Pareri la kil » weblogu’ lu’ maK
6th April 2016

Football, bere, mici, femei…

Si sa stii ca la multi barbati asta e ordinea :).
Pentru ca noi suntem niste creaturi simple. Asa a fost designul. Deh, barbatul e varianta 1.0 abia femeia e beta testing, deci cu mai multe optiuni si configuratii. Nu sutin ca inteleg femeia, de cam 15 ani am renuntat sa incerc si am luat-o ca atare, exista. Stiu ca e mult mai complicat alcatuita fiecare cu chichitele si hachitele ei, te apuca durerea de cap daca incerci sa faci o clasificare, cand crezi ca ai deslusit ceva vine una si iti da jucariile peste cap.

Dar sa revin la noi, astia simpli. Da frate, noi avem un sistem de valori extrem de bine stabilit. Aproape din adolescenta stim ce ne place si ce nu. Sa luam un exemplu practic:

Gica are 25 de ani, a luat cu chiu cu vai bacu’, lucreaza sofer distribuitor la o firma. Lucreaza de la 8 la 5, citeodata peste, dupa munca ii place sa se tranteasca in fotoliu cu o bere rece in mana si sa vada retorspectiva meciurilor. Apoi dupa ciorba de burta si ceafa de porc cu cartofi pai revine la tembelizor pentru meciul de seara. Asta e o zi din saptamana. Simplu, nu? In uichend iese cu baietii seara la bere si duminica la gratar, eventual la un pescuit.

Ce-i place deci lui Gica? Football, bere, carnoase. Ce poate fi mai simplu? Nu citeste, decit eventual sectiunea sportiva si bancurile de pe faisbuc. Ce dorinte are el? Sa castige destul sa-si plateasca rata la apartament,la logan si sa poata iesi cu baietii plus concediul clasic la mare. Daca Gica isi gaseste femeia potrivita, adica sa stea acasa, sa faca ciorba de burta gustoasa si sa nu arda carnea e raiul pe pamant. Va iesi mai incolo un Gica mai mic ce va duce mai departe mostenirea.

Ce se intampla daca femeia lui Gica nu e potrivita? Si rar e. Viata lui Gica se va complica teribil.

Prima la mana iesitul de vineri seara cu baietii s-a dus pe p..la. In timpul saptamanii meciurile vor fi mai rarute pentru ca trebuie sa stea cu femeia sa povesteasca, sa o asculte, mai ales sa o asculte ca doar a fost si ea singura (ma rog, vorba vine) toata ziua.Apoi sa se ocupe de ala micu care nu-si face temele daca nu-l ajuta cineva. Unde mai pui ca trebuie mers musai la niste cumparaturi ca e reducere la detergent si trebuie sa faci provizie cine stie cand o mai fi? (saptamana viitoare)

Doi la mana, uichendu nu-i mai apartine. Se face in familie, se viziteaza socrii, se iese cu copilul si cuplurile prietene dar asta e un avantaj, Gica va putea sa se adune cu ceilalti masculi in jurul focului si berea va curge macar o data pe saptamana. Asta daca nu cumva nevasta lui Gica e o cicalitoare caz in care Gica va bea pe ascuns.

Ca direct rezultat al celor doua puncte de mai sus Gica va “sta” tot mai mult la munca. Va iesi pe ascuns cu colegii de suferinta la bere iar daca cumva are o colega mai “intelegatoare” Gica va avea o amanta. Mai departe ce se va intampla cred ca banuiesti.

Deci simplitatea asta are avantaje si dezavantaje. Un tip ca Gica ar fi mai fericit singur sau cu o femeie la fel de simpla ca si el ceea ce am zis deja e foarte rar.

Care ar fi concluzia acestui studiu de caz? Cred ca ar trebui sa mai evoluam un pic, noi astia simplii.

posted in Pareri la kil | 0 Comments

6th April 2016

Oare 20 de cm intra la fel de repede ca 1o?

Eu as zice ca la viteza potrivita da. O femeie cred ca ar zice ca nu dar intra mai bine.
Si acum ca ti-am captat atentia:
Puuah. 2 ani. Ce mai faceti mai, “praduitorilor”? Tot cu munca si cu tv-ul?

Sint total desprins de realitatea macro. N-am vazut n-am auzit nimic din ce se intampla in lume decit daca m-a lovit in figura prin dialogurile celorlati. E destul de bine sa traiesti asa in ignoranta evenimentelor ce nu prea au legatura cu tine, stii, cele pe care de unu singur nu ai cum sa le influentezi.In concluzie, stiu vag ca johanis e presedinte, ponta nu mai e prim sinistru si ca e nasoala cu emigrantii. In rest lucrurile se imput in continuare, e destul? Ce zici?

Revenind la titlu. De ce? Imi statea intrebarea asta in cap in timp ce dormitam. Si ma stii daca ma sacaie o musca musai tre’ sa o plesnesc peste ochi, in consecinta intrebarea.

In spatele intrebarii e aia clasica cu marimea conteaza.
Fiule, de la 13 cm in sus e destul iti va spune oricine, daca stii ce sa faci cu ea. In jos in schimb se schimba cred problema. E musai sa stii ca altfel esti complet dejaba. Cum media in Europa ar fi pe la 12-13 cm cred ca ar trebui sa existe un ghid pentru astia.

