weblogu’ lu’ maK

Azi am avut prima zi de pauza totala. Prima zi de somaj. Senzatie delicioasa, crede-ma.

Dupa 3 ani de …(a se completa dupa cuviinta) si munci subapreciate si subremunerate, astazi a fost o zi de relaxare completa.

Stiu, majoritatea tremurati in chiloti la ideea de a fi jobless. V-ati obisnuit cu stabilitatea de zi cu zi. Sigur, nu e chiar roza situatia, dar vine leul.

Ei bine, nu, eu savurez momentul la maxim. E frumos, poti face orice iti trece prin mansarda. Vrei sa dormi pina la 12 intr-o miercuri? O faci. Vrei sa mergi la ora 3 pe o terasa la o bere stiind ca in timpu’ asta altii trag la rame? Nici o problema.

Din nou, intuiesc ce gindesti:  Mare brinza, chestiile astea le pot face si io daca vreau, cumva.

Bravo, gigele, iti zic eu, dar, chiar ai savura berea aia rece asa cum am facut-o eu azi? Nu cumva ochiul tau ar trage ochiade discrete catre ceas, nu cumva te-ai astepta la un telefon care sa-ti spulbere ultimele momente?

Bine, bine, nu ma mai laud.

Alta era ideea ce vreau sa ti-o induc.
Stiu ca majoritatea sinteti angajati pe o suma de nimic, stiu ca majoritatea sinteti satuli de sclavie, mai stiu ca putini aveti curajul, vointa, posibilitatea de a lasa totul balta si a incepe de la zero.

Te asigur ca odata ce ai facut asta vei retrai toate acele sentimente si senzatii pe care le considerai pierdute. Viata are alt gust si miros cind nu ai pe cap toate sarcinile alea zilnice.

Da, ok, ideea, nu te mai tin.
Incearca sa te deconectezi de la portia zilnica de job. Uita totul in momentul cind pasesti afara din birou. Vei descoperi o lume minunata.

Libertatea de exprimare inseamna ca fiecare poate sa-si exprime liber opinia asa cum crede el/ea de cuvinta.
Aici se incadreaza si blogurile. Fiecare scrie si face ce vrea muschiu’ lui/ei in ograda proprie.
Care sunt motivele pentru care cineva isi face un blog?
Sunt diverse:

- are ceva de zis si doreste sa-si faca publice(mai mult sau mai putin) parerile.
- îi place sa scrie.
- are nevoie de recunoastere, faima - adica e un mic, mare complexat/a.
- e la moda sa ai blog.
- n-are ce face.
- nu stie de ce, dar intr-o zi si-a facut.
- reprezinta o entitate, comerciala sau nu, oculta sau nu, prin materialele publicate se urmaresc diverse scopuri, la fel, comerciale sau nu, oculte sau nu.

Si mai sint si altele evident.
Nu scriu aceste rinduri cu alt scop decit acela de a-mi exprima o parere si din dorinta de a-mi impartasii citeva observatii.
Parerea deja mi-am exprimat-o. Fiecare face orice doreste. Dar, poate fiecare ar trebui sa tina cont de bunul simt(cine poseda) si sa fie constient de repercusiunile actiunilor proprii.

Trec la observatii:

Sunt o multitudine de gusturi si cautari si in consecinta sunt o gramada de tipuri de bloguri.
Din pacate, majoritatea blogurilor “de succes” au un continut banal, fara autor, bazat pe gruparea de subiecte superficiale pe care le poti gasii in sute de alte locuri.
Acestia scriu doar pentru a genera trafic.
Aici functioneaza legea de baza: vrei trafic? scrie cit mai des, nu conteaza calitatea, scandalul si improscatul in stinga si-n dreapta aduce vizite.

Superficialul, non valoarea, intoleranta, eu sint buricul pamintului si am inventat apa calda, blogul sint eu, sint caracteristicile acestor “autori”.

