O prostie, limba ar trebui sa evolueze nu invers. Dar nu, noi trebuie sa complicam lucrurile, puah!

De ce in loc sa taiem un n, care oricum e aproape mut, pentru a face mai cursiva scrierea nu mai bine o complicam?

Sau alta, hai sa facem in loc de nici o care are o logica, sa fie nicio, sa ajutam analfabetii sa scrie ca si ei e oameni nu? Pupa-i-ar ciuma sa-i pupe.

Oricum ei se cultiva din cacan, clici si alte rahaturi scrise de alti rahati pentru rahati, nu mai trage cineva apa dupa ei odata.

Lasa, noi sa fim sanatosi ca boala vine. La ei sper.

Cu cit astepti mai mult timp dupa ceva/cineva cu atit mai mic va fi interesul. Aviz amatoarelor.

Daca prostia ar putea fi eradicata as fi fost membru fondator al clubului “Erase the stupidity”.

Manelistii traiesc si se inmultesc pentru ca sint lasati.

Cititorii de carti au devenit o specie pe cale de disparitie. Ar trebui sa fim protejati prin lege.

Viitorul e negru pentru ca nimeni nu se ridica naibii sa traga draperiile.

Bunul simt se intretine si dezvolta insa prostul gust e vesnic.

Banii nu sint necesari cind realizezi ca ai nevoie de fapt doar de hrana si adapost.

Muzica buna da energie, cea proasta o ia.

Daca vrei sa nu fii singur/a trebuie sa accepti ca nu ai mereu dreptate.

Intotdeauna ceea ce cauti va fi mai aproape decit ti-ai imaginat.

Ignoranta naste monstri, prostia ii tine in viata.

Frica e buna, te tine alert, panica in schimb te omoara.

Cu prudenta ajungi la destinatie mai incet dar sigur, cu inconstienta ajungi mai repede sau chiar de loc.

Nu viteza ucide ci impactul.

Fereste-te sa dai sfaturi, aproape intotdeauna vei fi tras la raspundere pentru ele.

Daca sapi groapa cuiva asigura-te ca o faci din afara altfel risti sa fii tu cel ingropat.

Cine nu risca nu cistiga insa riscul poate fi fatal iar cistigul e rar pe masura riscului.

Oamenii cu doua fete te privesc din fata si pe la spate.

Intotdeauna te vezi altfel decit o fac ceilalti.

Cu cit vrei mai mult cu atit vei fi mai putin multumit.

Daca faci tot azi maine te vei plictisi.

Fericirea e o iluzie, moartea o certitudine, invata sa traiesti macar.

Memoria nu denota inteligenta doar capacitate de stocare.

Liderii conduc masele, outsiderii vad si pot schimba intreaga schema influentind liderii.

Fereste-te de cei care nu au nimic de pierdut, iti vor lua totul.

Fugi dupa oportunitati dar ai grija sa nu te impiedici.

Inteleg ca orice sut in cur e un pas inainte dar pot sa merg si de unul singur, ce naiba!

Dupa ploaie vine soare exceptie daca e inorat. Sau noapte. *Vezi nota la subsol

Nu uita niciodata de unde ai plecat s-ar putea sa trebuiasca sa revii acolo daca te-ai ratacit.

Prietenii vin si pleaca, dusmanii vor fi mereu in preajma ta.

Nu lovi pe cel cazut decit daca vrea sa te traga si pe tine.

Prietenul te cunoaste cind are nevoie de tine.

Comunicarea e importanta in cuplu dar nici sexul nu e de aruncat.

Iubirea trece, ura e vesnica.

Daca nu esti deloc gelos inseamna ca esti dispus sa imparti cu altii.

The end?

*Nota bene: Vezi urmatorul post.

Luat din plan general filmul e bun. Are actiune, mister, intorsaturi de situatie, umor bine dozat si nu in ultimul rind pe Jolie si Deep care sint doi actori deosebiti, preferati ai mei. Mai mult ca sigur nu mi-ar fi placut daca nu aveau ei 2 rolurile principale.

Locatia e deosebita, 90% din film actiune se petrece in Venetia, exceptind scenele montate si cele filmate cu ecranul CGI (Computer Generated Imagery) sau in studio respectiv cele de tranzitie fapt ce adauga un farmec oarecum exotic productiei.

Angelina si Johnny dau bine pe ecran ca si cuplu desi sint mai lipsiti de pasiune fata de cuplul exploziv din Mr & Mrs Smith. Rolul ei mi s-a parut un pic prea retinut si nu ii sta bine ea fiind o fire impulsiva dupa mine.

Povestea in sine e buna desi oarecum previzibila la un moment dat (cel putin pentru mine).
Totusi mi s-a parut prea scurt desi filmul are 103 minute :).

Oricum poti avea o seara placuta urmarind-ul.

