acel simplu gest,
oare ma cramponez de ce-am pierdut?

Dar asta-nseamna ca speranta inca-i vie
deci pesimistul n-a invins deplin
mai sint inca sanse, chit ca slabe
sa fie tot ca la-nceput

Sint oare la marginea de jos a buclei
chiar inainte sa-ncep sa urc?
raul ce-l simt acuma sa fie compensarea
la binele ce va urma?

Sau prins sint in plasa neputintei
precum un peste ghinionist
ce se-ncapatineaza sa inoate inspre fire
in loc sa caute netulburat iesirea

Ce aiureli imi trec in minte acuma
stau crap firu-n patru si culmea
mai folosesc si o lama boanta
asta e cea mai tare poanta

Folosul este nul, situatia-i albastra,
am rupt-o-n fericire, gaina-i moarta-n cotet,
na-ti-o frinta ca ti-am dres-o,
unde dai si unde crapa si alte chestii cu nutret

Dar pin’ la urma mi se rupe
nici in cot nu ma doare.
se va schimba cumva treaba
fortat sau de la sine,
depresia nu-i de mine.

posted in Din mansarda | 0 Comments

10th June 2010

Un de ce sau mai multe.

De ce oamenii ( majoritatea lor, nu exceptiile ) se grabesc mereu a se conforma fiecarei reguli, obicei, trend si alte rahaturi de astea trecatoare fara a sta nici macar o milisecunda a incerca, gindi daca nu cumva schimbarea respectiva e complet inutila si degeaba ca sa nu zic retarda? Citeva exemple:

Pe vremuri scriam sunt, apoi sint si acum, complet idiot si aiurea am ajuns la sant. Nu mai pomenesc de analfabetii cretini care pun regula inclusiv acolo unde nici macar nu trebuie. Am vazut o multime de oameni cu pretentii scriind “anceput”. “an” fine, las “de ce”-ul in aer.

Moda, in special la femei. Tot mai mult vad lume trecind pe ultimele stiluri de intolire, incaltaminte, freze fara sa arunce o privire macar in oglinda, caci daca ar face asta, multi ar vedea cit de ridicoli pot fi. Sau poate refuza sa vada asta?

De unde nevoia asta de conformare? De ce persista fututul asta de spirit de turma? ( scuza-mi franceza ). Homo sapiens musai socialis est? Sa fie asa de teribil sa iti mentii personalitatea si stilul propriu? E o frica de a iesii din tipare care zguduie pina-n fundatia existentiala?

Retorica est.

posted in Din mansarda | 1 Comment

3rd September 2009

Intrebari (retorice)

Tu ce faci cind te simti atit de gol, inutil, frustrat, furios, dezamagit, singur incit iti vine sa urli dar nici macar asta nu poti?

Cum mergi mai departe ascunzind toate astea fata de restul lumii? La mimica cel putin pentru ca ochii te vor trada celui care stie sa te priveasca.

Cum te trezesti in dimineata urmatoare? Cum te abtii sa nu faci praf tot ce te inconjoara?

Cum mergi la serviciu stiind prea bine ca e unul de cacat, fara viitor, prost platit si fara de satisfactii?

Care ti-e reactia cind realizezi ca viata ta e fara scop cunoscut, fara semnificatie, lipsita de logica?

Cum procedezi cind iti dai seama ca dintr-o data te simti inconjurat de un vid cumplit ?

Ce simti cind ai impresia ca te-ai nascut, ai crescut, ai acumulat o caruta de informatii, cunostiinte, obiceiuri, aptitudini, calitati ( dar si defecte) absolut degeaba?

Cind realizezi ca filmul vietii tale a ajuns intr-un punct unde nu mai stii in ce parte sa o iei, scenariul e asa de stupid incit iti vine sa-l stringi de git pe scenarist si sa-i halesti cruzi ficatii regizorului, ce faci in momentul acela?

Eu ascult muzica si impartasesc asta cu tine. Apoi continui sa merg inainte. Traiesc din plin, nu de alta dar maine s-ar putea sa fie ultima zi din filmul asta.

