3rd September 2009

Intrebari (retorice)

Tu ce faci cind te simti atit de gol, inutil, frustrat, furios, dezamagit, singur incit iti vine sa urli dar nici macar asta nu poti?

Cum mergi mai departe ascunzind toate astea fata de restul lumii? La mimica cel putin pentru ca ochii te vor trada celui care stie sa te priveasca.

Cum te trezesti in dimineata urmatoare? Cum te abtii sa nu faci praf tot ce te inconjoara?

Cum mergi la serviciu stiind prea bine ca e unul de cacat, fara viitor, prost platit si fara de satisfactii?

Care ti-e reactia cind realizezi ca viata ta e fara scop cunoscut, fara semnificatie, lipsita de logica?

Cum procedezi cind iti dai seama ca dintr-o data te simti inconjurat de un vid cumplit ?

Ce simti cind ai impresia ca te-ai nascut, ai crescut, ai acumulat o caruta de informatii, cunostiinte, obiceiuri, aptitudini, calitati ( dar si defecte) absolut degeaba?

Cind realizezi ca filmul vietii tale a ajuns intr-un punct unde nu mai stii in ce parte sa o iei, scenariul e asa de stupid incit iti vine sa-l stringi de git pe scenarist si sa-i halesti cruzi ficatii regizorului, ce faci in momentul acela?

Eu ascult muzica si impartasesc asta cu tine. Apoi continui sa merg inainte. Traiesc din plin, nu de alta dar maine s-ar putea sa fie ultima zi din filmul asta.

Vizionare placuta si mai du-te in mata stimate domn scenarist.

posted in Din mansarda | 2 Comments

31st July 2009

Sex de la prima intilnire?

Iata o intrebare ce mereu a imapartit lumea in doua tabere: antic si modern, con si nonconformisti si chiar riscind o generealizare, barbati si femei.
Barbatii raspund cu da (chiar daca nu in gura mare toti)  femeile majoritatea spun nu.

Sa detaliem un pic decorul. Te-ai intilnit cu cineva, ati iesit in oras la o cafea/suc/bere/inghetata (variantele abunda), ati petrecut impreuna citeva ore placute, te simti atras de celalalt, ma rog, te furnica. Ce faci? Cedezi impulsului si incerci mai mult sau spui noapte buna si la revedere?

Si aici intervine partea ce tine de educatie, experienta, idei preconcepute si mai ales la femei, grija fata de imagine: ce-o sa gindeasca despre mine daca cedez din prima? Ma va mai respecta? Daca e unul care vrea doar o aventura?

Cred ca v-ati prins deja ca aceasta insemnare se adreseaza in principal femeilor. Doamnelor, daca va puneti aceasta intrebare, e cazul sa fiti sincere cu voi in primul rind. Nu trebuie sa va intrebati ce va gindi el, sau ce va face el, asta oricum nu puteti controla, intrebarea corecta e alta: Imi place suficient de mult incit sa ma daruiesc lui? Vreau sa fac asta? Toate temerile ce le aveti se pot adeveri si peste cele citeva zile, saptamani sau luni cit timp aminati
intilnirea “la virf de pat”.

Multe au impresia ca facind barbatul sa astepte vor vedea daca acesta le vrea doar la pat sau doreste ceva mai mult. Nimic mai inselator doamnelor! Barbatul de care va e frica, curceritorul-vinator cel care lasa in urma victime, acela poate avea rabdare daca si-a pus in cap sa va aibe iar apoi sa va lase balta. Va spune tot ce vreti sa auziti pina cind obtine “victoria”. Si apoi? Vei constata ca ai pierdut acele zile/saptamani/luni ca sa afli ceea ce puteai constata dupa citeva ore…

Stiu, majoritatea veti spune ca fac pe avocatul diavolului. Totusi, gindind la rece, e mai bine asa. Un alt motiv penru care nu vad rostul aminarii este compatibilitatea sexuala. Chiar daca putini vor recunoaste, sexul joaca un rol important in viata de cuplu. Da, el dispare din peisaj dupa sa zicem pragul de 50-60 de ani dar eu nu scriu pentru pensionari sa fie clar :).

In concluzie daca vrei si iti place, la ce sa te ascunzi dupa visin? La ce atita formalitate? De ce sa pierzi timp adica viata cind poti afla aproape imediat daca cel/cea din fata ta ti se potrivete? Stiu, pentru multa lume asta suna a instigare la desfriu dar nu vad nici o lipsa de moralitate in a verifica una dintre cele mai importante potriviri imediat. Sintem in epoca vitezei, viata trece pe linga noi de citeva ori mai repede fata de acun zeci de ani incit nu cred ca ne mai putem permite sa mentinem niste conventii lipsite de actualitate si practica, mai ales practica.

posted in Din mansarda, Pentru cultura ta | 2 Comments

12th May 2009

Viata

Viata e interesanta, plina de suisuri si coborisuri e drept dar tocmai asta o face interesanta.