P.S. Pentru paracelsus: Da, R.E.D mi-a placut mai mult :D.

Niciodata nu am inteles satisfactia de a face un blog pentru trafic, audienta, adunarea unei turme de adulatori prostati in prostia lor orbitoare. Ce mama dracu ai realizat cind ai zilnic o adunatura de ratati ce-ti sorb ultimele scremete? Un blogger “celebru” imi spunea mai demult cind “vorbeam” ca se duce sa scrie ceva ca asteapta lumea, puah!, nu cumva sa rateze sa le dea haleala zilnica ca pleaca nesatisfututi cititorii.

Cum sa ajungi sa scrii la comanda? Hop top tu musai tre’ sa bifezi in calendar fiecare zi cu ceva pus acolo, nu conteaza ca e o aberatie, ca denota o prostie halucinanta, ca pur si simplu ai descris scaunul tau matinal sau ce ai vomat peste noapte cind ai fost matol si te-ai pisat in piscina ca sa fi cool.

Alt blogger “celebru” tot pe vremea cind “vorbeam” ma indemna la chestia de mai sus, sa scriu, sa devin celebru, nu conteaza ce, cum, cit. Mai ales dupa discutia asta mi-am dat seama ca n-am ce cauta printre “bloggerii de succes”. Prefer sa scriu din an in pasti, cind am chef, cind am ce, cind imi vine inspiratia, cind mi se scoala, cind nu ploua, decit sa scot zilnic cite o chestie numai de dragu’ de a pune ceva acolo sa umple pagina.

Comentatori n-am avut niciodata mai mult de o mina de oameni care aveau de obicei ceva de zis. De multe ori am impresia ca vorbesc singur dar nu conteaza, daca am ceva de spus, o zic.

De altfel cred ca e si normal sa nu comenteze o caruta de oameni, doar nu am cautat sa ma fac celebru. N-am injurat pe niciunul dintre “aia mari”,cum am fost sfatuit ca sa ma fac cunoscut si cu credibilitate, nici nu i-am mai citit de ani buni de zile de altfel, n-m inventat mersu’ pe jos si nici nu am pus coada la cireasa.

Trebuie sa recunosc ca mi-ar fi placut sa am citiva “comentatori” care sa ma provoace la discutii prelungite pe marginea subiectului postat. Dar, hei, nu poti avea slanina in pod si sufletu’n rai.

Oricum, prefer de la mare departare situatia prezenta decit sa am sute de comentarii gen: misto, sint de acord, ce tare esti, maaamaaa cita dreptate ai, vreau sa fiu mama copiilor tai si alte rahaturi de astea care pe mine personal m-ar lasa ca o bere, adica rece si cu spume la gura.

Nota explicativa: Motivul pentru care am spus “bloggeri celebri” fara sa dau nume e simplu, sint bloguri de trafic, ultra cunoscute si nu sint curios de mutra lor pe aici.

Nu stiu, cert e
nimic nu ma atrage acum
culorile-s palide, visele scrum
senzatia-i nasoala, iti spun

Lumina-i departe,
la fel si optimismul meu
se stinge-n linistea zilei mohorite
stiu, tre’ sa merg sa trec la alte fapte
si totusi mi-e greu

Vointa nu-mi lipseste, o stiu, o simt
ascunsa dibaci in mine, asteapta doar un semn sa iasa
poate asta-i problema, nu vreau sa-naintez?
nu vreau sa-i fac acel simplu gest,
oare ma cramponez de ce-am pierdut?

Dar asta-nseamna ca speranta inca-i vie
deci pesimistul n-a invins deplin
mai sint inca sanse, chit ca slabe
sa fie tot ca la-nceput

Sint oare la marginea de jos a buclei
chiar inainte sa-ncep sa urc?
raul ce-l simt acuma sa fie compensarea
la binele ce va urma?

Sau prins sint in plasa neputintei
precum un peste ghinionist
ce se-ncapatineaza sa inoate inspre fire
in loc sa caute netulburat iesirea

Ce aiureli imi trec in minte acuma
stau crap firu-n patru si culmea
mai folosesc si o lama boanta
asta e cea mai tare poanta

Folosul este nul, situatia-i albastra,
am rupt-o-n fericire, gaina-i moarta-n cotet,
na-ti-o frinta ca ti-am dres-o,
unde dai si unde crapa si alte chestii cu nutret

Dar pin’ la urma mi se rupe
nici in cot nu ma doare.
se va schimba cumva treaba
fortat sau de la sine,
depresia nu-i de mine.

E un film cu distributie de prima mina, spun doar Bruce Willis, Morgan Freeman, John Malkovich si e destul.
Este combinat cu dibacie umorul cu scenele de actiune iar scenariul nu e reciclat din alte povesti vechi, are o doza originala chiar daca pleaca de la niste personaje ce au participat la razboiul rece despre care s-au facut ‘enspe mii de filme.

