Gasesti pe unu cu creieru cit nuca sa iti puna mesu pe comp, sa porneasca cum deschizi compu’, timpu’ tau e pretios si oricum nu te duce devla cu trigonometrie si integrale de astea. Pina termina gagiu’ asculti o manea la alegere de pe telu’ tau cu empetreiuri.

Nick-ul:

Pentru meseriasi:

Musai sa fie cit mai cul, cuprinzator, sa te caracterizeze cit mai bine. Sa fie ceva in nume despre cit de mult malai si ce masini tari ai tu…

Exemple:

Boul, cretinul, Retardo…aham, pardon. Adeca sa spuna ceva despre calitatile tale, gen: Banosul, Smeker_nr1 (ala din parcarea goala), TataLOR (caci toti sint fii tai parinte), FaneBarosanu, Spargatoru, LoveleMastar, Am_BANI (minte la ce mai imi trebuie)

Sau o descriere fizica: Muschi_de_beton (creier domol), Creolu’ (romu suna prea alcoolic), 25_Plus (daca te verifica, zici ca era vorba de ani), Brandu_de_fier etc

Cel mai bine e sa iti pui cum iti zice la tine in cartier, asa te va recunoaste imediat toti pretenarii.

Pentru ele:

Daca nu ai un nick sexos, esti degeaba, deci screme-te pina gasesti ceva care odata citit sa faca sa paleasca de invidie pe colegele tale de la coafor. Dar atentie, sa fie si un pic delikat sa stie baiatu’ ca a dat peste o finuta, chiar daca tu ai de fapt optzeci de kile si mina cit piciorul meu.

Exemple:

Adela4u (atentie 4u ala e din engleza, sa stii daca te intreaba vreun taran), pasionala69 (da bine sa bagi cite o aluzie de asta sexuala, il bagi in boala din prima pe fraier, nu conteaza ca tu ai 12 ani si inca nu ti-a venit ciclu’), petala_roz (cine stie cunoaste), ocki_de_foc (ai tai sint in x da nu se vede).

Merg bine si apelative gen: pisi, miti, mimi, nini etc, cu cit mai scurte cu atit mai bine, mai pui un xxx dupa si gata, te-ai rezolvat.

Reguli de baza:

Cu citi ai mai multi in lista, cu atit esti mai tare. Nu conteaza ca nu mai tii minte care cine e sau ca nu vorbesti decit cu vecinii de bloc / etaj / scara / sat. Adauga pe toti care ii cunosti, intilnesti, auzi despre. Nu iti mai da doar numaru de telefon, lasa si id-u sa vorbiti acolo, e cul, e trendy.

Imaginea ta din avatar:

Pentru el:

Pui pe un tovaras sa iti faca o poza cu telefonu’. Atentie, ia-ti o privire cit mai inteligenta (socoteste cit face 6×8) dar tenebroasa (gindeste-te la citi bani ai de dat pe rate) si rinjeste cit mai sugestiv.(ai grija sa-ti scobesti dintii inainte sa nu cumva sa ai vo coaja de saminta pe acolo)
Freza sper ca o ai facuta, adica golesti un tub de gel in cap, faci un smoc in crestet si restu il intinzi in jos. Poza ti-o incarca inteligentu’ ala ce ti-a bagat si messu.

Pentru ea:

Cu cit esti mai dezbracata cu atit o sa intre mai multi pe tine, dar atentie sa nu se vada buretele din sutien pe margini sau snuru’ de la obeu. In rest, te tencuiesti err pardon machezi cit mai sexy si scilipicioasa stii cum arata prietena ta cind iese la produs…

Cum porti o discutie:

Aici tine de fiecare cit il duce papagalu’, esential e s vb kt mai bn & nice. k dk nu bagi vrajeala adv t lasa ala/aia cu okii in soare pt altu.
Nu uita sa folosesti cit mai multe smile-suri sa arati cit de expresiv/a esti.
Era sa uit: esential! Tot timpu’ sa ai ceva in status, copiezi si tu ceva ce ai vazut misto la tv, ce manele mai asculti, anunta prin ce stare existentiala esti, chestii de astea…

Nah, cam atit pentru editia de azi, mesuiala plakuta, ma duk k imi pleaka stomacul la plimbare…

A. O viata alaturi de o femeie/un barbat care la inceput a fost pe placul tau, dar pe masura ce trece timpul isi arata tot mai multe si mai multe defecte, devine uneori de nesuportat, iti face viata un calvar etc smd.