Pe de alta parte, singurul aspect pozitiv e faptul ca aceste pagini aduna in jurul lor oamenii ce halesc pe nemestecate aceste “subiecte”, lucru care scuteste pe ceilalti de prezenta acestui tip de cititori.

Ori, pe mine acest aspect ma bucura.

Partea proasta e ca aceste bloguri sunt luate drept model, drept curent de opinie, formeaza alte generatii de blogeri.

Alta categorie sunt blogurile de viata scurta, cele unde autorul incepe ceva, cu sau fara substanta, dar in scurt timp o lasa moale si incet dispare din peisaj.

Ramin acele pagini de autor, acele site-uri unde intradevar exista o calitate, un mesaj, un scop altruist. Acestea sunt in marea lor majoritate bloguri de trafic mic, au o bisericuta proprie de adepti si autorii lor sunt multumiti de acest statut, isi continua netulburati activitatea, fara a se lasa atrasi in asa-zisa blogosfera. Citeva dintre ele cresc mari, moment in care iese la iveala adevarata fata a celui din spate:
a) Va continua pe aceasi directie, fara a pica in betia traficului, devenind un lider de opinie care are intradevar ceva folositor de spus.
b) Mentinerea si cresterea “reputatiei” prin diferite subterfugii va fi singura sa ocupatie, devenind un blog “de succes”

Am lasat la urma acele bloguri “jurnalistice”, acei “guru media” care se autoproclama in conducatori, aducatori de coagulare, lumina si invataturi pline de intelepciune. Ei vor imbratisa blogurile “de succes” si impreuna vor face cacatu’ praf.

Nu vorbesc despre blogurile specializate (video, foto, design, tehnologie, informatie). Sunt o categorie aparte, pe care eu nu o incadrez in blogurile propriuzise. Acestea sunt de fapt pagini de informare sau promovare care au imprumutat forma blogului pentru ca e mai “user friendly”

Bun, parerea si observatiile fiind exprimate, inchid acest subiect cu clasicul:

Poti ceea ce vrei daca vrei doar ce poti.

Cu precizarea pe care sper ca cei care ma cititi din an in pasti o stiati deja:

Fa ce vrei, dar nu deranja pe altii, si asteapta-te la consecinte in caz ca o faci.

Ieri dimineata, ascultam intimplator la radio 21, era una din farsele lui Buzdugan.
Am cautat azi sa vad daca este disponibila inregistrarea dar n-am avut succes.

Sa iti zic pe scurt despre ce era vorba:
Buzdugan se da drept un tip de la un dealer auto, il suna pe un gagiu ce este director sa il anunte ca masina ce a lasat-o ieri la ei are o problema majora si toate modelele vor fi retrase de pe piata pentru trei luni. In concluzie manageru e fara masina.

Directorul cere evident o solutie, o masina in schimb. Buzdugan ofera alegerea intre un Matiz sau un Cielo.
Ei si de aici incepe distractia, reproduc din memorie:

Dir: Cum Matiz sau Cielo dom’le? Tu stii cine sint eu? Eu sint director de marketing, masini de asta am condus cind eram agent de vinzari, am o prestanta, am intilniri de afaceri pe bani multi, cum sa ma dau eu jos din Cielo sau Matiz dom’le?
Buzdugan: Pai astea doua le mai avem.
Dir: Nici vorba dom’le, eu am o prestanta de mentinut, masina mea era de 40 000 de euro.”

Pina aici, e de inteles. Domnul derector are o prestanta si tine la ea. Avea o masina tare si nu accepta sa “decada” in a-si minji fundu’ intr-o masina de tip Cielo sau Matiz.

Buzdugan: Am mai avut un BMW dar e promisa unui director din Slatina.
Dir: Cum domle, eu sint din Bucuresti dom’le, la o firma puternica, imi dai mie BMW-ul, nu ma compari pe mine cu ala din Slatina. Da? Ii dai lu’ ala din Slatina Matizu si mie BMW!”

