weblogu’ lu’ maK

Opusul lui Dumnezeu. Toata rautatea ce exista in om si este lasata in libertate. in fiecare din noi se afla acest amestec de bine si rau conform teoriei echilibrului. Diferenta tine de tine, de constiinta, de o ai.

Nu exista iad, asa cum nu exista rai. Iadul si Necuratul au fost mereu “bau-bau-ul” ce mentinea supusi si sub control masele ce trebuiau (special am scris “ce” pentru ca asa sint vazuti oamenii) conduse spre o directie anume.

De altfel si in zilele noastre situatia e asemanatoare, cu diferenta ca intre timp s-au inventat mijloace noi precum: “consumul”, distragerea atentiei de la ce nu trebuie sa vezi sau sa gindesti, vicii noi linga cele vechi, dependente chimice sau psihice.

As putea spune ca Diavolul este aceea grupare de oameni(desi nu merita aceasta denumire) care manipuleaza tugurlanii de rind in folosul lor. Dar asta ar insemna sa le dau prea multa putere. Caci oricind îi putem da jos de pe tron. Trebuie doar sa vrem. Toti pina la unul.

Pentru aceasta e nevoie sa dai la o parte valul, mrejul de “fete Morgana”, falsele nevoi, delasarea, lenea si binecunoscutul:

“Da-i sa curga, e bine si asa”

Nu-i asa ca ar fi minunat sa apara virusul perfectiunii?

Dar sa revin.
Diavolul este suma tuturor nepasarilor, rautatilor, toate alegerile simple dar necinstite. Este cel care face tot ce vrea fara a tine cont ca il deranjeaza pe cel de linga el.

Tu cine vrei sa fi azi? Dumnezeu sau Diavolul?

Sint mai multe raspunsuri la aceasta intrebare. Depinde cu cine stai de vorba. Si cum stai in acest moment si citesti aceste rinduri, e clar ca va urma parerea mea.

Nici eu nu pot raspunde printr-o propozitie simpla. Este…

In schimb, pot sa iti spun ce sau cine cred eu ca NU este Dumnezeu.

NU este un batrin cu barba alba care are personalitate multipla asa cum apare in biblie si alte lucrari. De ce zic personalitate multipla? Pentru ca are schimbari de atitudine(desi nu e cazul) este citeodata nehotarit. Prea multe asemanari cu un om normal, nu crezi? Dar cum biblia este o compilatie de scrieri ale oamenilor pentru mase, sa nu ne mire acest aspect.

NU este un trimis al unei civilizatii superioare/extraterestre, nu e un pastor peste turma de oameni ce populeaza planeta noastra.

NU este cel pe care putem da mereu vina cind sintem nemultumiti de viata. Nu el a gresit, ci noi. “Asa a vrut Domnul”. Aceste cuvinte ce alcatuiesc un crez nu reprezinta decit fuga vesnica de responsabilitate a unei omeniri imature.

Omul este inzestrat de la ………(pui aici idolul tau favorit) cu o minte sclipitoare, forta de creatie, intuitie, rabdare si curiozitate. S-a nascut posesor a 5 simturi plus altele dar totusi asteapta sa primeasca in majoritatea cazurilor para malaiata de la “cel de sus”

Citi dintre voi nu au zis cel putin o data in viata: “Asa a vrut…” sau au privit in sus si au intrebat: “De ce eu Doamne?”

Abia in momentul in care ne vom baza DOAR pe fortele proprii vom putea ajunge acolo, SUS.