B. O viata in singuratate deplina, in schimb lipsita de toate acele compromisuri mizere pe care trebuie sa le faci doar pentru a avea liniste, pentru o partida de sex (calitate indoielnica), dar vei avea libertate deplina de a face orice vrei tu si oricind (in limitele rezonabilului bun simt) fara sa fie nevoie a da explicatii “jumatatii” geloase si neintelegatoare.

Hmmm? Ce ai face? Ai avea curajul sa infrunti vesnica frica a omului (finta sociala) de singuratate?
Statisticile arata ca majoritatea aleg prima varianta. Tu cum esti?

Precizare: Stiu foarte bine ca exista, teoretic cel putin, varianta C unde totul e frumos si roz, intelegere deplina, armonie, sex tantric, comunicare ca intre gemenii siamezi si toate acele chestii fluffy la care te poti gindi. Dar varianta C este asa de rar intilnita in ultima vreme incit imi permit sa o numesc exceptia care intareste regula.

Alegerea mea? Cu toata taria B desi am senzatia ca voi muri singur, dupa o viata de cautare a celei care nu cred ca exista (libera cel putin)…

Lasind la o parte metaforele, de multa vreme nu mai scriu nimic, pentru ca nu am nimic nou de spus, zilnic vad intimplindu-se aceleasi rahaturi.

Oamenii merg in pas alergator spre inceputul sfirsitului, urmarindu-si doar satisfacerea egoista a tuturor acelor nevoi inutile in realitate, trecind peste moralitate, bun-simt, cinste si alte caracteristici de mult uitate si calcate in picioare de acest “hommo voracis-cupiditas“ caci nu mai are nici un dram de incelepciune pentru a merita acel “sapiens”. Sau daca mai are, e suprimata de lacomia sa.

Intelegi, asta e singurul lucru pe care vreau sa il spun, doar sa trag acel inexistent si mut semnal de alarma. Inclusiv eu m-as plictisi sa repet asta mereu, daramite tu care mai arunci un ochi pe aici.

M-am saturat sa aud / vad / citesc stiri de tot felul incit mi-a pierit orice pofta de a comenta, oricum sint destui deontologi care fac asta, unii chiar pentru un salariu bunicel. Precum multi, am trecut de faza de negare, peste indignare, am ajuns la cea de asteptare. Resemnare ar fi prea mult spus, de altfel nu imi sta in singe sa ma asez pe tusa si sa privesc la ceilalti cum se joaca.

In consecinta voi renunta momentan sa iti arat mizeria ce ne inconjoara, daca nu o vezi, o vei simti cind te va inabusi. Oricum, rolul asta de “aratator al rautatilor” incepea sa ma plictiseasca, mai ales ca nimeni nu vedea ce voiam eu sa arat.

Daca si cind voi mai scrie aici va fi pentru amuzament, eventual bataie de joc asupra celor de mai sus sau pentru a-mi lasa imaginatia si gindurile sa alerge unde vor ele.

O trecere dintr-un tarim spre altul, evolutie sau involutie functie de ultima viata, accesul in dimensiunea zeilor, rai, iad, vid. Cam acestea sint presupusele destinatii.

Momentul in sine? Luati un balon, umflat, colorat cu desene amuzante. Lasati incet aerul sa iasa afara. Ce ramine in urma? Un material inert, fara forma, nici macar o umbra a ceea ce reprezentase inainte.

Nu doresc nimanui sa vada cum dispare acea scinteie numita viata. Dureaza citeva secunde, dar te va marca toata viata. Indiferent daca este vorba de un om sau o vietate, pentru o persoana cu suflet nu e nici o diferenta, durerea e la fel de mare. E parca ai prelua tu golul acela ce a ramas dupa ce s-a dus. Un gol care indiferent ce vei face, va ramine acolo, vesnic prezent.

Aud persoane zicind spre consolarea celor care au pierdut pe cineva: “O sa treaca, ai sa vezi.” Sa treaca? Nu trece niciodata, asa ceva nu se uita, nu se trece peste.

Tin minte si acum toate episoadele cind m-am intilnit cu doamna cu coasa.

Nu e o doamna rea, doar face o slujba neplacuta. Nu e nimic personal. Ea merge de la palate la cutii de carton. Rezultatul e la fel de inexorabil. La aceea intilnire, pe care nu o vei rata indiferent ce vei face in viata, esti doar tu si ea. Nimic si nimeni decit voi doi. Vei fi gol exact cum ai fost la nastere, nu poti lua cu tine nici un ban, nici o casa, masina, nimic din ce ai strins mai mult sau mai putin cinstit de-a lungul vietii. In acele ultime momente inainte sa pleci, iti vei da seama singur ce fel de viata ai dus. Vei vedea toate greselile si toate deciziile bune ce le-ai luat de-a lungul timpului. Dar va fi prea tirziu, nu vei putea lasa nici un sfat in urma ta celor dragi. Ei isi vor duce zilele cum ii va duce mintea si inima pina la intilnirea lor cu doamna in negru.