Prima iesire in decor. Adica el, EL e buricu’, cum adica faci comparatie intre EL si unu din Slatina, vere?

Dir: Da’ cine esti dumneata?
Buzdugan: Sint mecanicul de la service(posibil sa fi zis mecanicul sef da’ nu sint sigur)
Dir: Poftim? Pai eu nu stau de vorba cu muncitorii, mai, cum adica ma suni tu pe mine. Ia sa mi-l dai pe seful tau imediat, nu stau eu de vorba cu angajatii. Imediat sa mi-l dai pe seful tau sau veti avea probleme mari…

Si uite cum iese adevarata fata la iveala. EL este manager domle, adica Herrenvolk si nu sta la vorbe cu untermensch.
Doar el a tras pina sa ajunga la stadiul asta, doar el stie citi kilometri de cur a lins si cite tone de rahat a mincat pentru a fi manager.

Nu, nu sint rautacios si nici absurd, un om care isi cunoaste valoarea si ajunge undeva sus folosindu-si calitatile nu uita niciodata de unde a plecat si nici nu desconsidera alte persoane de patura mai umila.

Dar sa continuam. Buzdugan isi schimba vocea si devine inginerul cutarescu:

Ing: Buna ziua, sint inginerul…
Dir: Dom’le, am inteles ca aveti un BMW…
Ing: Masina e promisa. Eventual ar fi vorba de un comision de 200 de euro.
Dir: Bineinteles dom’le, firma plateste. Tre sa ne vedem, ca nu se poate vorbi la telefon…”

Urmeaza faza cu “Sint Daniel Buzdugan de la radio 21, a fost o farsa”

Marelui manager bineinteles ca i-a picat falca:”sint acum la radio?”

Da, manageru’ lu’ peste marinat oceanic. Te-ai facut de tot cacatu’.

Buzdugan: Nu, maine dimineata.
Dir: …a mormait ceva lipsit de sens si de “prestanta”

Mai e ceva de spus?
Ca acest individ este unul din zecile de mii ce imput tara prin prezenta lor?
In afara de faptul ca genu asta de cretini sunt peste tot in locurile unde chiar se poate face ceva?

Eventual, daca tot am vazut “cum sa te faci de cacat la radio”, sa ne imaginam discutia in varianta cu un director/manager adevarat.

B:Buna ziua, sint de la firma de unde ati cumparat masina, are o problema(bla bla) nu o veti avea in urmatoarele 3 luni.
D: Buna ziua, cu cine stau de vorba?eu sint cutarescu.(fara titluri ca nu au relevanta, nu esti la firma, nu e o discutie de afaceri)
B:Sint mecanicul, (seful de atelier whatever)
D: Am inteles ca nu puteti sa-mi rezolvati masina pina in trei luni. Ce solutie alternativa imi oferiti?
B: Pai un Matiz sau un Cielo.
D: Imi pare rau, domnule xulescu, dar firma unde sunt angajat a achizitionat de la dumneavoastra un anumit model de o anumita valoare. In consecinta dumneavoastra ne veti pune la dispozitie un model de aceasi clasa sau veti suporta chiria unui automobil asemanator. In caz contrar, voi programa o intilnire intre avocatii nostri si al dumneavoastra. Daca nu sinteti in masura sa-mi dati un raspuns, va rog sa ma puneti in legatura cu cine poate.

Punct. Eu asa vedeam discutia, civilizat, ferm, fara comparatii cine is eu si cine esti tu, ce tare is eu si ce varza esti tu.

Dar, vorba lu’ Badea: Traim in romania, si asta ne ocupa tot timpul.

Esti sclav si vrei sa stii cum poti sa iti pudrezi lanturile pentru a le face mai digerabile?
Vrei sa ajungi sa ai visla ta proprie?
Vrei sa devii sclav sef?