Dumnezeu este omul ideal, este pasul urmator sau poate cel final al evolutiei omenirii, daca vom face vreodata acest pas…

Stii despre ce vorbesc.
Sint 3 oameni. Doi se intilnesc separat si celalalt e “de caruta” pentru ca nu se “blend in” si in marea majoritate a cazurilor este principalul subiect de conversatie al “bisericutei” nou formate.
De cind ma stiu am refuzat sa fac parte din aceste celule separatiste si partinitoare, am fost, sint, si voi fi un “outsider”. Nu neaparat pentru ca ma consider un singuratic. Imi place compania, mai ales daca e cu adevarat UMANA. Dar detest cu pasiune tot ce inseamna “bisericuta”.
Binenteles, de-a lungul vietii am fost privit de multi “bisericosi” precum oaia neagra, ala care se pisa impotriva vintului, ce mai, un “party pooper”. Desi mi-au placut intodeauna petrecerile de bun gust. Probabil aici e buba, oi fi eu prea exigent in unele chestii.
Sa revin la bisericutele alea.
De ce le detest? Pentru ca ele sint un fenomen social cu influente negative. In primul rind sunt separatiste. Tre’ sa fi intr-un fel anume pentru a fi admis. Exact precum acele cluburi elitisto-snobiste despre care mai auzi si vezi prin filme sau la tembelizor.
De fapt e acelasi lucru. Cluburile unde nu se poate inscrie oricine = bisericute.
Dupa mine, fenomenul asta e una din bolile ce pot deveni fatale omenirii. De ce fatale? Pentru ca automat lumea e divizata in “n” bisericute ce inevitabil vor intra in conflict.
Conflictul, nevoia dominarii celuilalt, alta boala fatala.
Ce bine e sa fii in afara.

Asta e subiectul nou la categoria pareri.
Adica acum, in urmatoarele rinduri vei citi despre NIMIC.
Tare, nu?
Sint un orginal, stiu, multumesc si modest pe deasupra.
Dar sa nu o mai lungesc si sa intram in profunzimile subiectului. Adica sa aprofundam nimicul.
La o prima vedere ai fi tentat sa-mi zici ca nu e un subiect. Si totusi citesti deja vreme de citeva rinduri, nu? Ceva, ceva exista, nu?
Sau esti tu o persoana atit de plictisita incit ai zis: “Ce naiba?! Hai sa mai pierd citeva minute, poate iese ceva…”
Cotu’ si piscotu’ ! A iesit ceva, intradevar. A iesit nimic la iveala.
Iti place?
Nu da din cap, vorbeste, sau esti mutalau?
In cazu asta fa un semn, ceva.
Da merci, si tie intreit.
Dar sa continuam. Unde ramasesem? Ah da, la nimic.
Interesant nimicul asta. Uite ce mult am discutat despre el.
De fapt ce e nimicul asta nenicule? Un substantiv egal cu zero. Caci (cu caciulita, daca e fara, mergi la buda) defineste ceva ce nu exista, o lipsa, un gol, un vid.
Sa iau citeva exemple cind e folosit:

I.(roman)
Q (de la intrebare): Ce ascunzi acolo?
A (de la raspuns): Nimic. (parantezele de la Q si A sint ca si scop ajutator pentru orbii care nu aud)

Iata un prim caz. Ce defineste aici nimic? Faptul ca persoana intrebata ascunde ceva acolo da’ in ruptu’ capului nu are de gind sa recunoasca asta, pentru ca e doar al lui/ei nimicul respectiv.

II.
Q: Si ce ai facut cit ai stat acolo?
A: Nimic.

In acest exemplu A minte cu nerusinare, cum adica nimic? Pai asta inseamna ca nimic are semnificatia unei actiuni. Ori stim foarte bine ca nu e asa. A frecat menta, asta a facut.

III.(tot roman)
El: Ce ai draga mea?
Ea: Nimic.

Eeeeeee, fiilor, aici treaba se complica. Deja nimic capata niste conotatii si o gramada de sensuri, pe care nici un barbat nu a reusit inca sa le cuprinda toate. Si probabil ca nici nu va reusi pentru ca nu-i pasa.
In situatia de mai sus nimic cuprinde minim o mie de cuvinte, senzati, sentimente, dorinte, etecera, etecera.

Concluzie: Nimic asta e teribil de inselator si are cel putin o mie de fete. Fete cu ţ de la ţeapa.