Sa iti fie frica e moarte e la fel de inutil precum a spera ca tie nu ti se va intimpla niciodata. Printi sau cersetori, cu totii murim, mai devreme sau mai tirziu, impacati sau nu, asta tine de fiecare.

Later edit:

Pentru cei care aveti impresia ca am scris o insemnare morbida, o intrebare:

Ce e mai bine, chinul sau trecerea dincolo? Nu spune niciuna, raspunsul asta nu il poti da mereu, vine el momentul cind nu ai de ales.
Ce ai prefera un chin vesnic in viata, (caci vei ajunge acolo, corpul ti se deterioreaza de cind ai parasit pintecele mamei) sau eliberarea finala?

Eu unul prefer sa cred ca cel ce a plecat dintre noi o duce mai bine acum, decit sa ii pling de mila. Singura problema e golul acela de care iti ziceam mai devreme…

Cum ziceam inainte sa ma intrerupi, am niste poze adunate pe telefon de citeva luni. Le arunc aici cu niscaiva comentarii.

Le pun in ordinea aproximativa a vechimi:

“Lume, lume, veniti cu mic cu mare

Sa vedeti ce tare

Straluceste sub soare

Masinuta lu’ Malai Mare”

Cit de mult prost gust poti avea? Fara numar, fara numar, vorba lor, cocalarilor.

Dar vai, ce avem aici, mai jos? Este o masina, dar ce masina? Masina lu’ Barbie asta e clar, varianta 1:1.

La nici 20 de metri de unde haladuia barbie (precis il insela pe ken cu vreun bagabont), dau peste un anunt pentru cei mai slabi la capitolul devla si stabilitate:

Ei si acum ajungem la ziua de azi. Povestea lui Enel, cel care aduce lumina la tot poporu’.

Vrei sa te antrenezi pentru concursul de sculptura in bobul de orez?

Ai prea mult timp si nu stii ce sa faci cu el?

Vrei sa te sinucizi si nu ai nimic la indemina?

Inca mai crezi ca sintem pe drumul cel bun?

Trebuia sa fi aici azi, la caseria din Traian, conceputa cu 13 caserii dar unde azi abia se miscau 2.

Tipic pentru noi, stam la cozi pentru a plati, resemnati majoritatea, in cel mai bun caz bombanitori cu vecinul de linga.

Sa te apuce turbarea nu alta, de sa vezi cu spume.

Da’ nu-i bai, noi sa fim sanatosi, de rest se ocupa statul si baietii smecheri, mai e putin si ne vor lasa in curu gol, cu ochii-n soare si deshtu’n gura.

Si ca cam atita, ca o dau in alte chestii mizere.

Hai sa traiesti pin’ la moarte si sa fii un hoit dragut!

Oricine s-ar fi aflat in casa familiei Moldoveanu ar fi vazut o priveliste cel putin ciudata, daca nu bizara. Nu pentru ca erau stinse toate luminile, lucru firesc peste noapte. Nici macar linistea mormantala, in schimb, barbatul intre doua virste, gras, avand pe el doar o pereche de chiloti, ce fugea pe coridoarele pustii si intunecate, da, acesta era intr-adevar, ceva ciudat.

Ministru al Finantelor, membru marcant al partidului aflat la putere, Moldoveanu Ion fugea semi-despuiat, cuprins de o groaza nebuna, prin propria-i casa. Se opri o clipa pentru a-si trage rasuflarea. Asculta un moment sa vada ce se intampla cu urmaritorul sau. Nimic, in afara de respiratia sa iregulata si bataile nebunesti ale inimii unui om supraponderal, dezobisnuit cu efortul fizic. Incurajat de absenta oricarui zgomot strain, se indrepta spre usa principala, cu gandul de a fugi in strada pentru a cere ajutor. Incuiata, precum toate celelalte usi pe care le incercase de cand incepuse goana disperata din dormitorul sau de la etaj.
Ajutat de lumina slaba ce patrundea dinspre strada prin ferestrele parterului, gasi usa ce ducea la subsol. Aceasta era descuiata… Incepu sa coboare scarile, pipaind cu mainile bezna ce il impresura. Se impiedica de ceva aflat la picioarele sale si se rostogoli pe scari izbindu-se cu fata de ceva ascutit. Lesina pentru cateva minute. Se trezi din cauza sangelui care ii curgea in gura. Se ridica gemand de durere si de frica. Lua dintr-o cutie de pe jos o carpa si se tampona febril pe fata incercand sa opreasca sangerarea.
Abia atunci realiza ca in camera unde se afla era lumina si ca nu mai era singur. Aproape se izbi de perete de la socul surprizei. Un individ inalt, solid, imbracat intr-o salopeta neagra si cu o cagula ce lasa descoperiti doar ochii, statea rezemat de tocul usii si il privea fara sa scoata o vorba. Strainul ii spusese doar cateva vorbe, cu o jumatate de ora mai devreme, cand ministrul se trezise din somn cu acesta in dormitor:

“Te-am avertizat ce te asteapta daca nu renunti de buna voie la tot ce ai furat de la romani si nu te retragi din toate functiile pe care le detii. Nu ai ascultat. Am venit sa te ucid. Pregateste-te. Peste 30 de minute vei fi mort.”.

Ministrul urlase atunci incepand cu amenintari si injuraturi, incercase sa-l atace pe strain, insa fu expediat inapoi pe pat cu o lovitura de picior bine plasata, si terminand cu rugaminti patetice, toate fara ca celalalt sa mai scoata un sunet.

Acum Moldoveanu se ghemuise intr-un colt al incaperii si scancea asemeni unui sugar, cu suncile transpirate tremurand de spaima animalica ce pusese cu totul stapanire pe el. Necunoscutul se indrepta spre el, avand in maini o sfoara de rufe ce se aflase mai inainte agatata in cuiul din tocul usii. Fulgerator o infasura in jurul gatului aproape inexistent al ministrului si il ridica pe acesta in picioare. Trecu capatul funiei peste o teava de apa ce traversa incaperea la cateva palme de tavan si trase. Barbatul incepu sa se zbata dand din picioare si incercand cu mainile sa slabeasca latul ce il sufoca incet dar sigur.
Strainul astepta cam un minut pana cand politicianul lesina. Apoi il cobori la podea, desfacu legatura lasand funia unde se afla, avand grija sa rastoarne un scaunel subred ce era in camera. Urca scarile spre parter ducand pe umeri trupul ministrului asemenea unui sac de cartofi.
Ajunse la etaj, pe terasa din spatele vilei, chiar deasupra piscinei. Aproape fara efort, azvarli povara peste balustrada.

Ministru Moldoveanu muri instantaneu in momentul in care corpul sau se izbi cu un sunet sec de mozaicul bazinului gol.
Necunoscutul restabili curentul peste tot in casa, porni alarma, apoi parasi proprietatea fostului ministru.

“Moartea Ministrului Moldoveanu. Procuratura declara ca a fost sinucidere.”

“Imprejurarile mortii Ministrului Moldoveanu declarate suspecte. O posibila victima a Nebunului?”

Am stat aproape un minut gindindu-ma daca sa scriu sau nu urmatoarea propozitie simpla:

Sunt deprimat.

Am facut precizarea de mai sus intrucit eu scriu live, la inspiratia momentului, fara nici un preambul pregatitor.

Da, sunt deprimat. Ma deprima vremea plumburie si rece de afara, fuga lasa a soarelui si mai grav, prostia fara de margini in mijlocul careia traiesc.

Pe zi ce trece „dusul in padure” suna din ce in ce mai atragator. Oricat de stoic imi place sa cred ca sint, ma tem ca voi ceda acestui impuls la un moment dat.

Motivele sunt nenumarate. Azi voi trata unul care mi-a captat recent atentia. Este vorba de religia in scoli si caracterul ei nisipos (adica vrei nu vrei, iti intra prin toate orificiile).

Nu sint tata (cel putin nu stiu sa fiu) dar asta nu ma impiedica sa ma pun in aceasta ipostaza.

Religia este unul din instrumentele de manipulare a maselor. Acest aspect l-am subliniat deja in una din insemnarile precedente dar am gasit necesar sa repet asta.
Si atunci cum as putea eu (parinte imaginar) sa imi incredintez copilul (minte cruda si nevinovata) acestei masinarii de cioplit suflete?
Copii au un sistem simplu de gindire, invata in primul rind dupa exemple, fara a putea sa discearna adevarul din spatele tilcului.

Religia il va invata despre un rau inexistent, despre o lume falsa, cea impartita intre ingeri si demoni, rai si iad, cind de fapt lumea este asa cum o facem noi, oamenii, care sintem buni si rai, amestec intre negativ si pozitiv, ispite si principii, morala si vicii.