Nu esti de acord stimabile membru de partid ( si mai du-te naibii) ? Pai ce, sa nu-mi spui ca ai prefera o existenta liniara unde fiecare zi seamana cu cealalta de parca ar fi trase la indigo. Fara nici o schimbare, nimic care sa-ti faca pitpalacu’ sa tresara, nimeni si nimic care sa-ti taie respiratia, nici o intimplare care sa te scoata din cotidian. Asta ai prefera? Esti un bou in cazul asta, pardon ma scuzi domnule bou, un placid, un limbric lenes, o soseta uitata pe fundul cosului, un nimic ce mai ca prea te alint si pe urma iti dai importanta.

Asa, ce ziceam? Da, ca viata e interesanta cu schimbarile ei. Uite acum, la mine, caz concret, o intimplare m-a scos din leneveala scriitoriceasca si m-a determinat sa scriu aceste rinduri, nu grozave, multumesc prea-amabila fata palida ce esti, nu stralucite dar macar am iesit din mutenia in care ma balaceam de vreme indelungata.

Continuam despre viata. Azi ai dreptul (chiar si stingul) la o filozofie despre viata cum neam de neamul tau de la maimuta incoace n-a citit ( tu buchisesti oarecum, altfel nu erai aici sau cauti pozele de pe libertatea?)

Cum spunea un clasic in viata, viata e ca carosabilul, unii vin, altii se duc, dracului. Miscarea asta e una din caracteristicile vietii, totul se misca. Chit ca iti convine sau nu situatiile se schimba. Care e marea smecherie? Sa te misti si tu o data cu ea, nu sa stai statuie pentru ca altfel vei lua ( ai ghicit ).

Viata iti rezerva surprize, unele placute, altele de cacat, important e sa stii sa halesti bunatatile si sa eviti rahatul, ma rog, pe cit posibil, daca nu ai de ales, atunci manica rapid si cu zimbetul pe buze si mai ales spala-te pe dinti dupa aia.

In ciuda spuselor multora viata nu e o curva. Era bine asa, curvele se platesc si le-ai rezolvat. Dar nu viata, nu e asa. In viata nu poti sa trisezi, nu la infinit cel putin pentru ca mai devreme sau mai tirziu nota de plata tot vine. Chit (sau aici e plastelina?) ca ai fost tu mare si tare cu brand de fier, pumni de otel, gras si chel, la final tot vei plati pentru ce ai facut. Nu e o curva, in schimb e o femeie. Mai mult ca sigur e o femeie, nu de alta dar prea se schimba de la o zi la alta. Nu ca m-as plinge de asta dar parca mergea un pic de stabilitate sau macar sa ti se prezinte alegerile. Adica preferi sa pici in groapa cu cacat sau in groapa cu furci? Eu unul as alege furcile, am nasul delicat.

Deci e o femeie. Nehotarita, nervoasa, schimbatoare, isterica uneori in felul cum ti-o trage brutal si neprotejat cind ti-e lumea mai draga, iubitoare in zilele cu soare, razbunatoare cind ti-a venit sorocul, pasionala cind ii faci pe plac.

Concluzia? Cum eu iubesc femeia, iubesc viata. O singura rugaminte am la ea daca se poate, poti sa imi dai o pauza de respiro si mie? Nu de alta dar ma doare curu de cit am luat-o de la tine in ultima vreme.

posted in Din mansarda | 3 Comments

7th December 2008

Suflete pereche: mit sau realitate?

Acest post nu este un raspuns la intrebarea de mai sus. Daca stiam raspunsul il scriam imediat dupa intrebare sau mai simplu il scriam ca si o rubrica de genul: “stiati ca…”

Am in schimb citeva speculatii pe care ti le voi expune. Le voi etala in ordinea personalitatilor din care sint compus :)

A. Pesimistul

Nu exista suflet pereche, doar o cautare fara sfirsit, alergarea dupa o fata morgana ce dispare la fiecare culme atinsa cu sfortari ce se dovedesc inutile. Doar iluzia ce dispare odata cu rasaritul soarelui si limpezirea capului.

B. Romanticul/Sentimentalul

Fiecare are o jumatate in lumea asta. La inceput sufletele au fost intregi, apoi dintr-un motiv necunoscut ele s-au injumatatit si acum fiecare alearga pentru a se reintregi. Toate relatiile ce esueaza sint pregatitoare pentru final cind vom sti exact cine e aleasa/alesul, important este sa ai taria de caracter sa nu renunti sau mai rau sa cazi in compromisuri de teama singuratatii. Vorba ceea faimoasa: “All the good things come to those who wait”

C. Rationalul

Sufletul pereche este o chestiune de compatibilitate dintre persoane pe diferite niveluri, cu cit o persoana este mai complex alcatuita (psihic) cu atit mai greu ii va fi sa-si gaseasca jumatatea, se stie doar, “fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor”. In alte cuvinte, cu cit esti mai putin pretentios/oasa cu atit de multe posibile perechi te asteapta in lume.

A+B+C= Eu, in concluzie:

Exista sanse sa nu imbatrinesc singur dar ele sint asa de mici incit pesimistul s-ar lasa pagubas, romanticul ar inebuni iar rationalul s-ar duce in padure…

Speranta moare ultima dar nici mult de trait nu mai are..

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 24 Comments