Deci ce faci daca o ai mica? Iti iei o masina mare ca sa compensezi? Asta e gresala ce o faceti majoritatea :). Nuuu taticu. Tre’ sa pui osul la treaba. Si cand zic os ma refer la deshte si limba inainte de a te apuca de treaba. Cand o femeie este excitata bine si o “tratezi” cum trebuie, exceptie in cazurile de dotare “nefericita” vor fi suficienti si cei 12-13. Stii de ce? Pentru ca in medie ele o au de 7-8 cm. Cum ce? Adancime desteptule. Doar tre sa se potriveasca nu? A lui intr-a ei. in rest pentru peste 8 intervine elasticitatea daca te intrebi cum vine chestia.

In concluzie, vinde-ti vaporul 4×4 ca si asa e inutil in oras si ne incurci pe noi astia cu masini normale si invata sa-ti satisfaci femeia chiar daca ai p.la mica ca altfel va pleca la unu cu dacie ;).

posted in Pareri la kil | 0 Comments

8th February 2014

Parcarea subterana de la na-mall va fi cu plata…

Tot aud si vad prin diverse locuri comentarii, gemete si icnete de protest pe tema asta de citeva zile.

Da, din 10 februarie va fi parcarea subterana cu plata. Buuuuu fucking huuu! Foarte bine! Hai sa stabilim niste puncte clare ca sa nu iti mai tremure cerebelu’ de nervi:

1. E parcare privata, astia de la mall au facut-o, e a lor deci fac ce vor muschii lor de atleti burtosi cu ea.

2. Nu-ti convine, parchezi altundeva si iti misti suncile 50-100 de metri pana la terasa/cafeneaua unde atarni de obicei si vei avea satisfactia sa le zici aastora “fuck your mama’s dead people mah! ca tot n-am platit!”.
3. Foarte bine au facut. In felul asta se va tria grau’ de neghina. Cine are cumparaturi rapide de facut va gasi mai usor un loc de parcare accesibil. Atarnatorii cu masini, fite si basini, cei care umbla cu brelocu de
bemveu si ei au dacie, sug la un cola prin baruri ca sa fie vazuti de paprudele pe toace, se dau mari si tari dar daca ii cauti prin buzunare n-au nici 100 de lei, ei bine, cocalarii astia de 3 parale n-o sa mai parcheze
subteran, ceea ce nu poate decit sa ma bucure.

4. Hai sa fim seriosi, daca ai masina, iti permiti sa mergi la mall pentru diverse incit sa stai o ora chiar doua, atunci poti da si 2-4 lei pentru a parca ca belferu’, la botu’ calului, ferit de intemperii.

5. E drept, exista un aspect la care ar trebui umblat. Nu e destul ca daca faci cumparaturi de 100 primesti o ora gratuita. Ne e corect asa. Adica dac’ merg la un film, fac cumparaturi si basca halesc o saorma care dupa
calculele mele tine vo’ 3-4 ore, eu am doar o ora moca si restu le platesc? Nu e ok de loc. Pe tema asta ar trebui sa fie ceva de genu:
- ai mers la film, parcare moca 3 ore.
- mergi la sala de fitzness in mall, parcare moca 4 ore.
- ti-ai umflat matele la futcort, parcare moca 1 ora
Si etecera, ca te-ai prins tu de idee.

Ce e de facut? Sint 3 variante:
Unu. Te conformezi.
Doi. Iti infigi crenvustu’ in pita lor si parchezi unde poti.
Trei. Protestezi prin boicotarea na-mall. Adeca nu mai calci vericule pe acolo. Nici pe jos nici cu masina.
Sau faci o adunare generala. Lumea nu intelege puterea care o are o masa mare de oameni si din motivul asta nu se organizeaza. Te prinzi cu mine ca daca citeva mii de oameni se aduna in fata intrarii la mall si striga vrem alte reguli/tarife la parcare si face asta in mod sistematic, zile la rand daca e necesar, astia vor asculta? Dar asta nu se va intampla niciodata. Noi astia nu cunoastem organizarea pentru scopuri comune. Ce
dracu’, n-am fost in stare nici de o revolutie adevarata. Am inceput-o si i-am lasat pe altii sa umfle potu’ si noi ne-am multumit cu piscotu’.

posted in Pareri la kil | 2 Comments

28th September 2013

Aranjata

Femeile si grija lor pentru “prima impresie”
Nu-i asa ci vi s-a intamplat cel putin o data sa auziti fraza asta: “nu vreau sa ma vezi asa, nu-s aranjata/machiata/imbracata bla bla”

Care-i faza fratele meu alb mancator de cereale?
Ce nu va dati voi seama e ca noi barbatii pentru care va aranjati voi ca o floare e ca mai devreme sau mai tarziu tot va vom vedea “ne”: nemachiate, nepensate, necoafate, etecera etecera.

Si atunci? ce sens are ascunsul asta dupa visin? Sa nu ma intelegi gresit draga mea, nu pledez pentru o sleahta de nespalate-nemachiate-nearanjate care sa invadeze strazile, ma refer ca nu e nevoie sa exagerezi cu asta.