Nu as avea nimic impotriva acestei „materii” daca ar fi vorba de ceva modern, adus la zi, in pas cu vremurile, dar dupa cum bine stiti vorbim despre ceva arhaic, depasit, plin de contradictii. Majoritatea adultilor nu sint in stare sa extraga doar partile pozitive din religie, cum am putea cere asa ceva de la un copil?

In concluzie, sint deprimat. Sintem condamnati de la cea mai frageda virsta sa repetam greselile altora.

Fericiti cei care nu isi dau seama, fericiti cei saraci cu duhul.
 

Care e diferenta dintre un crestin si un ateu?
Crestinul are pe cine sa dea vina daca treburile îi merg prost.

Dare care este asemanarea dintre cei doi?
Mai devreme sau mai tarziu: se vor imbolnavi, vor imbatrini si inevitabil vor da coltul.

Un crestin si un ateu mor in acelasi timp. Spiritele lor se intilnesc in eter. Crestinul se adreseaza plin de

emfaza ateului:
- Eu astept sa vad unde voi fi repartizat in rai sau in iad. Tu ce faci aici?
- Eu am comandat un cappucino.

Ce face un credincios pe timp de seceta?
Se roaga la cel de sus pentru ploaie.

Dar un ateu?
Mai scoate o bere de la frigider.

Nu exista iad, asa cum nu exista rai. Iadul si Necuratul au fost mereu “bau-bau-ul” ce mentinea supusi si sub control masele ce trebuiau (special am scris “ce” pentru ca asa sint vazuti oamenii) conduse spre o directie anume.

De altfel si in zilele noastre situatia e asemanatoare, cu diferenta ca intre timp s-au inventat mijloace noi precum: “consumul”, distragerea atentiei de la ce nu trebuie sa vezi sau sa gindesti, vicii noi linga cele vechi, dependente chimice sau psihice.

As putea spune ca Diavolul este aceea grupare de oameni(desi nu merita aceasta denumire) care manipuleaza tugurlanii de rind in folosul lor. Dar asta ar insemna sa le dau prea multa putere. Caci oricind îi putem da jos de pe tron. Trebuie doar sa vrem. Toti pina la unul.

Pentru aceasta e nevoie sa dai la o parte valul, mrejul de “fete Morgana”, falsele nevoi, delasarea, lenea si binecunoscutul:

“Da-i sa curga, e bine si asa”

Nu-i asa ca ar fi minunat sa apara virusul perfectiunii?

Dar sa revin.
Diavolul este suma tuturor nepasarilor, rautatilor, toate alegerile simple dar necinstite. Este cel care face tot ce vrea fara a tine cont ca il deranjeaza pe cel de linga el.

Tu cine vrei sa fi azi? Dumnezeu sau Diavolul?

Nici eu nu pot raspunde printr-o propozitie simpla. Este…

In schimb, pot sa iti spun ce sau cine cred eu ca NU este Dumnezeu.

NU este un batrin cu barba alba care are personalitate multipla asa cum apare in biblie si alte lucrari. De ce zic personalitate multipla? Pentru ca are schimbari de atitudine(desi nu e cazul) este citeodata nehotarit. Prea multe asemanari cu un om normal, nu crezi? Dar cum biblia este o compilatie de scrieri ale oamenilor pentru mase, sa nu ne mire acest aspect.

NU este un trimis al unei civilizatii superioare/extraterestre, nu e un pastor peste turma de oameni ce populeaza planeta noastra.

NU este cel pe care putem da mereu vina cind sintem nemultumiti de viata. Nu el a gresit, ci noi. “Asa a vrut Domnul”. Aceste cuvinte ce alcatuiesc un crez nu reprezinta decit fuga vesnica de responsabilitate a unei omeniri imature.

Omul este inzestrat de la ………(pui aici idolul tau favorit) cu o minte sclipitoare, forta de creatie, intuitie, rabdare si curiozitate. S-a nascut posesor a 5 simturi plus altele dar totusi asteapta sa primeasca in majoritatea cazurilor para malaiata de la “cel de sus”

Citi dintre voi nu au zis cel putin o data in viata: “Asa a vrut…” sau au privit in sus si au intrebat: “De ce eu Doamne?”

Abia in momentul in care ne vom baza DOAR pe fortele proprii vom putea ajunge acolo, SUS.

Dumnezeu este omul ideal, este pasul urmator sau poate cel final al evolutiei omenirii, daca vom face vreodata acest pas…