Daca ai raspuns pozitiv la toate intrebarile, atunci acest indrumator iti va fi de mare folos.

Daca printr-o minune ai raspuns negativ, atunci bravo tie, sper sa ne adunam cu totii odata si odata.
Sa incepem.

Cum sa te integrezi in colectiv.

Reguli de baza:

Trebuie sa fii prietenul tuturor. Chit ca pe unii ai vrea sa-i calci in picioare, sa ii stergi din cartea de imobil, sa-i faci sa-si haleasca buletinul cu tot cu portofel, sa-i bagi fortat si fara lubrifiant inapoi de unde au iesit, pe scurt consideri ca unii consuma oxigenul complet degeaba.

Trebuie sa asculti tot felu’ de confidente timpite si in acelasi timp sa dai si tu de la tine. Adica sa inghiti si sa dai afara tot felu’ de rahaturi.

Sa-ti fie clar, esti intr-o familie. O familie de oligofreni, dar o familie, da?

Nu conteaza ce vrei tu, conteaza ce vrea familia. Ai intrat in hora? Tre’ sa joci, nenica, rezistance is futile. Daca vrei binenteles, daca nu, au ei grije sa te calce in picioare pina o faci sau pina pleci.

Bonus:

Da-te bine pe linga cei cu vechime, ei intodeauna sint cel mai bine vazuti. Participa la toate “reuniunile” de familie din afara galerelor, alftel risti sa devi oaia neagra.

Cum sa fii bine vazut de stapin, sa ai visla proprie.

Reguli de baza:

Stapinul are intotdeauna dreptate. Chiar daca ii vei demonstra negru pe alb ca a gresit. El are voie. Ca de aia e stapin. Tu esti un cretin fara creier.

Tu nu ai viata. Nu ai nevoi, nu ai drepturi. Doar datorii de care te achiti cu zimbetul pe buze.

Stapinul are un cur. Pe care tu il acoperi zilnic de pupaturi. N-ai stomac? Cumpara-ti daca vrei sa ramai.

Trebuie sa visezi tot ce vrea stapinul. Sa te implici total. Sa vii cu rezolvari la probleme nespuse. Sa faci treaba ta si a tuturor.

Intotdeauna sa ai la indemina o justificare. Sa te acoperi cu hirtii. Esential este sa gasesti vinovatii, nu sa rezolvi problema.
Pisica moarta ce ti-a aterizat in brate trebuie pasata cu abilitate mai departe. Exista undeva pe acolo un cal de bataie, esential e sa nu fii tu ala.

Fii urechea stapinului, informeaza-l amanuntit de ce se intimpla in familie. Mai ales, sa fii primul care semnalizeaza orice micare in front.

Bonus:

Stapinul are slabiciuni. Exploateaza-le. Fa-te indispensabil. Fii tu cel pe care il suna zi-noapte daca are nevoie de cineva sa-l stearga in dos. De ce sa culeaga altul resturile cind poti fii tu acela?

Cum devii sclav sef.

Reguli de baza:

Sa respecti cu strictete regulile de mai sus.

Neaparat tre sa ai cea mai mare vechime dupa ceilalti sclavi sefi deja existenti.

Sa demontrezi ca esti un maestru in aruncatul cu rahat. Deja sa ai la activ citiva sclavi ce au fost bagati in mizerie de catre tine.

Tehnica ta pupincurista e deja o legenda printre ceilalti sclavi.

Ai dovedit ca poti calca in picioare pe aproape oricine pentru a rezolva sarcinile trasate.

Respiri, halesti si defechezi pentru firma.

Vinatoarea de vinovati si tapi ispasitori este la rangul de arta pentru tine.

Bonus:

Cel mai sigur mod de a deveni sclav sef este sa-l infunzi pe unul din ceilalti sefuleti.

Respecta regulile de mai sus si vei ajunge departe.

Foarte departe de rasa omeneasca.