Bruce e relaxat in rolul care ii sade lui cel mai bine (tipul dur cu zimbet de golan si inima de aur), un ex-agent C.I.A. care nu prea se impaca cu viata de “pensionat” dar are o pasiune oarba ( in sensul ca nu a vazut-o) pentru o tipa de la biroul de pensii. Din fericire (vedeti mai tirziu de ce zic din fericire) e smuls brutal din “linistea” cotidiana de o haita de asasini ce incearca fara mare succes, ce incearca? sa-i kilareasca doar nu sa-l invite la film. Si de aici lucrurile se precipita, el o salveaza/rapeste pe tipa, reia legatura cu vechi prieteni respectiv dusmani din vremurile de aur ale spionajului si impreuna infrunta “the bad guys”.

E un film placut, amuzant, cu actiune moderata ( deci nu esti stresat), efecte dragute, iar finalul desi previzibil da bine.
Nu e cel mai bun film al lui Willis da’ e de pus acolo la colectie. Cel mai mult m-a distrat ciocnirea dintre generatii, mai ales scena de bataie dintre Bruce si Karl Urban.
De asemenea comic relief - ul e dat din greu de personajul jucat admirabil de Malkovich.
Mai mult comedie decit de actiune RED este un film pe care il recomand calduros.

Hmmm, de ce sa nu recunosc, filmul mi-a placut destul de mult, desi scenaristii au luat-o rau pe aratura terfelind “adevarul” legendei (Robin era nobil si apoi devine paria, Marion era fecioara si nu vaduva, plus ceva rubedenie de-a lui Richard - care a trait bine merci tot timpu’ filmului si chiar se intoarce sa-i naseasca pe cei doi), poate tocmai datorita acestei diversitati fata de povestea originala. Desi povestea originala, si aici ma refer la Robin Hood-ul lui Walter Scott sau cel al lui Dumas tatal, are un potential pe care tare mi l-as dori ecranizat.

Varianta cu virgula Costner (cum, nu stii actorul virgula Costner? fratele lu’ Staring, mai!) e mult mai romantica.

Deh, facut in anii ‘90, cind lumea gusta mult mai mult asta, plus pe atunci era in voga si Brian Adams sa puna de o coloana sonora, deci nu prea poti sa compari cele doua filme - prea multi ani intre ele. E ca si cum ai incerca sa compari un film sf din anii ‘50 cu unul facut acum. (iti spun eu una, aia din ‘50 aveau imaginatie cu duiumu’, dar nu cu ce s-o transpuna pe film, iar astia de azi au tehnica berechet, dar nu prea se mai gasesc scenarii ca lumea)

Russel arata ca in Gladiatorul, exact moaca si freza de santierist intelepto viguros, care le stie pe toate, practic a jucat acelasi rol, doar ca a avut alte replici si de data asta n-a murit (yeeei!). Rautacios mai sint, stiu, dar vorbeste criticul din mine, care ar vrea mai mult de la actor. In caz ca nu te-ai prins, mi-au placut ambele filme.

Cate e una dintre actritele serioase de film sau cel putin asa o vad eu, mai ales dupa cele doua Elisabete, si m-a surprins placut rolul ce il are aici, mai ales evolutia caracterului ei. (folosesc cuvintul “caracter” cu sensul de “personaj”) De la o tipa cam teapana si “up tight” (expresia englezeasca pentru “umbla cu un morcov infipt undeva”) la una care stie sa iubeasca si, la nevoie, sa lupte pentru tara ei.

N-am sa comentez despre toate personajele din film. Ma opresc la Kevin Durand, care mi se pare mai mult decit potrivit in rolul lui “Ion cel mic”, desi personajul mai putea fi dezvoltat nitel, potential fiind slava domnului berechet, vorba aia - a fost prieten si tovaras de nadejdie pentru Robin, un egal daca citesti sursele date de mine mai sus. Consider neglijat rolul asta. Sa apara un “Little John Origins”, clar?

Si la Mark Strong, care pare tot mai mult sa stea “in the dark side”. Probabil ii plac mult prajiturile. (pentru neinitiati - Come to the dark side, we have cookies.) Dupa “Sherlock Holmes”, iata un alt rol negativ jucat cu maiestrie, as putea spune si uite ca o fac. Dar nu cred ca va ramine un “bad boy”. Compenseaza cu rolul din “Body of lies”, unde apare, iata, tot alaturi de Crowe plus Di Caprio si mai ales cu cel din “RockNRolla” unde imi place in mod deosebit.

Peisajele sint fermecatoare, efectele te tin bine in scaun (duuh 2010), un film placut de vazut, dar criticul din mine vrea mai mult, repet - potential ar fi cu cisterna.