Vizionare placuta si mai du-te in mata stimate domn scenarist.

posted in Din mansarda | 2 Comments

31st July 2009

Sex de la prima intilnire?

Iata o intrebare ce mereu a imapartit lumea in doua tabere: antic si modern, con si nonconformisti si chiar riscind o generealizare, barbati si femei.
Barbatii raspund cu da (chiar daca nu in gura mare toti)  femeile majoritatea spun nu.

Sa detaliem un pic decorul. Te-ai intilnit cu cineva, ati iesit in oras la o cafea/suc/bere/inghetata (variantele abunda), ati petrecut impreuna citeva ore placute, te simti atras de celalalt, ma rog, te furnica. Ce faci? Cedezi impulsului si incerci mai mult sau spui noapte buna si la revedere?

Si aici intervine partea ce tine de educatie, experienta, idei preconcepute si mai ales la femei, grija fata de imagine: ce-o sa gindeasca despre mine daca cedez din prima? Ma va mai respecta? Daca e unul care vrea doar o aventura?

Cred ca v-ati prins deja ca aceasta insemnare se adreseaza in principal femeilor. Doamnelor, daca va puneti aceasta intrebare, e cazul sa fiti sincere cu voi in primul rind. Nu trebuie sa va intrebati ce va gindi el, sau ce va face el, asta oricum nu puteti controla, intrebarea corecta e alta: Imi place suficient de mult incit sa ma daruiesc lui? Vreau sa fac asta? Toate temerile ce le aveti se pot adeveri si peste cele citeva zile, saptamani sau luni cit timp aminati intilnirea “la virf de pat”.

Multe au impresia ca facind barbatul sa astepte vor vedea daca acesta le vrea doar la pat sau doreste ceva mai mult. Nimic mai inselator doamnelor! Barbatul de care va e frica, curceritorul-vinator cel care lasa in urma victime, acela poate avea rabdare daca si-a pus in cap sa va aibe iar apoi sa va lase balta. Va spune tot ce vreti sa auziti pina cind obtine “victoria”. Si apoi? Vei constata ca ai pierdut acele zile/saptamani/luni ca sa afli ceea ce puteai constata dupa citeva ore…

Stiu, majoritatea veti spune ca fac pe avocatul diavolului. Totusi, gindind la rece, e mai bine asa. Un alt motiv penru care nu vad rostul aminarii este compatibilitatea sexuala. Chiar daca putini vor recunoaste, sexul joaca un rol important in viata de cuplu. Da, el dispare din peisaj dupa sa zicem pragul de 50-60 de ani dar eu nu scriu pentru pensionari sa fie clar :).

In concluzie daca vrei si iti place, la ce sa te ascunzi dupa visin? La ce atita formalitate? De ce sa pierzi timp adica viata cind poti afla aproape imediat daca cel/cea din fata ta ti se potrivete? Stiu, pentru multa lume asta suna a instigare la desfriu dar nu vad nici o lipsa de moralitate in a verifica una dintre cele mai importante potriviri imediat. Sintem in epoca vitezei, viata trece pe linga noi de citeva ori mai repede fata de acun zeci de ani incit nu cred ca ne mai putem permite sa mentinem niste conventii lipsite de actualitate si practica, mai ales practica.

posted in Din mansarda, Pentru cultura ta | 2 Comments

12th May 2009

Viata

Viata e interesanta, plina de suisuri si coborisuri e drept dar tocmai asta o face interesanta.

Nu esti de acord stimabile membru de partid ( si mai du-te naibii) ? Pai ce, sa nu-mi spui ca ai prefera o existenta liniara unde fiecare zi seamana cu cealalta de parca ar fi trase la indigo. Fara nici o schimbare, nimic care sa-ti faca pitpalacu’ sa tresara, nimeni si nimic care sa-ti taie respiratia, nici o intimplare care sa te scoata din cotidian. Asta ai prefera? Esti un bou in cazul asta, pardon ma scuzi domnule bou, un placid, un limbric lenes, o soseta uitata pe fundul cosului, un nimic ce mai ca prea te alint si pe urma iti dai importanta.