Caz concret. Zilele noastre moderne multa lume vorbeste pe chat, messenger etc. Multe legaturi se nasc prin intermediul netului. E firesc, vremuri noi, tehnici noi :). Vorbesti cu el si la un moment dat cere sa te vada
pe webcam. Si tu? Batman! Nu ca nu-s aranjata, nu m-am pensat, sint in pijamale, rata impunge gasca zboara.

Alt exemplu, poti cobori pana la magazinul din colt si fara sa te aranjezi. Chiar daca esti in trening si slapi cu parul strans in coc, nu pica pamantul, fii sigura.
“Ce fac daca ma intalnesc cu Fat Frumos si eu arat asa?”
Ii zambesti frumos si spui ceva inteligent fata mea :) Daca nu te place asa inseamna ca nu e pentru tine. Punct.

Trebuie sa intelegeti voi ceva. Noi barbatii sintem niste fiinte foarte simple cind vine vorba de multe lucruri printre care si sexul opus. Nu ne orbiti cu zdranganele puse la gat si urechi, picturi pe fata si tufisuri complicate pe cap. NU asta ne atrage la voi. Ba dimpotriva, unii din noi va vom respinge tocmai pentru asta. Noi, in functie de tipologia fiecaruia, ne vom uita la picioare, la fund, la tate, la ochi, sau va vom
asculta. Nu puneti obstacole intre ce ne intereseaza si voi. Nu zic sa circulati goale, ( ba da, ba da, dar nu se poate, exista legi si minori) dar nici nu ne zapaciti cu prea multe culori si ornamente.

Doamnelor, e mai bine sa va vedem de la inceput asa si sa stim realitatea “cruda” din capul locului. In felul asta putem stii cu ce ne trezim dimineata in pat.

Fiti sincere si deschise cand e cazul si fiti sigure, cine va place, va privi la voi la fel de iubitor si fara mortar zugraveala si alte trucuri de succes.

posted in Pareri la kil | 1 Comment

21st July 2013

Status update

“sint pe buda si ma cac, o sa fac o poza ca sa vedeti si voi ce am produs.”

Asta ar trebui sa fie continuarea la toti, hmmm inca nu m-am decis ce atribute sa folosesc aici, mai lasa-ma un pic ok?, cum scriam deci la toti “…urmeaza…” cei care isi pun pe diverse

“saituri” de bagare in seama poze cu ce au mancat in cutare loc au fost ei. si stai, it gets better, mai nou si mesinger apar statusuri de alea fancy: sint la terasa cutare, ascult cutare,

dorm, auzi dorm! pe bune zau, scrieti bre tot ce faceti: ma pis imprastiat, joc angry birds pe buda, imi fac o laba trista ca asta sinteti.

De unde apar fratele meu alb din alta mama toti ratatii si loazele astea? Nu ai loc de ei. De unde nevoia asta idioata de a arata lumii, ca e lumii acum ca tot prostu poate vedea pe faisbuc ce ai pus tu acolo, ce faci tu pas cu pas. Chiar asa de searbada e viata ta ca trebuie sa arati la tot cartieru ce tare esti tu? Ca ce bine e pe terasa cutarica si ca au bere la tap?

Chiar asa de, asteapta ca vine:

cretini, dobitoci, analfabeti, retardati, prosti facuti gramada, idioti cu diplome, labagii varsati, vaci cu manichiura, ipocriti versati, boi incaltati, magari scopiti, pitipoance leproase, ingineri degeaba, rime in slapi, perfizi tampiti, egoisti superficiali, manelisti cocliti, cocalari de voma, ar fi trebuit sa fie dati de mamicile lor de gard,

sint astia?

Asta e noul mileniu in care ne asaltam unul pe altul cu “dovezi” ale bunastarii noastre? Asta e comunicarea secolului 21? Poze cu ce-am mancat si baut la crasma? Hai sa aratam tot atunci. Sa pune poze cum ziceam mai sus, sa aratam cum se prezinta mancarea dupa ce a trecut prin matul gros exact cum trec toti astia prin viata ca la sfarsit sa iasa un mare puturos si falnic CACAT.

posted in Pareri la kil | 2 Comments

8th December 2008

Dragoste sau sex?

Si pentru ca sint inspirat azi, inca un subiect.

In functie de cu cine vorbesti exista pareri diferite.

Majoritatea femeilor (crede-ma, am vorbit la viata mea cu destule ca sa imi permit aceasta generalizare) vor spune ca una e sa faci sex si alta e sa faci dragoste carevasazica sint doua feluri diferite de mincare. Mai concret unul e animalic, lipsit de sentimente si de scurta durata iar celalalt e ceva frumos, pasional, miroblolant etc.

Ei vor spune (doar cind sint intre barbati) ca nu exista decit sex, dragostea fiind abureala ce trebuie servita femeilor pentru a le “combina”.

Si acum, miezul, adeca parerea mea:
Luand actul in sine, nu exista nici o diferenta, barbatul penetreaza la un moment dat femeia, mai mult sau mai putin timp, cu mai multa sau mai putina pricepere. Calitatea actului tine de “nivelul de pregatire” al celor doi (nu facem referire aici la alte tipuri unde sint mai multi participanti, asta intra in categoria fantezii, perversiuni si alte delicatese) si evident gradul de participare in momentul respectiv (poti fi cu gindul in alta parte si iese o varza murata de exemplu).

