weblogu’ lu’ maK

De citeva luni bune, pozele, adunate, hai mah ce dracu? nu citesti bine?

Cum ziceam inainte sa ma intrerupi, am niste poze adunate pe telefon de citeva luni. Le arunc aici cu niscaiva comentarii.

Le pun in ordinea aproximativa a vechimi:

“Lume, lume, veniti cu mic cu mare

Sa vedeti ce tare

Straluceste sub soare

Masinuta lu’ Malai Mare”

Cit de mult prost gust poti avea? Fara numar, fara numar, vorba lor, cocalarilor.

Dar vai, ce avem aici, mai jos? Este o masina, dar ce masina? Masina lu’ Barbie asta e clar, varianta 1:1.

La nici 20 de metri de unde haladuia barbie (precis il insela pe ken cu vreun bagabont), dau peste un anunt pentru cei mai slabi la capitolul devla si stabilitate:

Ei si acum ajungem la ziua de azi. Povestea lui Enel, cel care aduce lumina la tot poporu’.

Vrei sa te antrenezi pentru concursul de sculptura in bobul de orez?

Ai prea mult timp si nu stii ce sa faci cu el?

Vrei sa te sinucizi si nu ai nimic la indemina?

Inca mai crezi ca sintem pe drumul cel bun?

Trebuia sa fi aici azi, la caseria din Traian, conceputa cu 13 caserii dar unde azi abia se miscau 2.

Tipic pentru noi, stam la cozi pentru a plati, resemnati majoritatea, in cel mai bun caz bombanitori cu vecinul de linga.

Sa te apuce turbarea nu alta, de sa vezi cu spume.

Da’ nu-i bai, noi sa fim sanatosi, de rest se ocupa statul si baietii smecheri, mai e putin si ne vor lasa in curu gol, cu ochii-n soare si deshtu’n gura.

Si ca cam atita, ca o dau in alte chestii mizere.

Hai sa traiesti pin’ la moarte si sa fii un hoit dragut!

Ziua 10. Sinucigasul.

Oricine s-ar fi aflat in casa familiei Moldoveanu ar fi vazut o priveliste cel putin ciudata, daca nu bizara. Nu pentru ca erau stinse toate luminile, lucru firesc peste noapte. Nici macar linistea mormantala, in schimb, barbatul intre doua virste, gras, avand pe el doar o pereche de chiloti, ce fugea pe coridoarele pustii si intunecate, da, acesta era intr-adevar, ceva ciudat.

Ministru al Finantelor, membru marcant al partidului aflat la putere, Moldoveanu Ion fugea semi-despuiat, cuprins de o groaza nebuna, prin propria-i casa. Se opri o clipa pentru a-si trage rasuflarea. Asculta un moment sa vada ce se intampla cu urmaritorul sau. Nimic, in afara de respiratia sa iregulata si bataile nebunesti ale inimii unui om supraponderal, dezobisnuit cu efortul fizic. Incurajat de absenta oricarui zgomot strain, se indrepta spre usa principala, cu gandul de a fugi in strada pentru a cere ajutor. Incuiata, precum toate celelalte usi pe care le incercase de cand incepuse goana disperata din dormitorul sau de la etaj.
Ajutat de lumina slaba ce patrundea dinspre strada prin ferestrele parterului, gasi usa ce ducea la subsol. Aceasta era descuiata… Incepu sa coboare scarile, pipaind cu mainile bezna ce il impresura. Se impiedica de ceva aflat la picioarele sale si se rostogoli pe scari izbindu-se cu fata de ceva ascutit. Lesina pentru cateva minute. Se trezi din cauza sangelui care ii curgea in gura. Se ridica gemand de durere si de frica. Lua dintr-o cutie de pe jos o carpa si se tampona febril pe fata incercand sa opreasca sangerarea.
Abia atunci realiza ca in camera unde se afla era lumina si ca nu mai era singur. Aproape se izbi de perete de la socul surprizei. Un individ inalt, solid, imbracat intr-o salopeta neagra si cu o cagula ce lasa descoperiti doar ochii, statea rezemat de tocul usii si il privea fara sa scoata o vorba. Strainul ii spusese doar cateva vorbe, cu o jumatate de ora mai devreme, cand ministrul se trezise din somn cu acesta in dormitor:

“Te-am avertizat ce te asteapta daca nu renunti de buna voie la tot ce ai furat de la romani si nu te retragi din toate functiile pe care le detii. Nu ai ascultat. Am venit sa te ucid. Pregateste-te. Peste 30 de minute vei fi mort.”.

Ministrul urlase atunci incepand cu amenintari si injuraturi, incercase sa-l atace pe strain, insa fu expediat inapoi pe pat cu o lovitura de picior bine plasata, si terminand cu rugaminti patetice, toate fara ca celalalt sa mai scoata un sunet.