Asa, ce ziceam? Da, ca viata e interesanta cu schimbarile ei. Uite acum, la mine, caz concret, o intimplare m-a scos din leneveala scriitoriceasca si m-a determinat sa scriu aceste rinduri, nu grozave, multumesc prea-amabila fata palida ce esti, nu stralucite dar macar am iesit din mutenia in care ma balaceam de vreme indelungata.

Continuam despre viata. Azi ai dreptul (chiar si stingul) la o filozofie despre viata cum neam de neamul tau de la maimuta incoace n-a citit ( tu buchisesti oarecum, altfel nu erai aici sau cauti pozele de pe libertatea?)

Cum spunea un clasic in viata, viata e ca carosabilul, unii vin, altii se duc, dracului. Miscarea asta e una din caracteristicile vietii, totul se misca. Chit ca iti convine sau nu situatiile se schimba. Care e marea smecherie? Sa te misti si tu o data cu ea, nu sa stai statuie pentru ca altfel vei lua ( ai ghicit ).

Viata iti rezerva surprize, unele placute, altele de cacat, important e sa stii sa halesti bunatatile si sa eviti rahatul, ma rog, pe cit posibil, daca nu ai de ales, atunci manica rapid si cu zimbetul pe buze si mai ales spala-te pe dinti dupa aia.

In ciuda spuselor multora viata nu e o curva. Era bine asa, curvele se platesc si le-ai rezolvat. Dar nu viata, nu e asa. In viata nu poti sa trisezi, nu la infinit cel putin pentru ca mai devreme sau mai tirziu nota de plata tot vine. Chit (sau aici e plastelina?) ca ai fost tu mare si tare cu brand de fier, pumni de otel, gras si chel, la final tot vei plati pentru ce ai facut. Nu e o curva, in schimb e o femeie. Mai mult ca sigur e o femeie, nu de alta dar prea se schimba de la o zi la alta. Nu ca m-as plinge de asta dar parca mergea un pic de stabilitate sau macar sa ti se prezinte alegerile. Adica preferi sa pici in groapa cu cacat sau in groapa cu furci? Eu unul as alege furcile, am nasul delicat.

Deci e o femeie. Nehotarita, nervoasa, schimbatoare, isterica uneori in felul cum ti-o trage brutal si neprotejat cind ti-e lumea mai draga, iubitoare in zilele cu soare, razbunatoare cind ti-a venit sorocul, pasionala cind ii faci pe plac.

Concluzia? Cum eu iubesc femeia, iubesc viata. O singura rugaminte am la ea daca se poate, poti sa imi dai o pauza de respiro si mie? Nu de alta dar ma doare curu de cit am luat-o de la tine in ultima vreme.

posted in Din mansarda | 3 Comments

7th December 2008

Suflete pereche: mit sau realitate?

Acest post nu este un raspuns la intrebarea de mai sus. Daca stiam raspunsul il scriam imediat dupa intrebare sau mai simplu il scriam ca si o rubrica de genul: “stiati ca…”

Am in schimb citeva speculatii pe care ti le voi expune. Le voi etala in ordinea personalitatilor din care sint compus :)

A. Pesimistul

Nu exista suflet pereche, doar o cautare fara sfirsit, alergarea dupa o fata morgana ce dispare la fiecare culme atinsa cu sfortari ce se dovedesc inutile. Doar iluzia ce dispare odata cu rasaritul soarelui si limpezirea capului.

B. Romanticul/Sentimentalul

Fiecare are o jumatate in lumea asta. La inceput sufletele au fost intregi, apoi dintr-un motiv necunoscut ele s-au injumatatit si acum fiecare alearga pentru a se reintregi. Toate relatiile ce esueaza sint pregatitoare pentru final cind vom sti exact cine e aleasa/alesul, important este sa ai taria de caracter sa nu renunti sau mai rau sa cazi in compromisuri de teama singuratatii. Vorba ceea faimoasa: “All the good things come to those who wait”

C. Rationalul

Sufletul pereche este o chestiune de compatibilitate dintre persoane pe diferite niveluri, cu cit o persoana este mai complex alcatuita (psihic) cu atit mai greu ii va fi sa-si gaseasca jumatatea, se stie doar, “fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor”. In alte cuvinte, cu cit esti mai putin pretentios/oasa cu atit de multe posibile perechi te asteapta in lume.