Asadar, sexul e sex si atit, poate fi bun, prost, extraordinar, execrabil, banal, sf (super-extra-cali-fragilistic) plictisitor, chin, dragut si atributele pot continua, dar nu tine de cantitatea sentimentelor puse in joc. Diferenta apare la extreme: la inceput, in tandretea preludiului, in stilul de abordare, si la sfirsit in imbratisari, momentele de respiro, cind cei care fac sex de obicei sint la dus si apoi au disparut in cautarea altei partide.

Concluzie? Trebuie sa fii un fin observator pentru a sti daca tocmai ai facut o partida de sex sau una de dragoste! Glumesc, Cite caciuli atitea pareri. Fiecare vede conform propriei palete de culori, tu tocmai ai citit-o pe a mea.

Dar iti pun o intrebare de baraj: Ce ai prefera? O partida grozava de sex sau una banala de dragoste?

posted in Pareri la kil | 9 Comments

7th December 2008

Suflete pereche: mit sau realitate?

Acest post nu este un raspuns la intrebarea de mai sus. Daca stiam raspunsul il scriam imediat dupa intrebare sau mai simplu il scriam ca si o rubrica de genul: “stiati ca…”

Am in schimb citeva speculatii pe care ti le voi expune. Le voi etala in ordinea personalitatilor din care sint compus :)

A. Pesimistul

Nu exista suflet pereche, doar o cautare fara sfirsit, alergarea dupa o fata morgana ce dispare la fiecare culme atinsa cu sfortari ce se dovedesc inutile. Doar iluzia ce dispare odata cu rasaritul soarelui si limpezirea capului.

B. Romanticul/Sentimentalul

Fiecare are o jumatate in lumea asta. La inceput sufletele au fost intregi, apoi dintr-un motiv necunoscut ele s-au injumatatit si acum fiecare alearga pentru a se reintregi. Toate relatiile ce esueaza sint pregatitoare pentru final cind vom sti exact cine e aleasa/alesul, important este sa ai taria de caracter sa nu renunti sau mai rau sa cazi in compromisuri de teama singuratatii. Vorba ceea faimoasa: “All the good things come to those who wait”

C. Rationalul

Sufletul pereche este o chestiune de compatibilitate dintre persoane pe diferite niveluri, cu cit o persoana este mai complex alcatuita (psihic) cu atit mai greu ii va fi sa-si gaseasca jumatatea, se stie doar, “fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor”. In alte cuvinte, cu cit esti mai putin pretentios/oasa cu atit de multe posibile perechi te asteapta in lume.

A+B+C= Eu, in concluzie:

Exista sanse sa nu imbatrinesc singur dar ele sint asa de mici incit pesimistul s-ar lasa pagubas, romanticul ar inebuni iar rationalul s-ar duce in padure…

Speranta moare ultima dar nici mult de trait nu mai are..

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 24 Comments

27th July 2008

Singuratate VS Cuplu nepotrivit

Daca ai fi in situatia de a opta intre doua variante:

A. O viata alaturi de o femeie/un barbat care la inceput a fost pe placul tau, dar pe masura ce trece timpul isi arata tot mai multe si mai multe defecte, devine uneori de nesuportat, iti face viata un calvar etc smd.

B. O viata in singuratate deplina, in schimb lipsita de toate acele compromisuri mizere pe care trebuie sa le faci doar pentru a avea liniste, pentru o partida de sex (calitate indoielnica), dar vei avea libertate deplina de a face orice vrei tu si oricind (in limitele rezonabilului bun simt) fara sa fie nevoie a da explicatii “jumatatii” geloase si neintelegatoare.

Hmmm? Ce ai face? Ai avea curajul sa infrunti vesnica frica a omului (finta sociala) de singuratate?
Statisticile arata ca majoritatea aleg prima varianta. Tu cum esti?

Precizare: Stiu foarte bine ca exista, teoretic cel putin, varianta C unde totul e frumos si roz, intelegere deplina, armonie, sex tantric, comunicare ca intre gemenii siamezi si toate acele chestii fluffy la care te poti gindi. Dar varianta C este asa de rar intilnita in ultima vreme incit imi permit sa o numesc exceptia care intareste regula.

Alegerea mea? Cu toata taria B desi am senzatia ca voi muri singur, dupa o viata de cautare a celei care nu cred ca exista (libera cel putin)…

posted in Pareri la kil | 9 Comments

28th May 2008

Moartea.

Este vazuta diferit functie de culturi, religii, civilizatie.

O trecere dintr-un tarim spre altul, evolutie sau involutie functie de ultima viata, accesul in dimensiunea zeilor, rai, iad, vid. Cam acestea sint presupusele destinatii.

Momentul in sine? Luati un balon, umflat, colorat cu desene amuzante. Lasati incet aerul sa iasa afara. Ce ramine in urma? Un material inert, fara forma, nici macar o umbra a ceea ce reprezentase inainte.