Acum Moldoveanu se ghemuise intr-un colt al incaperii si scancea asemeni unui sugar, cu suncile transpirate tremurand de spaima animalica ce pusese cu totul stapanire pe el. Necunoscutul se indrepta spre el, avand in maini o sfoara de rufe ce se aflase mai inainte agatata in cuiul din tocul usii. Fulgerator o infasura in jurul gatului aproape inexistent al ministrului si il ridica pe acesta in picioare. Trecu capatul funiei peste o teava de apa ce traversa incaperea la cateva palme de tavan si trase. Barbatul incepu sa se zbata dand din picioare si incercand cu mainile sa slabeasca latul ce il sufoca incet dar sigur.
Strainul astepta cam un minut pana cand politicianul lesina. Apoi il cobori la podea, desfacu legatura lasand funia unde se afla, avand grija sa rastoarne un scaunel subred ce era in camera. Urca scarile spre parter ducand pe umeri trupul ministrului asemenea unui sac de cartofi.
Ajunse la etaj, pe terasa din spatele vilei, chiar deasupra piscinei. Aproape fara efort, azvarli povara peste balustrada.

Ministru Moldoveanu muri instantaneu in momentul in care corpul sau se izbi cu un sunet sec de mozaicul bazinului gol.
Necunoscutul restabili curentul peste tot in casa, porni alarma, apoi parasi proprietatea fostului ministru.

“Moartea Ministrului Moldoveanu. Procuratura declara ca a fost sinucidere.”

“Imprejurarile mortii Ministrului Moldoveanu declarate suspecte. O posibila victima a Nebunului?”

Mereu am gasit acest pasaj plin de semnificatii ce se aplica si in zilele noastre la mii de ani dupa ce a fost scris.

Am stat aproape un minut gindindu-ma daca sa scriu sau nu urmatoarea propozitie simpla:

Sunt deprimat.

Am facut precizarea de mai sus intrucit eu scriu live, la inspiratia momentului, fara nici un preambul pregatitor.

Da, sunt deprimat. Ma deprima vremea plumburie si rece de afara, fuga lasa a soarelui si mai grav, prostia fara de margini in mijlocul careia traiesc.

Pe zi ce trece „dusul in padure” suna din ce in ce mai atragator. Oricat de stoic imi place sa cred ca sint, ma tem ca voi ceda acestui impuls la un moment dat.

Motivele sunt nenumarate. Azi voi trata unul care mi-a captat recent atentia. Este vorba de religia in scoli si caracterul ei nisipos (adica vrei nu vrei, iti intra prin toate orificiile).

Nu sint tata (cel putin nu stiu sa fiu) dar asta nu ma impiedica sa ma pun in aceasta ipostaza.

Religia este unul din instrumentele de manipulare a maselor. Acest aspect l-am subliniat deja in una din insemnarile precedente dar am gasit necesar sa repet asta.
Si atunci cum as putea eu (parinte imaginar) sa imi incredintez copilul (minte cruda si nevinovata) acestei masinarii de cioplit suflete?
Copii au un sistem simplu de gindire, invata in primul rind dupa exemple, fara a putea sa discearna adevarul din spatele tilcului.

Religia il va invata despre un rau inexistent, despre o lume falsa, cea impartita intre ingeri si demoni, rai si iad, cind de fapt lumea este asa cum o facem noi, oamenii, care sintem buni si rai, amestec intre negativ si pozitiv, ispite si principii, morala si vicii.

Nu as avea nimic impotriva acestei „materii” daca ar fi vorba de ceva modern, adus la zi, in pas cu vremurile, dar dupa cum bine stiti vorbim despre ceva arhaic, depasit, plin de contradictii. Majoritatea adultilor nu sint in stare sa extraga doar partile pozitive din religie, cum am putea cere asa ceva de la un copil?

In concluzie, sint deprimat. Sintem condamnati de la cea mai frageda virsta sa repetam greselile altora.

Fericiti cei care nu isi dau seama, fericiti cei saraci cu duhul.
 

Dupa ce am terminat de scris cele 2 posturi anterioare, am compus aceste glume:

Care e diferenta dintre un crestin si un ateu?
Crestinul are pe cine sa dea vina daca treburile îi merg prost.

Dare care este asemanarea dintre cei doi?
Mai devreme sau mai tarziu: se vor imbolnavi, vor imbatrini si inevitabil vor da coltul.

Un crestin si un ateu mor in acelasi timp. Spiritele lor se intilnesc in eter. Crestinul se adreseaza plin de

emfaza ateului:
- Eu astept sa vad unde voi fi repartizat in rai sau in iad. Tu ce faci aici?
- Eu am comandat un cappucino.

Ce face un credincios pe timp de seceta?
Se roaga la cel de sus pentru ploaie.

Dar un ateu?
Mai scoate o bere de la frigider.