weblogu’ lu’ maK

Plin de melancolie
ma scarpin pe chelie
si suspin usor
AH! cit mi-e de dor

De vremurile apuse
Cu placeri nespuse
Clipe de vis
luate din paradis

amintiri desarte
flori presate-n carte
intalniri nocturne
fantezii diurne

Toate acum ma cuprind
Incet apoi rapid, ma aprind
Si ard, ma sting precum luminarea
Lasata, uitata, care-si da suflarea
Pe masa, in balta de ceara
Pentru a fi schimbata cu alta la ceas de seara

Degeaba, timpul e-un riu,curge-ntr-un sens
Si pastrav de-as fi nu pot inota inapoi
La zilele cind traiam mai intens
S-apoi
Cu ce scop?
Sa retraiesc?
Sa ma plictisesc?

Mai bine-i acum,
Cind stau taciturn
Cu visele scrum
Aproape nebun
Si totusi lucid
Acid si placid

Dar inca mai sper,ramin optimist
Astept zile senine, nopti de amor
Fara sa fiu trist,
Ramin, te-ndur, clipa de dor, chit c-am sa mor.

Picaturi de apa
Cad din cerul nourat
Cer plumburiu, urit
As vrea la soare
Undeva, acum sa fiu.

Vintul ma inteapa
Ma simt inconjurat
Orbit dar hotarit
Pasesc cu-nversunare
Prin ploaie, spre tine, viu.

Pauza.
Vine ea(o scorpie), se uita la ce am scris:
Ea: “Ce scrii acolo? Te-a apucat reumatismul?”
Eu: “Stai sa vezi si continuarea. O sa-ti placa”
Ea: “Asta faceai de doua ore?”
Eu: “Daca tot ma intrerupi din minut in minut…Mi-am uitat toate ideile de la care pornisem…”
Ea: “Eu imi bagam pula in ea de mult. Chiar, asa ar trebui sa inchei:Bag pula in ea de poezie”
Eu: “Uite continuarea”

Aiurea, ce-s bolnav?
Sa merg pe jos prin ploaie?
Sa fiu murat pina la…piele?
Cind pot sta linistit, acasa,
Sa astept la caldurica
Sa rad o bere, un film ceva
Sa merg prin ploaie?

Neah!

La naiba, am macelarit momientu’ poietic. Auzi, pe jos, prin ploaie…bleah.

Privesc la florile de crin
In noaptea tirzie
Si nu mai pling, nu mai suspin
Speranta e vie
Caci flacara fost-a aprinsa iar
De sufletul tau blind
Chiar cind credeam ca e-n zadar
Sa mai umblu pe acest pamint
Mi-a disparut singuratatea, tristetea apune si ea
Zimbesc, privesc, rid, traiesc cu adevarat
Pentru c-ai aparut tu in viata mea

Aho, aho, copii si frati

Stati putin si nu urlati

Stiu ca este tarziu

Acest colind sa-l scriu

Dar mai bine sa reviu

Acum cand ma simt mai viu

Astazi anul e-nnoit

Sper sa fiu mai implinit

Sa fim veseli, sanatosi

Si sa ne citim voiosi

Despre toate sa vorbim

Mai in gluma, mai serios

Important e sa zambim

Chiar de-i drum anevoios

Acel ce tre’ sa il razbim

Mai scurt, mai lung,

Mai neted, mai bolovanos

Viata-i a noastra, deci s-o traim

Ca-i rea, ca-i buna, doamna sau curva

In armonie sa convietuim

Cu tot, toti si toate

Femei, barbati, plante si animale

Nu conteaza ce vrei, cat vrei, vis sau realitate

Fiecare isi cunoaste dorintele adevarate

Chit ca unora li s-ar parea banale

Eu va doresc indeplinirea lor

Cat mai curand, fara efort daca se poate

Un an nou fericit, la toti si toate

De urat v-as mai ura

Da mi-e ca ziceti ca v-aburesc

Si pe urma n-oi mai vrea

Sa scriu un colind cat mai traiesc

Ia mai manati maaaaaai

Haaaaai Haaaaai