Nu doresc nimanui sa vada cum dispare acea scinteie numita viata. Dureaza citeva secunde, dar te va marca toata viata. Indiferent daca este vorba de un om sau o vietate, pentru o persoana cu suflet nu e nici o diferenta, durerea e la fel de mare. E parca ai prelua tu golul acela ce a ramas dupa ce s-a dus. Un gol care indiferent ce vei face, va ramine acolo, vesnic prezent.

Aud persoane zicind spre consolarea celor care au pierdut pe cineva: “O sa treaca, ai sa vezi.” Sa treaca? Nu trece niciodata, asa ceva nu se uita, nu se trece peste.

Tin minte si acum toate episoadele cind m-am intilnit cu doamna cu coasa.

Nu e o doamna rea, doar face o slujba neplacuta. Nu e nimic personal. Ea merge de la palate la cutii de carton. Rezultatul e la fel de inexorabil. La aceea intilnire, pe care nu o vei rata indiferent ce vei face in viata, esti doar tu si ea. Nimic si nimeni decit voi doi. Vei fi gol exact cum ai fost la nastere, nu poti lua cu tine nici un ban, nici o casa, masina, nimic din ce ai strins mai mult sau mai putin cinstit de-a lungul vietii. In acele ultime momente inainte sa pleci, iti vei da seama singur ce fel de viata ai dus. Vei vedea toate greselile si toate deciziile bune ce le-ai luat de-a lungul timpului. Dar va fi prea tirziu, nu vei putea lasa nici un sfat in urma ta celor dragi. Ei isi vor duce zilele cum ii va duce mintea si inima pina la intilnirea lor cu doamna in negru.

Sa iti fie frica e moarte e la fel de inutil precum a spera ca tie nu ti se va intimpla niciodata. Printi sau cersetori, cu totii murim, mai devreme sau mai tirziu, impacati sau nu, asta tine de fiecare.

Later edit:

Pentru cei care aveti impresia ca am scris o insemnare morbida, o intrebare:

Ce e mai bine, chinul sau trecerea dincolo? Nu spune niciuna, raspunsul asta nu il poti da mereu, vine el momentul cind nu ai de ales.
Ce ai prefera un chin vesnic in viata, (caci vei ajunge acolo, corpul ti se deterioreaza de cind ai parasit pintecele mamei) sau eliberarea finala?

Eu unul prefer sa cred ca cel ce a plecat dintre noi o duce mai bine acum, decit sa ii pling de mila. Singura problema e golul acela de care iti ziceam mai devreme…

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 5 Comments

18th January 2008

Cine este Diavolul?

Opusul lui Dumnezeu. Toata rautatea ce exista in om si este lasata in libertate. in fiecare din noi se afla acest amestec de bine si rau conform teoriei echilibrului. Diferenta tine de tine, de constiinta, de o ai.

Nu exista iad, asa cum nu exista rai. Iadul si Necuratul au fost mereu “bau-bau-ul” ce mentinea supusi si sub control masele ce trebuiau (special am scris “ce” pentru ca asa sint vazuti oamenii) conduse spre o directie anume.

De altfel si in zilele noastre situatia e asemanatoare, cu diferenta ca intre timp s-au inventat mijloace noi precum: “consumul”, distragerea atentiei de la ce nu trebuie sa vezi sau sa gindesti, vicii noi linga cele vechi, dependente chimice sau psihice.

As putea spune ca Diavolul este aceea grupare de oameni(desi nu merita aceasta denumire) care manipuleaza tugurlanii de rind in folosul lor. Dar asta ar insemna sa le dau prea multa putere. Caci oricind îi putem da jos de pe tron. Trebuie doar sa vrem. Toti pina la unul.

Pentru aceasta e nevoie sa dai la o parte valul, mrejul de “fete Morgana”, falsele nevoi, delasarea, lenea si binecunoscutul:

“Da-i sa curga, e bine si asa”

Nu-i asa ca ar fi minunat sa apara virusul perfectiunii?

Dar sa revin.
Diavolul este suma tuturor nepasarilor, rautatilor, toate alegerile simple dar necinstite. Este cel care face tot ce vrea fara a tine cont ca il deranjeaza pe cel de linga el.

Tu cine vrei sa fi azi? Dumnezeu sau Diavolul?

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 2 Comments

17th January 2008

Cine este Dumnezeu?

Sint mai multe raspunsuri la aceasta intrebare. Depinde cu cine stai de vorba. Si cum stai in acest moment si citesti aceste rinduri, e clar ca va urma parerea mea.

Nici eu nu pot raspunde printr-o propozitie simpla. Este…

In schimb, pot sa iti spun ce sau cine cred eu ca NU este Dumnezeu.

NU este un batrin cu barba alba care are personalitate multipla asa cum apare in biblie si alte lucrari. De ce zic personalitate multipla? Pentru ca are schimbari de atitudine(desi nu e cazul) este citeodata nehotarit. Prea multe asemanari cu un om normal, nu crezi? Dar cum biblia este o compilatie de scrieri ale oamenilor pentru mase, sa nu ne mire acest aspect.

NU este un trimis al unei civilizatii superioare/extraterestre, nu e un pastor peste turma de oameni ce populeaza planeta noastra.