A+B+C= Eu, in concluzie:

Exista sanse sa nu imbatrinesc singur dar ele sint asa de mici incit pesimistul s-ar lasa pagubas, romanticul ar inebuni iar rationalul s-ar duce in padure…

Speranta moare ultima dar nici mult de trait nu mai are..

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 24 Comments

29th June 2008

Imi schimb rolul

In ultima vreme sint tot mai dezamagit de filmul vietii mele. Personajele sint multe si slabe de caracter, scenariu tinde spre monotonie, locatia e aceasi de luni de zile iar regizorul a lasat totul in libera desfasurare.

Lasind la o parte metaforele, de multa vreme nu mai scriu nimic, pentru ca nu am nimic nou de spus, zilnic vad intimplindu-se aceleasi rahaturi.

Oamenii merg in pas alergator spre inceputul sfirsitului, urmarindu-si doar satisfacerea egoista a tuturor acelor nevoi inutile in realitate, trecind peste moralitate, bun-simt, cinste si alte caracteristici de mult uitate si calcate in picioare de acest “hommo voracis-cupiditas caci nu mai are nici un dram de incelepciune pentru a merita acel “sapiens”. Sau daca mai are, e suprimata de lacomia sa.

Intelegi, asta e singurul lucru pe care vreau sa il spun, doar sa trag acel inexistent si mut semnal de alarma. Inclusiv eu m-as plictisi sa repet asta mereu, daramite tu care mai arunci un ochi pe aici.

M-am saturat sa aud / vad / citesc stiri de tot felul incit mi-a pierit orice pofta de a comenta, oricum sint destui deontologi care fac asta, unii chiar pentru un salariu bunicel. Precum multi, am trecut de faza de negare, peste indignare, am ajuns la cea de asteptare. Resemnare ar fi prea mult spus, de altfel nu imi sta in singe sa ma asez pe tusa si sa privesc la ceilalti cum se joaca.

In consecinta voi renunta momentan sa iti arat mizeria ce ne inconjoara, daca nu o vezi, o vei simti cind te va inabusi. Oricum, rolul asta de “aratator al rautatilor” incepea sa ma plictiseasca, mai ales ca nimeni nu vedea ce voiam eu sa arat.

Daca si cind voi mai scrie aici va fi pentru amuzament, eventual bataie de joc asupra celor de mai sus sau pentru a-mi lasa imaginatia si gindurile sa alerge unde vor ele.

posted in Din mansarda | 2 Comments

28th May 2008

Moartea.

Este vazuta diferit functie de culturi, religii, civilizatie.

O trecere dintr-un tarim spre altul, evolutie sau involutie functie de ultima viata, accesul in dimensiunea zeilor, rai, iad, vid. Cam acestea sint presupusele destinatii.

Momentul in sine? Luati un balon, umflat, colorat cu desene amuzante. Lasati incet aerul sa iasa afara. Ce ramine in urma? Un material inert, fara forma, nici macar o umbra a ceea ce reprezentase inainte.

Nu doresc nimanui sa vada cum dispare acea scinteie numita viata. Dureaza citeva secunde, dar te va marca toata viata. Indiferent daca este vorba de un om sau o vietate, pentru o persoana cu suflet nu e nici o diferenta, durerea e la fel de mare. E parca ai prelua tu golul acela ce a ramas dupa ce s-a dus. Un gol care indiferent ce vei face, va ramine acolo, vesnic prezent.

Aud persoane zicind spre consolarea celor care au pierdut pe cineva: “O sa treaca, ai sa vezi.” Sa treaca? Nu trece niciodata, asa ceva nu se uita, nu se trece peste.

Tin minte si acum toate episoadele cind m-am intilnit cu doamna cu coasa.