NU este cel pe care putem da mereu vina cind sintem nemultumiti de viata. Nu el a gresit, ci noi. “Asa a vrut Domnul”. Aceste cuvinte ce alcatuiesc un crez nu reprezinta decit fuga vesnica de responsabilitate a unei omeniri imature.

Omul este inzestrat de la ………(pui aici idolul tau favorit) cu o minte sclipitoare, forta de creatie, intuitie, rabdare si curiozitate. S-a nascut posesor a 5 simturi plus altele dar totusi asteapta sa primeasca in majoritatea cazurilor para malaiata de la “cel de sus”

Citi dintre voi nu au zis cel putin o data in viata: “Asa a vrut…” sau au privit in sus si au intrebat: “De ce eu Doamne?”

Abia in momentul in care ne vom baza DOAR pe fortele proprii vom putea ajunge acolo, SUS.

Dumnezeu este omul ideal, este pasul urmator sau poate cel final al evolutiei omenirii, daca vom face vreodata acest pas…

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 6 Comments

8th June 2007

Bisericute

Stii despre ce vorbesc.
Sint 3 oameni. Doi se intilnesc separat si celalalt e “de caruta” pentru ca nu se “blend in” si in marea majoritate a cazurilor este principalul subiect de conversatie al “bisericutei” nou formate.
De cind ma stiu am refuzat sa fac parte din aceste celule separatiste si partinitoare, am fost, sint, si voi fi un “outsider”. Nu neaparat pentru ca ma consider un singuratic. Imi place compania, mai ales daca e cu adevarat UMANA. Dar detest cu pasiune tot ce inseamna “bisericuta”.
Binenteles, de-a lungul vietii am fost privit de multi “bisericosi” precum oaia neagra, ala care se pisa impotriva vintului, ce mai, un “party pooper”. Desi mi-au placut intodeauna petrecerile de bun gust. Probabil aici e buba, oi fi eu prea exigent in unele chestii.
Sa revin la bisericutele alea.
De ce le detest? Pentru ca ele sint un fenomen social cu influente negative. In primul rind sunt separatiste. Tre’ sa fi intr-un fel anume pentru a fi admis. Exact precum acele cluburi elitisto-snobiste despre care mai auzi si vezi prin filme sau la tembelizor.
De fapt e acelasi lucru. Cluburile unde nu se poate inscrie oricine = bisericute.
Dupa mine, fenomenul asta e una din bolile ce pot deveni fatale omenirii. De ce fatale? Pentru ca automat lumea e divizata in “n” bisericute ce inevitabil vor intra in conflict.
Conflictul, nevoia dominarii celuilalt, alta boala fatala.
Ce bine e sa fii in afara.

posted in Din mansarda, Pareri la kil | 7 Comments

7th June 2007

Despre nimic

Asta e subiectul nou la categoria pareri.
Adica acum, in urmatoarele rinduri vei citi despre NIMIC.
Tare, nu?
Sint un orginal, stiu, multumesc si modest pe deasupra.
Dar sa nu o mai lungesc si sa intram in profunzimile subiectului. Adica sa aprofundam nimicul.
La o prima vedere ai fi tentat sa-mi zici ca nu e un subiect. Si totusi citesti deja vreme de citeva rinduri, nu? Ceva, ceva exista, nu?
Sau esti tu o persoana atit de plictisita incit ai zis: “Ce naiba?! Hai sa mai pierd citeva minute, poate iese ceva…”
Cotu’ si piscotu’ ! A iesit ceva, intradevar. A iesit nimic la iveala.
Iti place?
Nu da din cap, vorbeste, sau esti mutalau?
In cazu asta fa un semn, ceva.
Da merci, si tie intreit.
Dar sa continuam. Unde ramasesem? Ah da, la nimic.
Interesant nimicul asta. Uite ce mult am discutat despre el.
De fapt ce e nimicul asta nenicule? Un substantiv egal cu zero. Caci (cu caciulita, daca e fara, mergi la buda) defineste ceva ce nu exista, o lipsa, un gol, un vid.
Sa iau citeva exemple cind e folosit:

I.(roman)
Q (de la intrebare): Ce ascunzi acolo?
A (de la raspuns): Nimic. (parantezele de la Q si A sint ca si scop ajutator pentru orbii care nu aud)

Iata un prim caz. Ce defineste aici nimic? Faptul ca persoana intrebata ascunde ceva acolo da’ in ruptu’ capului nu are de gind sa recunoasca asta, pentru ca e doar al lui/ei nimicul respectiv.

II.
Q: Si ce ai facut cit ai stat acolo?
A: Nimic.

In acest exemplu A minte cu nerusinare, cum adica nimic? Pai asta inseamna ca nimic are semnificatia unei actiuni. Ori stim foarte bine ca nu e asa. A frecat menta, asta a facut.

III.(tot roman)
El: Ce ai draga mea?
Ea: Nimic.

Eeeeeee, fiilor, aici treaba se complica. Deja nimic capata niste conotatii si o gramada de sensuri, pe care nici un barbat nu a reusit inca sa le cuprinda toate. Si probabil ca nici nu va reusi pentru ca nu-i pasa.
In situatia de mai sus nimic cuprinde minim o mie de cuvinte, senzati, sentimente, dorinte, etecera, etecera.

Concluzie: Nimic asta e teribil de inselator si are cel putin o mie de fete. Fete cu ţ de la ţeapa.

posted in Pareri la kil | 5 Comments

25th May 2007

Despre ET aka extraterestrii

Aproape de fiecare data cind privesc spre stele ma intreb ce se afla acolo la ani lumina departare.

Exista sau nu ET? Una din intrebarile cele mai insistente ale omului. La fel ca si variantele de raspuns exista 2 tabere.

Ce zice una ce sustine cealalta?

Negativistii se cred singuri in univers, galaxie, stapani ai universului. Suporterii vad pretutindeni omuleti verzi si farfurii zburatoare. Cei fanatici evident.

Citisem acu ceva ani intr-o carte despre un calcul privitor la planetele din univers. Aproximativ 1000 de planete sint asemanatoare celei pe care ne ducem existenta, deci 1000 de posibile surse de viata ET. Trebuie sa fi teribil de arogant si marginit incit sa crezi ca esti singur in univers.

Ce dovezi au cei care spun ca nu exista asa ceva? Doar una singura si covirsitoare (cred ei): Nu ne-am intilnit concret, palpabil, cu nici un ET. Adica “n-am vazut, nu exista”. Totusi, exista multe lucruri pe care nu le-am vazut(cu ochii nostrii) si a fost demostrat ca exista. Aerul, cimpurile magnetice doua simple exemple. Sa nu uitam ca in urma cu citeva sute de ani se sustinea tare si sus ca soarele se invirte in jurul pamintului, sau ca acesta era plat.

In cealalta tabara? Numeroase dovezi, adica martori, despre vehicule zburatoare, sub diferite forme si culori, basca rapiri de persoane care pretind ca au fost pe masa de experimente a unor finte nepamintene. Si nu e doar asta, mai au si diverse mentionari ale prezentelor misterioase pe cer de-a lungul a sute de ani. Culmea, chiar unele pasaje din biblie contin descrieri (asa cum o puteau face oamenii din acele vremuri) ale unor aparate zburatoare.
Prea multe asemenea marturii incit sa le ignori. Ce zici de acele faimoase desene ce se intind pe sute de metri si pot fi vazute doar de la mare inaltime de parca ar servi la o anumita identificare?
Ar mai fi de adaugat citeva mistere in legatura cu provenienta cunostiintelor ce le posedau civilizatiile antice, unele desene in pesteri care seamna izbitor cu niste ozn, sculpturi in piatra reprezentind ceva care aduce foarte mult cu o racheta si al ei pilot(Templul soarelui de la Palenque, vezi poza de jos) alte si alte exemple care te fac(daca te duce mintea) sa te intrebi daca nu cumva este ceva acolo, intre stele.

Eu cred ca exista, doar ca nu vor sa vina printre noi, sintem prea inapoiati, nu tehnologic, doar ca si comportament si suflet.

posted in Pareri la kil | 1 Comment

24th May 2007

Despre originea şi evoluţia omului

Da, asta e subiectul parerii de azi, Rock e de vina.

Sa incep cu teoriile ce sunt cel mai mult dezbatute / sustinute / inghitite pe nemestecate de majoritatea.

A. Biblia.

Omul a fost creat de Dumnezeu, din argila, dupa chipul si asemanarea LUI (cam mult orgoliu de sine aici dupa mine, un pic de blasfemie sa zici ca esti egal la caracteristici cu al de sus), Adam si Eva cea din coasta (normal, la vremea aceea femeia era sclava si fabrica ambulanta de plozi, unele mai sunt si azi) s-au inmultit, combinari, permutari, aranjamente de cite 2 si top, apare o populatie de 4 rase diferite (alba, neagra, galbena, rosie).

Trec peste partea cu modelatul din argila, suflul si aparitia femeii din coasta, intelegi tu ca le consider puerile.
Despre aparitie am vorbit in aceasta teorie, evolutie nu e cazu’, doar conform bibliei, omul e facut, nu a evoluat.

Deci ce zice biblia? Ca populatia umana se trage din 2 oameni. Ce zice genetica? Ca genele neimprospatate se deterioreaza in timp. Asta in traducere libera inseamna ca daca era asa cum zic astia, cam la a 3-a generatie de oameni (incestuosi pe deasupra) rezultatul ar fi o sumedenie de retarzi, fatalai, diformi, oligofreni, avortoni, ma rog oameni pe care ii mai vezi si azi, motiv pentru care nu pot demola 100% aceasta teorie.

B. Darwin.

Omul nu a fost creat. Omul, ca si restul animalelor, a evoluat de-a lungul a milioane de ani. De la amiba incolo, cale lunga, pina la maimuta si cu ceva etape intermediare catre om (ok, stiu unii inca nu au evoluat complet de la stadiul de maimuta, dar nu vorbesc de ei, clar?)