Nu e o doamna rea, doar face o slujba neplacuta. Nu e nimic personal. Ea merge de la palate la cutii de carton. Rezultatul e la fel de inexorabil. La aceea intilnire, pe care nu o vei rata indiferent ce vei face in viata, esti doar tu si ea. Nimic si nimeni decit voi doi. Vei fi gol exact cum ai fost la nastere, nu poti lua cu tine nici un ban, nici o casa, masina, nimic din ce ai strins mai mult sau mai putin cinstit de-a lungul vietii. In acele ultime momente inainte sa pleci, iti vei da seama singur ce fel de viata ai dus. Vei vedea toate greselile si toate deciziile bune ce le-ai luat de-a lungul timpului. Dar va fi prea tirziu, nu vei putea lasa nici un sfat in urma ta celor dragi. Ei isi vor duce zilele cum ii va duce mintea si inima pina la intilnirea lor cu doamna in negru.

Sa iti fie frica e moarte e la fel de inutil precum a spera ca tie nu ti se va intimpla niciodata. Printi sau cersetori, cu totii murim, mai devreme sau mai tirziu, impacati sau nu, asta tine de fiecare.

Later edit:

Pentru cei care aveti impresia ca am scris o insemnare morbida, o intrebare:

Ce e mai bine, chinul sau trecerea dincolo? Nu spune niciuna, raspunsul asta nu il poti da mereu, vine el momentul cind nu ai de ales.
Ce ai prefera un chin vesnic in viata, (caci vei ajunge acolo, corpul ti se deterioreaza de cind ai parasit pintecele mamei) sau eliberarea finala?

Eu unul prefer sa cred ca cel ce a plecat dintre noi o duce mai bine acum, decit sa ii pling de mila. Singura problema e golul acela de care iti ziceam mai devreme…

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 5 Comments

6th March 2008

„Fericiti cei saraci cu duhul”

Mereu am gasit acest pasaj plin de semnificatii ce se aplica si in zilele noastre la mii de ani dupa ce a fost scris.

Am stat aproape un minut gindindu-ma daca sa scriu sau nu urmatoarea propozitie simpla:

Sunt deprimat.

Am facut precizarea de mai sus intrucit eu scriu live, la inspiratia momentului, fara nici un preambul pregatitor.

Da, sunt deprimat. Ma deprima vremea plumburie si rece de afara, fuga lasa a soarelui si mai grav, prostia fara de margini in mijlocul careia traiesc.

Pe zi ce trece „dusul in padure” suna din ce in ce mai atragator. Oricat de stoic imi place sa cred ca sint, ma tem ca voi ceda acestui impuls la un moment dat.

Motivele sunt nenumarate. Azi voi trata unul care mi-a captat recent atentia. Este vorba de religia in scoli si caracterul ei nisipos (adica vrei nu vrei, iti intra prin toate orificiile).

Nu sint tata (cel putin nu stiu sa fiu) dar asta nu ma impiedica sa ma pun in aceasta ipostaza.

Religia este unul din instrumentele de manipulare a maselor. Acest aspect l-am subliniat deja in una din insemnarile precedente dar am gasit necesar sa repet asta.
Si atunci cum as putea eu (parinte imaginar) sa imi incredintez copilul (minte cruda si nevinovata) acestei masinarii de cioplit suflete?
Copii au un sistem simplu de gindire, invata in primul rind dupa exemple, fara a putea sa discearna adevarul din spatele tilcului.

Religia il va invata despre un rau inexistent, despre o lume falsa, cea impartita intre ingeri si demoni, rai si iad, cind de fapt lumea este asa cum o facem noi, oamenii, care sintem buni si rai, amestec intre negativ si pozitiv, ispite si principii, morala si vicii.

Nu as avea nimic impotriva acestei „materii” daca ar fi vorba de ceva modern, adus la zi, in pas cu vremurile, dar dupa cum bine stiti vorbim despre ceva arhaic, depasit, plin de contradictii. Majoritatea adultilor nu sint in stare sa extraga doar partile pozitive din religie, cum am putea cere asa ceva de la un copil?

In concluzie, sint deprimat. Sintem condamnati de la cea mai frageda virsta sa repetam greselile altora.

Fericiti cei care nu isi dau seama, fericiti cei saraci cu duhul.
 

posted in Din mansarda | 1 Comment