De acord, are mai mult sens. A fost ceva natural, fara argila / lut, suflari sau extirpari de coaste. Totusi scirtiie pe la incheieturi.
Sa luam ceasul evolutiv. Daca nu stii ce e ala, imagineaza-ti un cadran analogic. La ora 12 apare amiba, la ora 6 apar dinozaurii parca, la 9 mamiferele, la zece antropoidele, si la 11 omul. Care e spilul? Pai acceleratia evolutiei. Ori evolutia nu se grabeste de una singura, bre.
Daca ne tragem din maimute, care e faza cu cele 4 rase? Erau 4 maimute diferite? Sa fim seriosi. Nu-mi baga textu’ ca eram o singura rasa, dar in timp, datorita conditiilor, ne-am colorat diferit ca nu tine. Nu tine pentru ca populatia primitiva era nomada. Nu statea intr-o singura zona sa se bronzeze sau nu.
Daca am evoluat din maimute, de ce naiba mai sint maimute? Evolutie inseamna ca ceva, cineva in timp sufera o modificare. Deci ce era inainte se transforma in altceva. Atunci? Maimutele sint aia care au zis: “Bah, noi nu vrem mah sa evoluam, ne place asa, stam in copaci, halim fructe, e destul, mergeti voi sa ajungeti sa traiti in Romania.”

Ntz. Pute ceva in teoria asta. O fi de la vreo maimuta.

C. Aliens!!! ET.

Adica au venit aia, au pus neste oua, experimente, si pac! Ecce homo (e latina, obsedatule).
Asta nici atit nu tine. Pai unde is, frate, omuletii? Ne-au facut si “hai pa, eu o tai ne vedem peste citeva miliarde de ani, trec sa iau chiria”?

Nu imi arunca chestia cu OZN, rapiri, bla bla. E un subiect ce il voi aborda pe viitor. Cind esti mamoasa (sau genul masculin sau neutru pentru colegii hermafroditi din spate in fund) omenirii, tu ca extraterestru bengos ce esti, ori te arati cu toate cele, ori mucles. Si pina acuma nu e nici una, nici alta, adeca nici nu e liniste pe holul planetei, nici nu a venit careva sa se declare “tatal lor” (al meu nu e ca io-s nascut din forte proprii).

Ce se intimpla? Au uitat de noi?
Daca e corecta varianta asta eu zic ca li s-a facut scirba de ce am ajuns si si-au bagat piciorul / membrul / copita / tentacula in rasa umana si au plecat la o bere prin alte galaxii.

Parerea mea? Nici una din cele 3 de mai sus.
As merge eventual pe o combinatie intre ultimele 2. Adica ca cam asa (cacofonie absolut gratuita si intentionata, da, merci si tu esti la fel):

Apare universul, viata. Sau exista. Una din ele. Sau hai si mai simplu, apare planeta Terra. Cu toate transformarile de rigoare ce fac viata posibila la sinul ei. Apare amiba aia si restu’ pina la ora 10, vezi ceasul de mai sus.

Ei, in momentul acesta, adica aproximativ multe sute de mii de ani in urma, mai apare ceva, cineva daca vrei, si determina o schimbare majora in genetica maimutelor respective. Le da faimoasele deste opozante, ii determina sa se verticalizeze (ar trebui sa mai apara ceva-ul asta ca multi au nevoie de indreptarea coloanei in zilele noastre, figurat vorbind), sa coboare din copaci, sa locuiasca in grupuri mari, etecera, etecera, ai vazut filmul.

Ceva-ul asta e clar o fel de entitate, nu?
Sa speculez nitel, e moca, poti incerca si tu.
a. Sint niste et binevoitori ce alearga de colo colo sa ajute evolutia, ne evolueaza si o roiesc mai departe sau se pun pe studiat fara a interveni in mod direct.
b. Niste et ajung pe terra si incep sa o colonizeze folosind materialul genetic existent (adica aleg cele mai dotate maimute si … stii tu ca nu ai venit cu barza, nu?) Totusi e din nou aspectul raselor diferite. Aici din 2 una: Era o echipa mixta sau au fost 4 valuri succesive de diferiti colonizatori.
Mai e ceva ce nu se leaga aici. Astia daca au venit, erau avansati rau, nu? Aveau cel putin cunostinte de biologie, genetica, cunosteau zborul interplanetar, alea alea. Ce s-a intimplat?
Asta ma face sa ma gindesc la posibilitatea unei prabusiri sau a unui exil, sau chiar a unei plantari voite, de genul: voi astia din primele 3 rinduri, ati vorbit in timpul programului, pe terra cu voi!
In felul asta se explica oarecum “uitarea” originii.

Sau mai exista posibilitatea evolutiei ciclice. Ca doar cercul e una, daca nu singura, din formele primordiale.
Pe romaneste, am fost o civilizatie avansata, apoi am facut o boacana si am involuat la level 0, bete si pietre. Acum sintem pe aproape sa facem la fel, vezi cercul?

Oricum, inclin sa cred ca ceva din exterior tot a venit pe aici, doar ca nu avem noi dovezile. Probabil zac ingropate pe undeva unde nu se cauta.

Deh, omul de azi e preocupat sa faca citi mai multi bani si sa-l calce pe cap pe celalalt, nu sa isi afle originea si scopul in univers.

Later Edit. Am gasit pe net (multumiri autorului) o poza extrem de potrivita despre evolutie, enjoy:

Photobucket

posted in Pareri la kil | 1 Comment